Am fost un weekend la Chicago. Duminică am vizitat trei biserici și am dat un interviu la radio. M-am simțit iar mic, neînsemnat și nepriceput în fața unei cetăți care le are pe toate, are de toate și te face să te simți mic, mic de tot. M-am bucurat să mă reîntâlnesc cu Valentin Popovici, fratele meu mai mare, și cu Petrică Ordeanu, care m-a crescut în București împreună cu Mia Ordeanu, (devenită între timp Oglice). M-am îmbrățișat cu mulți care mă țineau în brațe pe vremea prunciei, copilăriei și adolescenței mele din București (pe aceștia i-am rugat discret să nu spună nimănui despre greșelile mele de pe vremuri).

Am fost invitat de Adrian (Daniel) Neiconi la ordinarea lui Alex Herlo, nou păstor pentru tineret. Știam despre Adrian mai mult din părerile de rău și din regretele celor care mi-au vorbit despre el în Banat. Îl decopăr aici din ce în ce mai mult ca pe un om de mare caracter însoțit de minunile și puterea Lui Dumnezeu. Cel mai mare har pe care-l poate avea un lucrător este să vadă mâna lui Dumnezeu deasupra și împrejurul său, cum îl ghidează și-i deschide porți, uși și cărări nebănuite, imposibil de abordat altfel.

Dacă vreți să urmăriți programele consacrate ordinării, le puteți viziona aici:

http://www.rbc-chicago.org/watch-online/watch-on-demand

Echipa audio-video, mi-a spus Michael Ben-Hur, face o lucrare de anvergură. Acum au și studioul de radio și locul pe Internet care emite 24 de ore în fiecare zi (www.radiojoy.us).

Chicago are o comunitate românească răsfățată de Dumnezeu. Au ajuns în ea oameni după care plânge Romnia. De la familia Popovici, la Marțian Cocian și familia, la Daniel Chiu și familia, la Mia Iovin cu familia, la familia prietenului meu Bunian Cocar, la familia Deliu, la familia lui Sorin Sabău,… la Adrian Neiconi, după care am simțit în vară cât de mult este regretat în România … Asta ca să nu mai vorbesc despre pentecostalii care l-au avut familia Galiș, familia lui Petrică Lascău, familia fratelui Florin Cîmpean și pe păstorii cu care m-am întâlnit la cea mai numeroasă adunare a lor, la Bethel, unde îl urmărim săptămânal prin Internet pe fratele Luigi Mițoi … (dânsul era plecat la adunarea generală a unei filiale deschise tocmai în … Hawaii).

Coruri de copii, coruri de tineret, grupe de închinare, coruri mari, fanfare, AWANA, Vacation Bible School, case mari de rugăciune în valoare de multe milioane de dolari, școală românească, săli de sport, studiouri de radio și de televiziune, … Unde vreți să mă opresc?

Toate acestea și pe toți aceștia i-a pierdut România sau, dacă vă place mai mult, i-a transplantat Dumnezeu din marea lucrare din România în marea metropolă americană. Am simțit în jurul meu un potențial extrem de mare. Am întâlnit oameni extrem de talentați. Am auzit de oameni cu mari resurse financiare. M-au chemat să stăm de vorbă oameni cu o viziune clară și foarte duhovnicească.

Care a fost și care este reacția mea la ceea ce am simțit în Chicago? O pot rezuma într-o urare pe care le-am spus-o și de la amvon.

,,La trecutu-ți mare
Mare viitor!“

Cât privește dificultățile lucrării lui Dumnezeu de acolo, am văzut cu ochii mei minunile pe care le mai face încă și azi Dumnezeu. De sărbătorile acestea vom zice iar împreună: ,,Emanuel!“ Dumnezeu este cu noi! Deci cine poate fi împotriva noastră?“

Înainte să plec spre Chicago am scris un articol care a apărut pe blog doar azi (cam necorectat și plin de greșeli). Vi-l recomand tuturor lucrătorilor. La urma urmei ,,toate lucrurile care se văd sunt făcute din lucruri care nu se văd“:

https://barzilaiendan.com/2018/11/26/lucratorii-secerisului-vesnic/

Da, am prins în Chicago (sau m-a prins ea pe mine!) cea mai mare furtună de zăpadă din ultimii ani. Sute de zboruri au fost anulate. Aeroportul a fost o vreme închis. Drumurile s-au troienit, arborii s-au prăbușit sub povara de zăpadă, firele electrice s-au rupt. La biserica păstorită de Valentin, la amvon, abia am apucat să deschid gura că … s-a stins lumina …

Dumnezeu îi alintă însă în orice condiții pe preiubiții Săi. Zborul meu a fost anulat ($200 despăgubire), apoi schimbat, apoi întârziat, apoi schimbat iar, până la urmă am plecat din Chicago mai devreme de cât ar fi trebuit să plec și am ajuns în Los Angeles la un aeroport mult mai aproape de casă decât cel la care ar fi trebuit să aterizez.

Doamne, fii slăvit pentru abundența minunilor Tale! Trăim într-o lume care este într-adevăr ,,a Ta“! Fie ca și inima noastră să fie într-adevăr și în totul tot ,,a Ta“!

Categories: Amintiri