Un Paște mai profund – Ioan 5 – Omul care s-a crezut Dumnezeu

În capitolul 5 al Evangheliei lui Ioan, Isus Christos Își prezintă divinitatea înaintea conducătorilor poporului evreu. Primele două minuni/semne ale divinității Lui au fost făcute în relativ anonimat. La nunta din Cana doar organizatorii nunții și ucenicii au priceput că a fost o minune, iar la a doua numai familia slujbașului împărătesc a știut de vindecarea fiului lor (Ioan 4:43-52). Cel de al treilea semn consemnat de Ioan este public și tot publică este și împotrivirea pe care o stârnește.

În loc să trezească simpatie și credință în cei ce au fost martorii vindecării unui slăbănog de 38 de ani, minunea săvârșită de El a trezit dușmănie și asta pentru că a fost săvârșită într-o zi de Sabat. Sigur, Domnul ar fi putut să-l vindece pe slăbănog în oricare altă zi a săptămânii. El alege însă să o facă tocmai în Sabat pentru a-i forța pe cei de atunci să ia atitudine față de El. Este clar că El împinge lucrurile la extrem pentru că nu le dă șansa neutralității. Așa a fost atunci și așa va fi întotdeauna. Isus Christos cere o decizie personală. Poți fi împotriva Lui sau pentru El, dar nu vei putea fi niciodată la mijloc. Nu există neutralitate.

Capitolul este împărțit ca o piesă în trei acte:

1.Vindecarea

Ioan notează că omul era slăbănog de 38 de ani. Cifra poate fi o simetrie cu numărul de ani petrecuți de poporul evreu în rătăcirile prin pustie (Deut. 2:14). Ioan pare a sugera că evreii erau în continuare o națiune de slăbănogi, așteptând neputincioși ca un trimis al cerului să-i vindece:

,,După aceea, era un praznic al iudeilor, şi Isus S-a suit la Ierusalim.
În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare, numită în evreieşte Betesda, care are cinci pridvoare. În pridvoarele acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, care aşteptau mişcarea apei. Căci un înger al Domnului se pogora, din când în când, în scăldătoare şi tulbura apa. Şi cel dintâi care se pogora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut.
Acolo se afla un om bolnav de treizeci şi opt de ani. Isus, când l-a văzut zăcând şi fiindcă ştia că este bolnav de multă vreme, i-a zis:
„Vrei să te faci sănătos?”

„Doamne”, I-a răspuns bolnavul, „n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa şi, până să mă duc eu, se pogoară altul înaintea mea”.
„Scoală-te, i-a zis Isus, „ridică-ţi patul şi umblă”.
Îndată omul acela s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla“.

Ioan sugerează că nimeni nu mai are nevoie să mai aștepte după un înger coborât din cer pentru că Domnul Isus venise personal din cer ca să vindece mesianic neputințele oamenilor. Până aici totul a fost bun și frumos, numai că …

,,Ziua aceea era o zi de Sabat. Iudeii ziceau, deci, celui ce fusese vindecat:
„Este ziua Sabatului, nu-ţi este îngăduit să-ţi ridici patul”.

El le-a răspuns:
„Cel ce m-a făcut sănătos mi-a zis: ,,Ridică-ţi patul şi umblă.

Ei l-au întrebat:
„Cine este omul acela care ţi-a zis: ,,Ridică-ţi patul şi umblă?

Dar cel vindecat nu ştia cine este, căci Isus se făcuse nevăzut din norodul care era în locul acela.
După aceea, Isus l-a găsit în Templu şi i-a zis:
„Iată că te-ai făcut sănătos, de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău”.

Omul acela s-a dus şi a spus iudeilor că Isus este Acela care-l făcuse sănătos. Din pricina aceasta, iudeii au început să urmărească pe Isus şi căutau să-L omoare, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua Sabatului“ (Ioan 5:1-16).

Este greu să spunem cu certitudine că cel vindecat a crezut în mesianitatea lui Isus. Din ceea ce ne spune Ioan în text, s-ar putea ca el să fi fost doar un beneficiar al darului divin, care a ignorat persoana Celui de la care L-a primit. El nu L-a ,,mărturisit pe Christos“, ci a fost doar un turnător terorizat de represaliile sistemului religios aberant. Probabil că din acest motiv nici n-a fost exclus din Sinagogă, așa cum avea să se întâmple cu orbul vindecat menționat în capitolul nouă.

Evident, Domnul Isus putea alege să facă această vindecare în oricare altă zi a săptămânii, dar El a ales în mod deliberat Sabatul, cum va face și cu vindecarea orbului din naștere (Ioan 9:1-14). Oare de ce?

Cărturarii decretaseră treizeci și nouă de lucrări interzise în Sabat, iar purtarea de greutăți era una dintre ele.

2. Înfruntarea (Conflictul)

Ceilalți evangheliști notează că în zilele următoare vindecării slăbănogului, Domnul Isus a luat apărarea ucenicilor care au cules spice în ziua Sabatului (Mat. 12:1–8) și tot în Sabat a vindecat un om cu mâna uscată (Mat. 12:9–14).

Când a fost luat la întrebări de Iudei pentru călcarea Sabatului, Domnul Isus a rostit cuvinte care ori sunt adevărate, ori sunt o blasfemie vrednică de moarte:

,,Dar Isus le-a răspuns: „Tatăl Meu lucrează până acum şi Eu, de asemenea, lucrez” (Ioan 5:17).

Remarcați că El n-a spus ,,Tatăl nostru“, expresia consacrată pentru poporul lui Dumnezeu, ci ,,Tatăl Meu“, făcându-se astfel ,,una cu Tatăl“:

,,Tocmai de aceea căutau şi mai mult iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua Sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său şi Se făcea, astfel, deopotrivă cu Dumnezeu“ (Ioan 5:18).

În lumina controversei de atunci este foarte greu să înțelegem cum pot unii astăzi să mai spună că Domnul Isus n-a susținut că este deopotrivă cu Tatăl, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat! Iudeii de atunci au înțeles imediat care era proclamația Lui și L-au urât de moarte (Ioan 7:19, 25; 8:37, 59). Dacă n-ar fi fost pretenția aceasta ,,absurdă“ despre Sine, ura lor n-ar fi avut nici o justificare (Ioan 15:18-25). Din momentul acelei declarații și până la inscripția așezată de Pilat deasupra crucii, Iudeii L-au urât și L-au omorât pentru că se credea Dumnezeu. Pentru ei, păcatul lui de moarte a fost acesta: ,,Isus din Nazaret, omul care s-a crezut Dumnezeu!“

Aceasta este de fapt tema Evangheliei lui Ioan, iar capitolul 5 conține pledoaria lui Isus înaintea judecății oamenilor:

a. El S-a prezentat drept un egal al Tatălui în lucrare, în învierea morților și în judecata tuturor oamenilor (Ioan 5: 19–23).

Dacă, pentru ei, călcarea Sabatului pentru a face bine oamenilor reprezintă un păcat, vinovăția este a lui Dumnezeu Tatăl, pentru că aceasta este lucrarea pe care o face Tatăl continuu din momentul căderii lui Adam și Eva în păcat:

,,Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai. Căci Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face; şi-I va arăta lucrări mai mari decât acestea, ca voi să vă minunaţi.
În adevăr, după cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea. Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului, pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul nu cinsteşte pe Tatăl, care L-a trimis“ (Ioan 5:19-23).

Ca un orator înaintea unei instanțe, Domnul Isus Își introduce punctele principale ale pledoariei Sale cu expresia solemnă ,,Adevărat, adevărat vă spun…“ Este felul Lui de a le atrage atenția să fie foarte atenți la conținutul informațiilor pe care le aduce. Care ar putea fi lucrările mai mari decât învierea celor morți la care s-a referit Isus Christos?

b. El S-a prezentat drept un egal al Tatălui prin faptul că dăruiește viața veșnică (Ioan 5:24-29).

În acest pasaj fascinant, El folosește a doua oară și a treia oară expresia ,,Adevărat, adevărat vă spun …“

,,Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.
Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, şi acum a şi venit, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce-l vor asculta vor învia. Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine. Şi I-a dat putere să judece, întrucât este Fiu al omului.
Nu vă miraţi de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă, iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată“ (Ioan 5:24-29).

Cine are răbdare să treacă dincolo de sensul iemdiat al cuvintelor, vede repede că Isus Christos vorbește aici despre patru feluri de înviere.

Prima este învierea păcătoșilor pierduți la viața eternă. Omul păcătos este, după metafora făcută celebră de C.S. Lewis, un manechin din magazinul de haine. Are formă umană, poartă haine de om, dar este mort. Toate manechinele sunt moarte și niciunul nu este mai puțin mort ca celelalte! Păcătosul are nevoie să audă Cuvântul dumnezeiesc care a adus lumea la viață.

,,Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă. Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, şi acum a şi venit, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce-l vor asculta vor învia“ (Ioan 5:24-25 vezi și Efes. 2:1-10).

Isus este Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul care S-a făcut trup și a venit la noi ca să ne aducă viața veșnică. ,,În El era viața“ (Ioan 1:4). ,,Viața veșnică“ înseamnă că posesorul ei nu mai poate avea parte de moartea spirituală. Cel ce o primește, trece din moarte la viață și nu vine la judecata lumii, pentru că păcatele lui au fost ispășite de Christos (Rom. 8:1).

A doua este învierea personală a Domnului Isus. Viața noastră este izvorâtă din El, dar El are viața în Sine însuși. Cum ar putea să-L țină moartea ca prizonier?

,,Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine“ (Ioan 5:26).

Lucrul acesta trebuia să fie dovedit prin înviere:

,,Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa ca iarăşi s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăşi; aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu” (Ioan 10:17-18).

Cea de a treia înviere menționată în pasaj este învierea viitoare a credincioșilor.

,,Nu vă miraţi de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă …“ (Ioan 5:28-29a).

Evenimentul acesta glorios din viitor este descris de apostolul Pavel în 1 Tes. 4:13-18 și 1 Corinteni 15. Să nu cumva să credeți că învierea credincioșilor va fi un fel de ,,reconstruire“, de adunarea laolaltă a elementelor din care a fost alcătuit trupul înainte de moarte. Învierea va da credincioșilor trupuri noi, glorificate, potrivite pentru noul mediu în care vor evolua. Când va reveni în văzduh, Domnul Isus va învia toată mulțimea credincioșilor care și-au pus nădejdea în El.

 

Cea de a patra înviere la care se face aluzie în pasaj este învierea păcătoșilor necredincioși pentru judecată. Ea este distinctă de toate celelalte trei învieri. Niciunul care va avea parte de ea nu va scăpa de osândă.

,, … iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată“ (Ioan 5:29b).

Într-o altă carte scrisă de Ioan, Apocalipsa, ni se spune că această înviere se va produce cu puțin înainte ca Dumnezeu să facă un cer nou și un pământ nou (Apoc. 20:11-15). Toată mulțimea celor ,,mari și mici“ va sta atunci înaintea scaunului de judecată a lui Christos:

,,Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului, pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul nu cinsteşte pe Tatăl, care L-a trimis“ (Ioan 5:22-23).

,,Şi I-a dat putere să judece, întrucât este Fiu al omului“ (Ioan 5:27).

Titlul de ,,Fiu al omului“ folosit în pasaj are conotații mesianice și vine din cartea profetului Daniel:

,,M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui. I S-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-i slujească toate popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică şi nu va trece nicidecum şi Împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată“ (Dan. 7:13-14).

 

Este evident pentru cei ce citesc capitolul cinci din Ioan ca și pentru cei care L-au auzit vorbind pe Isus Christos atunci că ,,omul acesta se crede Dumnezeu“. El are putere să-i învieze pe oameni și să-i judece. Și aceasta doar pentru că este deopotrivă cu Tatăl.

 

3. Proclamarea

Actul al treilea al acestei drame pecetluiește divinitatea lui Isus prin trei mărturii zdrobitoare: a lui Ioan (5:30-35), a lui Dumnezeu însuși (5:36-38) și a lui Moise (5:39-47). Într-un proces, mărturiile sunt foarte importante, de aceea Ioan folosește acest termen de nu mai puțin de patruzeci și șapte de ori. Ioan Botezătorul a mărturisit de trei ori când a spus celor din jur că Isus Christos este ,,Domnul“ (Ioan 1:23), ,,Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii“ (Ioan 1:29,36) și Fiul lui Dumnezeu (Ioan 1:34).

Dumnezeu Tatăl a mărturisit despre divinitatea lui Isus prin ,,lucrările“ pe care I le-a dat să le facă:

,,Dar Eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan, căci lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le săvârşesc, tocmai lucrările acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis“ (Ioan 5:36).

Până și Nicodim a recunoscut impresia pe care au produs-o lucrările Domnului asupra celor care le-au văzut:

„Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu, căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el”(Ioan 3:2).

Pentru că legea Vechiului Testament cerea ca orice act juridic să fie sprijinit pe ,,mărturia a doi sau trei martori“  (Deut. 17:6), Domnul Isus îl mai citează ca martor și pe Moise. Omul acesta a auzit pe Sinai glasul lui Dumnezeu și a văzut slava lui Dumnezeu, iar noi avem acces la același glas și la aceeași slavă prin Scripturile inspirate (vezi 2 Petru 1:12-21). Orbirea contemporanilor lui Isus Christos i-a împiedicat să vadă că toate profețiile mesianice se împlineau acum în El. Boala lor se trăgea din faptul că umblau după slava pe care și-o dădeau unii altora și vedeau în El un intrus periculos care le tulbura viața și le încurca planurile:

 

,,Cum puteţi crede voi, care umblaţi după slava pe care v-o daţi unii altora şi nu căutaţi slava care vine de la singurul Dumnezeu?
Să nu credeţi că vă voi învinui înaintea Tatălui; este cine să vă învinuiască: Moise, în care v-aţi pus nădejdea. Căci, dacă aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că el a scris despre Mine. Dar, dacă nu credeţi cele scrise de el, cum veţi crede cuvintele Mele?” (Ioan 5:45-47).

Doar aparent incidental, Domnul face în final un anunț profetic. El le vorbește despre vremea marii înșelătorii, când Antichristul va veni în numele lui însuși și va fi acceptat de toți cei care nu L-au primit pe El:

,,Eu nu umblu după slava care vine de la oameni. Dar ştiu că n-aveţi în voi dragoste de Dumnezeu. Eu am venit în Numele Tatălui Meu, şi nu Mă primiţi; dacă va veni un altul, în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi“ (Ioan 5:43-44).

Tragica înșelare este păstrată pentru toți aceia care n-au vrut să primească ,,adevărul“ prezentat în cuvintele lui Isus:

,,Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi“ (2 Tes. 2:8-12).

 

Isus Christos s-a crezut Dumnezeu, ne spune Ioan, pentru că … era Dumnezeu. Asta n-au suportat cei de atunci în cuvintele Sale. Capitolul cinci ne arată că El nu se mulțumește să-l cunoaștem doar ca pe un ,,făcător de minuni“, un ,,vindecător“, ci ne forțează să ne confruntăm cu divinitatea Sa. În relația cu noi, El nu se mulțumește cu puțin, sau totul sau … de loc.

 

 

Advertisements


Categories: Studiu biblic

1 reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: