Un Paște mai profund – Ioan 12 – Semnale în criză

Dumnezeu a plasat ,,luminători“ pe cer ca să arate vremurile (Gen. 1:14) și ,,semne“ pe pământ care să ne arate calea. Providențial, în emisfera nordică avem ,,steaua polară“, iar în cea sudică avem ,,crucea sudului“ ca să ne putem rândui călătoriile. În mod asemănător, în noaptea crizelor, Dumnezeu îngrijește să avem semne și semnale. Cu El, noaptea nu ne mai înspăimântă, iar întunerecul strălucește ca lumina (Iov 11:17; Ps. 139:12).

,,Acum, sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice: ,,Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta!“? Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta!“ (Ioan 12:27).

Capitolul acesta redă cea de a doua criză majoră din viața publică a Domnului Isus. Pentru cei ce pot pătrunde, admirăm încă o dată excelența ,,minimalistă“ a acestui extraordinar autor.

În capitolul întâi al cărții lui, Ioan a declarat: ,,A venit la ai Săi și ai Săi nu L-au primit“ (Ioan 1:11). În retsul evangheliei, Ioan prezintă trei ocazii în care cei de atunci au refuzat să-l primească pe Domnul Isus și lucrarea Sa. Au fost trei crize clare și distincte. Prima criză a misiunii publice a fost în capitolul 6, unde ni s-a spus că mulți din ucenicii Lui s-au întors înapoi și nu mai umblau cu El“ (Ioan 6:66), deși, ne spune Ioan, El era ,,Calea“ (Ioan 14:6).

,,Mulţi din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?” … Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu El“ (Ioan 6:60,66).

Cea de a doua criză a misiunii publice este în capitolul 12. Ioan ne spune că iudeii, în limbajul folosit de Ioan, ,,nu puteau crede“ în El, deși El era ,,Adevărul“.

,,Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El … De aceea nu puteau crede …“(Ioan 12:37,39).

Cea de a treia criză a misiunii publice se va produce în capitolul 19, unde Îl vom vedea pe Cel ce este ,,Viața“ dat la moarte prin răstignire.

„Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!”
„Luaţi-L voi şi răstigniţi-L”, le-a zis Pilat, „căci eu nu găsesc nici o vină în El”.
Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege, şi, după Legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 19:6-7).

Extraordinar! Ce mari adâncimi are această Evanghelie a lui Ioan! Mai mult, Ioan ne spune că Dumnezeu a așezat în chiar acest capitol al crizei prin care a trebuit să treacă Învățătorul, patru elemente tainice. Ele au funcționat ca veritabile ,,confirmări“ că El se afla pe calea prestabilită a planului etern făcut de Dumnezeu ,,mai înainte de întemeierea lumii“.

I. Maria și Ungerea pentru ziua îngropării

,,Dar Isus a zis: „Lasă-o în pace, căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele“ (Ioan 12:7).

Există o istorie a lumii și o istorie a lui Dumnezeu. Oare care este mai importantă? În istoria lumii sunt notate evenimente, locuri, date și oameni de importanță majoră. În istoria lui Dumnezeu este notat la loc de cinste gestul unei femei care a spălat Domnului Isus. Logica noastră nu acceptă acest fapt, dar în logica divină, gestul Mariei a marcat unul din ceasurile astrale ale omenirii. Iată, până și noi scriem și citim acum despre el. Așa a decis Dumnezeu!

,,Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.“ (Mat. 26:13).

Fără să știe și fără să fie pricepută de ceilalți ucenici, Maria a împlinit un ,,semn“ prestabilit în eternitate, un element al planului pe care venise să-L împlinească Fiul lui Dumnezeu.

II. Măgărușul unei ceremonii regale

,,Ucenicii Lui n-au înţeles aceste lucruri de la început, dar, după ce a fost proslăvit Isus, şi-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El şi că ei le împliniseră cu privire la El“ (Ioan 12:6).

În anul acela, intrarea lui Isus Christos în Ierusalim nu s-a mai petrecut ca în ceilalți ani. Venise vremea împlinirilor profetice. Știind că totul era deja pregătit de Tatăl, Fiul lui Dumnezeu are îndrăzneala să le spună ucenicilor să meargă într-un sat, să aducă un măgăruș, să-i liniștească pe proprietarii animalului și să accepte osanalele mulțimii care se suia la Templu. ,,Osana!“ nu este ,,Aleluia!“. Osana înseamnă ,,Dumnezeule, mântuiește-ne ACUM!“ și era rezervată doar pentru zilele mari de izbeliște. Nu-i de mirare că strigătul mulțimii și al copiilor i-a scandalizat pe mai marii religioși ai națiunii! Isus a acceptat ofensator să fie primit în cetate ca ,,împărat al lui Israel“!

,,A doua zi, o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim, a luat ramuri de finic şi I-a ieşit în întâmpinare, strigând: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!” (Ioan 12:12-13).

Conștient și convins că trăiește împlinirea unui eveniment prestabilit de providența divină, Domnul Isus are îndrăzneala să sublinieze importanța extraordinară a zilei spunând:

,,Unii farisei din norod au zis lui Isus: „Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!”Şi El a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga” (Luca 19:39-41).

III. Grecii și sămânța care trebuie să moară

,,Drept răspuns, Isus le-a zis: „A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului. Adevărat, adevărat vă spun că, dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce multă roadă“ (Ioan 12:23-24).

Spuneți și voi! Cum de a tras Domnul Isus această conluzie din simplul fapt că ,,niște greci dintre cei se suiseră la praznic, s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat și au zis: ,,Vrem să vedem pe Isus“ (Ioan 12:20-21).

Una din preocupările lui Ioan este să arate că Isus Christos este Salvatorul lumii întregi. Evanghelistul ne spune că Ioan Botezătorul a exclamat: ,,Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii“ (Ioan 1:36). Cel mai cunoscut verset al Bibliei, un rezumat al ei în miniatură, este versetul care spune: ,,Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică“ (Ioan 3:16). Samaritenii au intuit bine când i-au zis femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine şi ştim că Acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii” (Ioan 4:42). Prezentându-se ca pâine venită din cer, Domnul Isus spune că  ,,dă lumii viața” (Ioan 6:33). El este ,,lumina lumii“ (Ioan 8:12) și are ca scop să aducă la Dumnezeu ,,și alte oi, care nu sunt din staulul acesta“, al poporului evreu (Ioan 10:16 completat cu Ioan 11:51-52). ,,Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric“ (Ioan 12:46).

Insistența unor greci care doreau neapărat să-L vadă i-a semnalizat Domnului Isus apropierea Jertfei pregătită de Dumnezeu de la întemeierea lumii. Este semnificativ că, în reacția Lui la venirea grecilor nu este doar ,,A venit ceasul ca Fiul omului să fie proslăvit|“ (Ioan 12:23) , ci și ,,Tată, proslăvește Numele Tău!“ (Ioan 12:28). Dialogul purtat în clipa aceea peste spațiu și timp este confirmat de un răspuns venit direct din cer, pe care cei de față nu l-au putut pricepe:

,,Şi din cer, s-a auzit un glas care zicea: „L-am proslăvit şi-L voi mai proslăvi!” Norodul, care stătea acolo şi care auzise glasul, a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: „Un înger a vorbit cu El!” (Ioan 12:28-29).

IV. Isaia și preștiința profetică

,,Isaia a spus aceste lucruri când a văzut slava Lui și a vorbit despre El“ (Ioan 12:41).

Cel de al patrulea ,,semn-confirmare“ amintit de Ioan în acest capitol este o profeție făcută de Isaia. Ioan combină două citate din profețiile lui Isaia, una din capitolul 6 și alta din capitolul 53 pentru a dovedi că atitudinea Iudeilor i-a fost cunoscută lui Dumnezeu încă din vremurile străvechi.

Isaia a fost un profet fără succes public. Așa l-a rânduit Dumnezeu. În chemarea pe care i-a făcut-o Dumnezeu în capitolul șase al cărții sale, Isaia a aflat cu uimire că este trimis într-o slujire care nu se va bucura de receptivitatea poporului:

,,„Du-te şi spune poporului acestuia: ‘Întruna veţi auzi, şi nu veţi înţelege; întruna veţi vedea, şi nu veţi pricepe!’ Împietreşte inima acestui popor, fă-l tare de urechi şi astupă-i ochii, ca să nu vadă cu ochii, să n-audă cu urechile, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Mine şi să nu fie tămăduit” 

Şi eu am întrebat: „Până când, Doamne?”
El a răspuns: „Până când vor rămâne cetăţile pustii şi lipsite de locuitori; până când nu va mai fi nimeni în case şi ţara va fi pustiită de tot; 
până va îndepărta Domnul pe oameni şi ţara va ajunge o mare pustie. Şi chiar a zecea parte de va mai rămâne din locuitori vor fi nimiciţi şi ei la rândul lor” (Isaia 6: 9-13).

Bănuim că Isaia a sfârșit-o tăiat în două cu ferăstrăul (Evrei 11:37). ,,Evanghelistul Vechiului testament“ a sfârșit-o rău! Din scrierea lui Ioan aflăm că ,,insuccesul“ Domnului Isus fusese întrevăzut în conținutul vieții și profețiilor lui Isaia. Isaia a fost un ,,antetip“ mesianic și ca și Christos a trebuit să fie refuzat de cei din vremea sa. El a profețit 40 de ani fără ca poporul să se întoarcă la Dumnezeu:

,,… ca să se împlinească vorba pe care o spusese proorocul Isaia: „Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?” De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis: „Le-a orbit ochii şi le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec.” (Ioan 12:38-40). 

Revenind la titlul pe care l-am dat acestui capitol, trebuie să facem o lămurire. Când vorbim despre o stare ,,de criză“ în lucrarea publică a lui Christos nu spunem în nici un fel că El ar fi fost în criză. Oamenii au fost în criză! A fost o criză a relațiilor dintre ei și Domnul Isus. Cât despre Christos, El a fost mereu egal cu Sine însuși, conștient de destinul Său mesianic, atent să împlinească întocmai planul prestabilit al lui Dumnezeu.

,,Isus a răspuns: „Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta, ci pentru voi. Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.” (Ioan 12:30-32).

Criza a fost a lor, iar necredința i-a aruncat într-o împotrivire orgolioasă și i-a orbit să nu vadă în Christos trimisul unui Tată ceresc plin de iubire care le oferea viața veșnică:

,,Iar Isus a strigat: „Cine crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine. Şi cine Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric.
Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec, căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.
Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l osândi: – Cuvântul, pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi. Căci Eu n-am vorbit de la Mine Însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El Însuşi Mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc. Şi ştiu că porunca Lui este viaţa veşnică. De aceea, lucrurile pe care le spun, le spun aşa cum Mi le-a spus Tatăl.”

Ultima expresie a textului citat mai sus mi-a trezit mirarea la un curs de homiletică ținut de Rick Warren. Nu este suficient să știi ce ai de spus, trebuie să știi și cum să spui ce ai de spus:

,,El Însuşi Mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc. ... De aceea, lucrurile pe care le spun, le spun aşa cum Mi le-a spus Tatăl.”

Așa cum am arătat Ioan a așezat în proologul Evangheliei o declarație tematică: ,,A venit la ai Săi și ai Săi nu L-au primit“ (Ioan 1:11). În primele 12 capitole, Ioan a pus înaintea cititorilor martor după martor, dovadă după dovadă, ca să-i ducă la convingerea că Isus este cu adevărat Christosul, Fiul lui Dumnezeu. Ei L-au privit ca pe o curiozitate, s-au bucurat o verme de binecuvântările Lui, dar în final n-au crezut în El. Acesta este motivul pentru care, începând cu capitolul 13, vom vedea că Domnul Isus părăsește mulțimile și se retrage împreună cu acei puțini ,,ai Săi“, care L-au primit și stă de vorbă cu ei despre lucrurile viitoare.

 

Advertisements


Categories: Studiu biblic

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: