Nici mai devreme, nici mai târziu

IZVOARE IN DEŞERT

Acum încep să-ţi dau … începe şi tu dar să iei în stăpânire ţara ca s-o moşteneşti. (Deuteronom 2:31)

Biblia are foarte multe de spus despre aşteptarea lui Dumnezeu, şi învăţătura poate să nu fie foarte puternic accentuată.

I. Devenim foarte uşor impacientaţi de întârzierile lui Dumnezeu.
Şi totuşi cel mai mare procent al dificultăţilor din viaţa noastră se datorează grabei noastre neliniştite, sau uneori nesăbuite. Nu putem aştepta ca fructul să ajungă la coacere, şi tot insistăm să-l culegem cât este încă verde. Nu putem aştepta răspunsurile la rugăciunile noastre, deşi poate lua mulţi ani anumitor lucruri pentru care ne rugăm, ca să ne fie pregătite. Suntem îndemnaţi să umblăm cu Dumnezeu, dar deseori Dumnezeu merge foarte încet.

II. Şi totuşi această situaţie prezintă şi o altă latură: deseori Dumnezeu aşteaptă după noi!
De multe ori nu reuşim să primim binecuvântarea pe care El a pregătit-o deja pentru noi, pentru că nu înaintăm împreună cu El. Şi deşi este adevărat că pierdem multe binecuvântări pentru că nu-L aşteptăm pe Dumnezeu, mai pierdem numeroase binecuvântări şi pentru că rămânem în urmă. Sunt momente când este nevoie de putere pentru a sta pur şi simplu pe loc, dar şi momente când trebuie să înaintăm cu pas încrezător.

Multe din promisiunile lui Dumnezeu sunt condiţionate, necesitând o acţiune iniţială din partea noastră. Odată ce începem să ascultăm, El va începe să ne binecuvânteze.

Lucruri foarte mari i-au fost promise lui Avraam, dar nici unul din ele n-ar fi fost obţinut dacă Avraam ar fi rămas în Caldeea. El a trebuit să lase casa părintească, prietenii şi ţara de baştină, şi să călătorească pe cărări necunoscute şi să persevereze într-o ascultare fermă, pentru a primi promisiunile.

Celor zece leproşi pe care Domnul Isus i-a vindecat, li s-a spus să se arate preotului, şi „pe când se duceau, au fost curăţiţi“ (Luca 17:14). Dacă ei ar fi aşteptat să-şi vadă trupurile curăţite înainte să plece, n-ar mai fi văzut-o niciodată. Dumnezeu aştepta să-i vindece, şi-n momentul în care credinţa lor a început să lucreze, a venit binecuvântarea.

Când israeliţii au fost prinşi în capcană la Marea Roşie de către armata lui Faraon, care îi urmărea, li s-a poruncit „să meargă înainte“ (Exod 14:15). Acum ei nu mai trebuia să aştepte, ci să-şi ridice genunchii îndoiţi şi „să meargă înainte“ cu credinţă puternică.

Mai târziu li s-a cerut israeliţilor să-şi arate din nou credinţa prin trecerea Iordanului, acolo unde râul avea adâncimea maximă. Aveau cheia cu care puteau să descuie poarta Ţării Promise în mâna lor, şi poarta nu se putea mişca din ţâţâni până nu se apropiau şi o descuiau. Şi cheia era credinţa.

Suntem destinaţi să ducem anumite lupte, şi ne gândim că n-o să fim niciodată victorioşi şi că nu ne putem învinge vrăjmaşii. Şi totuşi, când începem lupta, vine Cineva care luptă de partea noastră. Prin El suntem „mai mult decât biruitori“ (Romani 8:37). Dacă am fi aşteptat cu frică şi cu tremur să vină Ajutorul nostru înainte ca noi să începem lupta, am fi aşteptat degeaba. Aceasta ar fi fost zăbovirea necredinţei. Dumnezeu aşteaptă să toarne peste tine binecuvântările Lui cele mai scumpe.

„Mergi înainte“ cu încredere puternică şi ia ce-ţi aparţine.



Categories: Studiu biblic

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: