Apocalipsa 5 – lecția de Școala Duminicală

Trebuie să recunosc: uneori, lecția de școală duminicală este aleasă rău, textul fiind un fragment scos dintr-un context mai larg, greu de pătruns fără informații suplimentare.

Ultimele două lecții ne-au dăruit două capitole din Apocalipsa, 4 și 5. Singur că putem găsi ceva de discutat din ele, dar mesajul lor este plenar doar dacă înțelegem locul lor în structura Apocalipsei.

Cele două capitole:

I. Sunt un fragment așezat între capitolele care vorbesc despre vremea bisericii (2 și 3) și capitolele care vorbesc despre vremea peceților, trâmbițelor și potirelor care aduc pedepsele lui Dumnezeu asupra pământului și a pământenilor.

II. Cele două capitole sunt un fel de introducere în vremea pedepselor, prezentându-ne pe cei ce o declanșează în contextul atmosferei din sala tronului ceresc. Un muritor, Ioan, vede Sfâna Trinitate în centrul adorării făpturilor din lumea cealaltă.

III. Cele două capitole cuprind descrieri dintr-o realitate cu mult mai multe dimensiuni decât lumea noastră restrânsă la spațiu-timp. Ni se vorbește despre ,,făpturi care avea câte şase aripi şi erau pline cu ochi de jur împrejur şi pe dinăuntru“. Ele sunt asemănătoare, dacă nu identice cu făptura descrisă în cartea lui Ezechiel. Vă pot da toate creioanele și toată hârtia din lume, dar nimeni nu va putea materializa această descriere!

IV. O citire rapidă și superficială a celor două capitole  va remarca repede că ne este descris Tatăl și FIul, dar nu va observa că ne este descris și Duhul Sfânt! El apare sub denumirea de ,,cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu“ și apare și împreună cu Tatăl care stă pe tron și cu Fiul care apare ca un Miel Junghiat. Factorul ,,șapte“ alăturat Duhului SFânt sugerează o amplificare a activității Lui, un fel de ,,la puterea a șaptea“ sau ,,în toată plinătatea Lui“. Cartea Apocalipsei marchează de fapt o amplificare extraordinară a lucrării Duhului Sfânt. El inspiră și aduce ,,toate făpturile, care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare, şi tot ce se află în aceste locuri“ să se inchine dumnezeirii.

V. Nu întâmplător, cele două capitole cuprind nu patru, nu două, ci exact trei cântări despre ,,vrednicia“ dumnezeirii (4:11, 5:9,13).

VI. Cele două capitole ar trebui să ne umple și pe noi de uimire, adorare și recunoștință pentru ceea ce a făcut Tatăl, pentru ceea ce a făcut Fiul și pentru ceea ce a făcut Duhul Sfânt ,,trimis pe tot pământul“.

VII. Cele două capitole anticipează finalul pentru că pătrundem fără să înțelegem neapărat într-o realitate din afara timpului când începutul și finalul se suprapun într-o imagine completă, deasupra priceperii noastre. Restul Apocalipsei, metaforic vorbind, cu septadele de peceți, trâmbițe și potire, cuprinde detaliile unei metafore folosite de Domnul Isus și de apostolul Pavel: ,,durerile nașterii“. Ele vor veni peste lumea aceasta și vor fi din ce în ce mai mari și mai apropiate unele de altele, ducând în final la venirea (nașterea) împărăției (Ioan 16:211 Tesaloniceni 5:3), scopul final al istoriei și reașezarea planetei rebele în deplina armonie a unității universale.

Sper ca aceste rânduri să ajute pe cei ce vor studia în bisericile baptiste din USA și Canada lecția Școlii Duminicale din săptămâna aceasta.

Advertisements


Categories: Studiu biblic

Tags:

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: