14. Anumite lucruri se văd mai bine de departe și de sus … Despre emigranții din Londra

Desigur, câteva zile petrecute cu românii din Londra nu-mi permit să trag concluzii sau să emit păreri categorice. Ceea ce urmează este reacția mea la ceea ce am văzut, ținând cont de ceea ce știam deja de mult despre Anglia.

Oricine a studiat istoria sau, cel puțin, a vizionat serialele de televiziune cu viața marilor familii ale Angliei din secolele trecute știe că ,,marea invenție socială“ a Marii Britanii a fost împărțirea populației în cele trei ,,stări“: Elitele, slujitorii și oamenii din clasa de la mijloc.

The British society has often been considered to be divided into three main groups of classes:
  • the Upper Class. Often people with inherited wealth. …
  • the Middle Class. The majority of the population of Britain. …
  • Lower or Working Class. People who are agricultural, mine and factory workers.

Sistemul acestei clasificări a fost imprimat oriunde a fost implicat Imperiul Britanic, dând naștere chiar unei întreite grupări a tuturor statelor lumii: lumea a treia, lumea a doua și lumea a-ntâia sau statele dezvoltate, statele nedezvoltate și statele aflate în curs de devoltare. Istoric, România a făcut parte din categoria statelor nedezvoltate, care s-au autointitulat ,,nealiniate“ ca să scape puțin de stigma sistemului britanic.

Pentru cei cărora vă place să complicați lucrurile, vă pun la dispoziție un studiu care împarte societatea modernă engleză nu în trei, ci în șapte clase distincte (https://www.telegraph.co.uk/news/uknews/12037247/the-seven-social-classes-of-21st-century-britain-where-do-you-fit-in.html). New York Times a tipărit un excelent studiu despre ,,societatea engleză așezată pe clase“ aici.

Nu trebuie să mergem în India ca să experimentăm  Homo Hierarchicus, așezat în cunoscutul sistem al castelor. El există în Marea Britanie de secole …

Am fost surprins că sistemul englez a modelat până și peisajul țării. Atât cât am văzut eu, și asta nu este mult, Anglia și-a păstrat împărțirea ,,domeniilor“ dedicate elitelor din prima clasă, cu imense spații verzi în jur chiar în interiorul marilor orașe, împingându-i pe ceilalți locuitori fie în ,,curtea slujitorilor“, fie în cartierele muncitorești ale slujitorilor. Pe domenii tronează marile clădiri ale elitelor, iar pentru ceilalți există înghesuielile cartierelor muncitorești.

Pentru un american și chiar pentru un român venit din lumea egalizatoare a comunismului, peisajul acesta al Angliei șochează. El îi împarte clar pe oameni în lumi paralele. Elitele nu calcă prin cartierele sau magazinele săracilor, iar săracii nu pătrund niciodată în curțile, cluburile sau societățile elitelor.

În sâmbăta în care am fost în Londra a avut loc nunta lui Meghan cu prințul Harry. A fost o ocazie să observ clara delimitare dintre ,,cei priviți“ și ,,cei care privesc“, dintre upper crust și lower class. Pentru un egalitarist american ca mine a fost paradoxal că cei mulți erau fericiți, chiar extatici pentru privilegiul de a fi umbriți, măcar pentru câteva secunde, de mașinile și trăsurile de lux din cavalcada regală. Mulțimea părea că nu vede că dincolo de poleiala subțire a ,,sărbătoriților“ se ascunde unirea unui curvar nesățios de cartier cu o văduvă americană reciclată. A fost una din acele nunți la care cei din înalta societate de altădată s-au cam ținut de nas.

 

Mi-am adus aminte că nu-i nimic nou sub soare! Domnul Isus ne spune că tot așa funcționa nedreapta societate și pe atunci: ,,Isus le-a zis: „Împăraţii neamurilor domnesc peste ele şi, celor ce le stăpânesc, li se dă numele de binefăcători“ (Luca 22:25).

Presa vorbește mult despre emigranți și problemele lor, dar asta doar ca să ascundă că elitele trăiesc deasupra tuturor acestor lucruri, neatinse și  neafectate. Conflictele etnice, fanatismul islamic și micile necazuri ale românilor se petrec în zonele clasei de jos, oricând ușor de curățat ca gonoaiele după o zi ploioasă.

Am scris această introducere ca să plasez grupul emigranților români pe care i-am vizitat în contextul larg al societății în care au ajuns vremelnic. Mi-am dat seama că ei simt instinctiv fenomenul de respingere englez. Sejurul mediu al românilor în Londra este de aproximativ cinci ani, după care ei își iau catrafusele și pleacă acolo unde și-au trimis între timp banii greu agonisiți. Emigranții români se injectează fără îndoială în categoriile de jos ale societății britanice. Am auzit povestea unuia care a venit în Anglia ascuns sub un TIR. La locul de întâlnire prestabilit, cei care-l așteptau l-au strigat pe nume, dar au fost surprinși să vadă ieșind dintre tufișuri un negru care vorbea românește … Fața lui se umpluse de fumul din țeava de eșapament.

Șansele românilor de a cumpăra case și apartamente, la prețurile și salariile de acolo sunt mici. Statisticile dovedesc faptul că excepțiile confirmă regula. Românii stau ,,claie peste grămadă“ în cartiere îmbibate cu arabi, indieni și alte neamuri. Unii subînchiriază câte o cameră ,,cu acces la baie și bucătărie“, iar păstorii bisericilor sunt chemați să arbitreze între gospodinele nemulțumite că trebuie să folosească același aragaz.

Majoritatea românilor tremură din cauza schimbării situației lor legale de după Brexit. Se zvonește că cei care au șansa să fie acum angajați ai companiilor engleze vor rămâne, dar cei care lucrează ,,pe cont propriu“, în construcții și alte domenii vor trebui să plece.

Având în vedere aceste condiții, reușitele unora dintre românii care i-am văzut la Londra este cu atât mai remarcabilă. Buni meseriași și foarte harnici, ei știu să foloseasă orice prilej pentru a-și pune în lumină calitățile și formidabila tărie interioară. Da, cred că Anglia ar face bine să arunce o privire mai atentă spre aceste resurse umane care i-au călcat pragul și să aprecieze contribuția pozitivă pe care sunt gata să o aducă.

Am fost plăcut impresionat de calitatea creștină pe care am găsit-o în casele și bisericile românilor din Londra. Pribegia este un fel de stabilire în eternitate, iar asta s-a văzut din râvna lor pentru biserici și din numărul mare care le frecventează. Am recunoscut în ei starea efervescentă pe care am avut-o în primii ani cei care am venit în America. M-am ,,potrivit“ cu ei și cred că un păstor român din America îi poate ajuta mult mai mult decât o face unul venit din România.

Calitatea unui om nu este dată de mediu în care trăiește, ci este uneori scoasă în evidență chiar de starea de criză în care se află. Românii au în România, în Anglia, în America și peste tot pe unde au ajuns Același Păstor care-i conduce și le garantează pășunile verzi și apele de odihnă. N-am să dau nume și n-am să identific persoanele care mi-au făcut inima să salte de bucurie. Dumnezeu le știe, iar pământul se dovedește în continuare nevrednic de umblarea lor frumoasă.

Cât despre urma vizitei mele în furibunda societate londoneză … n-am nici o iluzie. Iat-o:

 

Advertisements


Categories: Amintiri

Tags:

2 replies

Trackbacks

  1. Reactia pastorului Daniel Branzei la vizita in Londra | Londra Evanghelica

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: