2 Timotei – Apelul practic

Continuând seria studiilor ținute în biserica noastră din 2 Timotei, public aici un scurt comentariu  al capitolului 2.

Cap. 1 – apel pastoral
Cap. 2 – apel practic
Cap. 3 – apel profetic
Cap. 4 – apel personal

Capitolul 2 – Apel practic

Orice predicator priceput știe că un mesaj fără ilustrații este ca o cameră fără ferestre. Sigur, se poate trăi și într-o celulă de închisoare care are doar o fereastră zăbrelită, dar oaenii nu se bucură să stea în ea, ci preferă o sufragerie cu ferestre mari, prin care să poată vedea până departe.

Cel despre care s-a spus ,,nimeni n-a vorbit vreodată ca omul acesta“ (Ioan 7:46), în loc să ni se adreseze într-un limbaj academic complicat și impresionant, a ales să ne spună o sumedenie de pilde și povestiri cu tâlc. Multe din predicile Lui n-ar trece probabil baremul de acceptare pentru tezele de masterat sau doctorat la instuțiile de educație ridicate în Numele Său. Iar aceasta este una din cele mai mari ironii ale creștinismului.

Ideile abstracte, chiar și atunci când sunt distilate până la nivelul prinsipiilor nu ne rămân în memorie dacă nu sunt îmbrăcate în haina unor exemple practice, în conținutul unor metafore sau comparații din viața noastră cotidiană.

În apelul practic din capitolul 2 al epistolei sale, apostolul Pvel îi explică lui Timotei ceea ce se pare că n-a priceput și n-a aplicat din cea dintâi epistolă. Găsim aici câteva ilustrații acre ne arată ce înseamnă practic ,,caută să fii evlavios“ și ,,nu fi nepăsătorde darul care este în tine“. Revenind asupra unor sfaturi pe care i le-a dat deja lui Timotei, Pavel ilsutrează acum ce înseamnă:

,,Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi.Fii cu luare-aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii pe care o dai altora; stăruieşte în aceste lucruri, căci, dacă vei face aşa, te vei mântui pe tine însuţi şi pe cei ce te ascultă“ (1 Tim. 4:15-16).

Apostolul Pavel folosește șapte imagini ca să arate cum trebuie să se manifeste evlavia în slujirea lui Timotei. Le trecem în revistă cu speranța că fiecare lucrător creștin va învăța ceva din ele.

Învățătorul

Prima imagine pentru ilustrarea evlaviei este aceea a unui învățător. Un lucrător creștin este un învățător prin grai și prin trai. Remarcați introducerea din primul verset:

,,Tu dar, copilul meu, întăreşte-te în harul care este în Hristos Isus“ (2 Tim. 2:1).

Apostolul îi spune mai tânărului său colaborator: ,,Hai, Timotei, treci la treabă. Dumnezeu are lucruri mari pregătite pentru tine! Ești lider și un lider face parte dintr-un lanț neîntrerupt de lucrători care trebuie să învețe unii de la alții“.

,,Şi ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii“ (2 Tim. 2:2).

Putem identifica patru generații de lucrători în acest verset: Pavel, Timotei, oameni de încredere, care să învețe pe alții. Nu există succes fără sucesori, dar nici ucenici fără ucenicie! Un slujitor al lui Dumnezeu trebuie să identifice în mulțimea credincioșilor câțiva oameni cu care să petreacă timp împreună ca să-i formeze. Aceasta este cea dintâi prioritate a lui. Predicarea în fața mulțimii cade pe planul doi din acest punct de vedere.

Mi-a plăcut ce spune Richard Wurmbrand despre necesitatea de a avea învățători:

,,Eu nu admit să existe francționări în creştinism. Creştinii sunt nişte ostaşi care aparţin unei armate. Ei au superiori de care trebuie să asculte. Cristos însuşi „a dat pe unii apostoli… păstori şi învăţători” (Ef. 4:11).

Nimeni nu poate fi creştin şi să declare, în acelaşi timp, că Domnul Isus este singurul lui păstor după cum nici un soldat nu poate să asculte de general fără a se supune căpitanului sau chiar sergentului, deşi aceştia sunt mai puţin pregătiţi, din punct de vedere militar, decât comandantul suprem.

Noi ne-am obişnuit să trăim într-un sistem de individualism și liberă iniţiativă şi am aplicat Bisericilor noastre principii şi idei specifice acestui sistem. Dar creştinismul nu este originar din lumea aceasta şi, de aceea, el nu cunoaşte principiul individualismului și a liberei iniţiative. Caracteristicile sale sunt: organizarea, ierarhia şi, repet, ascultarea. Nu numai o ascultare faţă de Dumnezeu dar şi faţă de fraţii săi creştini pe care Biblia îi numeşte ,,mai-mari” sau căpetenii (Evr. 13:7).

Credincioşii protestanţi consideră că nu au nevoie de nimeni să-i conducă în materie de credinţă. Ei l-au respins pe papa pentru că fiecare dintre ei se consideră un papă. O asemenea atitudine nu este nici biblică, nici creştinească.

Dar, odată pusă problema, avem dreptul să ne întrebăm: care este păstorul în care să avem încredere? Sarcina lui este de a mă aduce la perfecţiune până la sfinţenie, dar există atâţia şarlatani şi impostori. Unii oameni care sunt numiţi păstori nu au măcar intenţia de a conduce pe alţii la sfinţenie. Iar mulţi dintre cei ce cred că au vocaţia aceasta spun atâtea lucruri ciudate şi dau, prin viaţa lor, exemple contradictorii încât rămâi blocat şi perplex văzându-i şi ascultându-i.

Care este adevăratul învăţător? Aici este o problemă care vă frământă nu numai pe dumneavoastră, dar şi pe Cristos însuşi când El întreabă: „Care este robul credincios şi înţelept pe care 1-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărâtă?” (Mt. 24:45).

Avem aici un mare semn de întrebare. Şi Domnul nu adaugă nimic, nu dă răspunsul. El nu a dat indicaţii precise cu privire la locul unde se află adevăratul păstor. El nu a spus că ar fi destul să te încredinţezi Bibliei pentru că Biblia însăşi ne învaţă că există robi credincioşi care ne vor aduce Cuvântul lui Dumnezeu. A da oamenilor Biblia şi a-i asigura că ea singură îi va conduce, fiind singurul lor ghid, este ca şi cum am pune în mâna unor şcolari toate manualele fără să le asigurăm şi profesorii care să-i înveţe. Nevoile lor nu pot fi acoperite numai prin intermediul cărţilor, ei au trebuinţă şi de profesori“ (R.W. –Dacă zidurile ar putea vorbi, p. 118).

Ostașul

A doua imagine folosită de Pavel pentru evlavie este cea a unui ostaș.

,,Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui Hristos. Nici un ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, dacă vrea să placă celui ce l-a înscris la oaste“ (2 Tim. 2:3-4).

N-am să uit niciodată o frază repetată des de tatăl meu, atunci când mă vedea înclinat să plec din slujirea mea din Los Angeles spre alte meleaguri: ,,Dane, de când facem noi ce ne place? Noi facem ce trebuie!“ Implicațiile practice ale metaforei folosite de apostolul Pavel este că noi ne aflăm într-un război, nu într-un timp de pace. ,,Suferă împreună cu mine“ este o chemare la consacrare adâncă și totală, la abandonarea comfortului personal și la acceptarea suferinței alături de toți cei ce sunt persecutați pentru că luptă de partea lui Christos.

Un lider creștin este sortit să sufere. Nu există nici o excepție de la această regulă sau cum spunea altcineva: ,,Dacă nu te întâlnești din când în când frontal cu diavolul, s-ar putea să mergeți în aceeași direcție“. Mulți lideri creștini urmăresc pacea și comfortul, dar așa ceva nu este posibil pe vreme de război. Iată de ce ei dau bir cu fugiții de îndată ce se simt atacați de diavol.

Orice lucrător simte din când în când dezamăgiri și descurajare. Ele nu-i descalifică însă, ci sunt doar dovada că sunt acolo unde trebuie și că fac ceea ce trebuie. Dezamăgirile și descurajarea sunt parte din suferințele pe care le îndurăm alături de Christos. Nu uitați că El a pierdut la un moment dat totul, dar asta nu-L va împiedica în final să biruiască totul și să ne poarte și pe noi ,,în carul Său de biruință“. Dacă ai primit ,,ordinul de recrutare“ și ești un soldat al lui Christos, nu căuta popularitatea și prosperitatea, ci caută să placi ,,celui ce te-a înscris la oaste“.

Atletul

A treia imagine folosită de apostolul Pavel pentru evlavie este a unui atlet care excelează în sport. Pavel nu simte nevoia să lămurească viața unui atlet. Și el și cititorii lui erau foarte familiari cu subiectul. Deviza vremii era ,,Mente sana in corpore sano“ și sportul era foarte la modă.

,,Şi cine luptă la jocuri nu este încununat, dacă nu s-a luptat după rânduieli“ (2 Tim. 2:5).

Metafora vorbește despre perseverență și disciplină. Un atlet este obligat să ducă ,,o viață sportivă“ și să se supună la ,,tot felul de înfrânări“:

,,Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji“ (1 Corinteni 9:25).

Este ceva paradoxal în lucrarea unui păstor de biserică. El nu are un program fix, ca ceilalți angajați la o companie, dar el trebuie să-și facă un program chiar mai fix decât ei. Ziua lui de lucru nu este de opt ore, ci de douăzeci și patru de ore. Se cere înțelepciune să te disciplinezi singur și să așezi prioritățile corect ca să ai vreme și pentru studiu și pentru rugăciune și pentru vizite și pentru familiile altora, dar și pentru propria ta familie. Realitatea de pe teren arată că nu cei mai talentați au succes, ci cei perseverenți. Talentul este necesar și măsoară porția de har pe care ne-a dat-o Dumnezeu prin Duhul. Dar talentul  este insuficient dacă nu este însoțit de o viață disciplinată, trăită după niște ,,rânduieli“ precise, pe care unii le numesc și ,,discipline spirituale“.

Nu poți da altora apă dacă n-ai scos-o mai întâi tu însuți din fântână. Uitându-mă la propria mea viață, dimineața fug la computer și noaptea târziu sunt de multe ori tot acolo. Mi s-a spus că cel mai bun profesor este cel care studiază toată viața.

O altă implicație a metaforei cu atletul este în zona moralității. ,,Rânduielile“ sunt foarte necesare și aici. În lupta cu diavolul, mulți au căzut în ispite pentru că n-au știut să se apere. De la Billy Graham și până la vicepreședintele Pence, America a cunoscut lideri creștini cre s-au angajat să nu stea niciodată singuri cu o femeie în situații care ar putea deveni periculoase. Banii și faima îi pot face pe liderii creștini să creadă că nu mai sunt oameni obișnuiți și că-și pot permite libertăți pe care le-ar critica imediat la alții. Descalificările din sport sunt tragice, dar cele din lucrarea lui Dumnezeu sunt și mai păgubitoare.

Plugarul

Cea de a patra imagine folosită de Pavel pentru a ilustra evlavia este a unui fermier. El spune:

,,Plugarul trebuie să muncească înainte ca să strângă roadele“ (2 Tim. 2:6).

În original verbul folosit este sinonim cu acela folosit pentru munca presbiterilor:

,,Prezbiterii care cârmuiesc bine să fie învredniciţi de îndoită cinste, mai ales cei ce se ostenesccu propovăduirea şi cu învăţătura, pe care o dau altora“ (1 Tim. 5;17).

Agricultura este sectorul celor harnici, obișnuiți cu oboseala. Pe vremea când eram la Seminarul teologic Baptist de la București, fratele Bunaciu ne vorbea despre ,,fericirea sub povară“. Este o realitate paradoxală a lucrătorilor din agricultură. Cu cât sunt sacii pe care-i are de cărat acasă toamna mai mulți și mai grei, cu atât țăranul este mai fericit. Cu cât stupii pe care-i duce în spinare după sezon sunt mai grei cu atât stuparul este mai bucuros.

Pentru recoltă trebuie risipă de energie. În pasajul imediat următor, apostolul dezvoltă acest subiect arătând legătura directă dintre osteneală și onoare, dintre suferință și slavă:

,,Înţelege ce-ţi spun; Domnul îţi va da pricepere în toate lucrurile. Adu-ţi aminte de Domnul Isus Hristos din sămânţa lui David, înviat din morţi, după Evanghelia mea, pentru care sufăr până acolo că sunt legat ca un făcător de rele. Dar Cuvântul lui Dumnezeu nu este legat. De aceea rabd totul pentru cei aleşi, pentru ca şi ei să capete mântuirea care este în Hristos Isus, împreună cu slava veşnică. Adevărat este cuvântul acesta: Dacă am murit împreună cu El, vom şi trăi împreună cu El. Dacă răbdăm, vom şi împărăţi împreună cu El. Dacă ne lepădăm de El, şi El Se va lepăda de noi. Dacă suntem necredincioşi, totuşi El rămâne credincios, căci nu Se poate tăgădui singur“ (2 Tim. 2:7-13).

Lucrătorul calificat

A cincea metaforă a evlaviei este prezentată în 2 Tim. 2:15-19 și ne vorbește despre distincția dintre ,,teoreticienii sterili“ și adevărații lucrători, dintre cei ce doar vorbesc și cei ce pun în practică, dintre cei ce știu și cei ce fac. Nu orice agitație este însă slujire și orice activitate duce la roade. Trebuie să semănăm duhovnicește, ca să secerăm roade duhovnicești:

,,Adu-le aminte de aceste lucruri şi roagă-i fierbinte înaintea lui Dumnezeu să se ferească de certurile de cuvinte, care nu duc la alt folos decât la pieirea celor ce le ascultă“ (2 Tim. 2:14).

Când a aflat că vreau să devin păstor, Simion Cure, un decan al credinței pe vremea aceea, m-a întrebat: ,,Dănilă, ce vrei să te faci: priveghetor sau privighetor? Că sunt unii care se fac predicatori doar pentru că tare le mai place să-și audă glasul cum sună … Priveghetor înseamnă osteneală, nesomn și sacrificiu. Tu ce vrei să fii?“

Nicolae Iorga a spus: ,,Dacă vrei să vezi calitatea unei semințe, nu te lua la ceartă cu limbutul, ci pune-o în pământ!“

,,Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte drept Cuvântul adevărului.
Fereşte-te de vorbăriile goale şi lumeşti; căci cei ce le ţin vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu. Şi cuvântul lor va roade ca cangrena. Din numărul acestora sunt Imeneu şi Filet, care s-au abătut de la adevăr. Ei zic că a şi venit învierea şi răstoarnă credinţa unora“ (2 Tim. 2:15-18).

Nu suntem într-un concurs de popularitate. Nu trebuie să fim preocupați de aprobarea oamenilor. La urma urmei, ceea ce contează este ce ne va spune Dumnezeu în ziua în care ne vom înfățișa înaintea scaunului Său de judecată. Atestatul lui Dumnezeu va fi dat doar acelora care au umblat în lumină cu viața lor și au răspândit în jur lumina prin vorbirea lor. Dumnezeu nu spune ,,după vorbele lor îi veți cunoaște“, ci ,,după faptele lor îi veți cunoaște“! Cine dorește să afle dacă un altul este sau nu creștin adevărat poate să se uite atent la faptele pe care le face. Nimeni nu culege ,,struguri din spini sau smochine din mărăcini“ (Mat. 7:16).

Nașterea din nou este o realitate nevăzută pe care, exclusiv, numai Dumnezeu o cunoaște, dar realitatea ei este evidentă dintr-o radicală schimbare a vieții:

,,Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, având pecetea aceasta: „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui” şi „Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!” (2 Tim. 2:15-19).

La întrebarea: ,,Care este semnul primirii Duhului Sfânt?“ nu există decât un singur răspuns corect: ,,O viață de sfințenie!“

Vasul de cinste

A șasea ilustrație a evlaviei este cea a unui vas din gospodărie.

,,Într-o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de pământ. Unele sunt pentru o întrebuinţare de cinste, iar altele, pentru o întrebuinţare de ocară. Deci, dacă cineva se curăţă de acestea, va fi un vas de cinste, sfinţit, folositor stăpânului său, destoinic pentru orice lucrare bună“ (2 Tim. 2:20).

Ce trebuia să facă practic Timotei? Iată ce-i spune Pavel:

,,Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată. Fereşte-te de întrebările nebune şi nefolositoare, căci ştii că dau naştere la certuri“ (2 Tim. 2:22-23).

Un om evlavios trăiește în curăția morală, în adevărul învățăturii creștine și este întotdeauna la dispoziția stăpânului său. Toate acestea la un loc îl fac să aibe parte de ,,cinste“ în adunarea copiilor lui Dumnezeu.

,,Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie; fiecare din voi să ştie să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi cinste, nu în aprinderea poftei, ca neamurile, care nu cunosc pe Dumnezeu“ (1 Tesal. 4:3-5).

Robul

Ultima imagine folosită de apostolul Pavel ca să descrie evlavia este aceea a unui rob.

,,Şi robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare, să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa ca să ajungă la cunoştinţa adevărului, şi, venindu-şi în fire, să se desprindă din cursa Diavolului, de care au fost prinşi ca să-i facă voia“ (2 Tim. 2:24-26).

Chiar dacă are poziția de ,,administrator peste casa lui Dumnezeu“, Timotei trebuie să-și însușească atitudinea umilă a unui rob al Stăpânului.

,,Căci episcopul, ca econom al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără prihană, nu încăpăţânat, nici mânios, nici dedat la vin, nici bătăuş, nici lacom de câştig mârşav …“ (Tit 1:7).

Management sau ucenicie? Ce este de preferat: priceperea planificării sau disciplina unei totale ascultări în totală dependență de Stăpânul ceresc.

S-ar putea să avem prea multe cursuri de management și mult prea puține exemple de adevărată ucenicie. La împlinirea vârstei de 100 de ani, la Atlanta, Petru Popovici ne-a împărtășit ,,secretul“ rodirii lui în lucrare: ,,Eu n-am decis nimic. Totul a fost decis de Tatăl înainte ca eu să mă fi născut. Nu mi-am făcut planuri ,,cincinale“. Am fost doar un rob care se uită atent la mâna stăpânului său. Există o foarte mare deosebire între un slujitor și un rob: Slujitorul lucrează pentru simbrie și, dacă nu-i convine, pleacă la altul. Un rob lucrează fără simbrie, nu doar dacă-i place, ci pentru că trebuie. El este la totala dispoziție și discreție a stăpânului său. Eu, frații mei, am fost rob, nu slugă. Faptele pe care le-am făcut n-au fost ale mele, ci au fost lucrările pe care Domnul mi le-a dat să le fac“.

,,Evlavia“ este un cuvânt grecesc a cărui însemnătate a ajuns într-adevăr o ,,taină“ pentru lume. Apostolul Pavel s-a văzut silit să i-l explice lui Timotei ca să se știe despre ce este vorba. Bine a făcut. Pentru că o astfel de tălmăcire practică ne trebuia și nouă.

Advertisements


Categories: Studiu biblic

1 reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: