Un Paște mai profund – Ioan 18:1 – 19:16 – Natural și supranatural spre Răstignire

După ce le-a ținut ucenicilor ,,seminarul de dinainte de Răstignire“ (Ioan 13 – 17)  Domnul a plecat spre împlinirea sacrificiului suprem. Textul este ultracunoscut, dar eu doresc să vă invit spre straturi mai profunde, specifice evanghelistului Ioan. Realitatea lumii noastre se derulează pe două planuri paralele: cel natural și cel supranatural. Toți văd stratul natural, dar supranaturalul divin nu ne este la fel de accesibil. Ca să ni-l descopere, evanghelistul Ioan țese o pânză semitransparentă prin care putem privi la; (1) Ce se vede, la (2) ce se sugerează și (3) ce trebuie înțeles.

Ce se vede?

Din grădina Ghețimani, prin curtea Marelui Preot și prin sala de judecată a lui Pilat, Isus Christos parcurge un traseu marcat de patru simboluri spirituale și de patru întrebări rostite de Pilat. Simbolurile acestea au fost predicate și răspredicate. Ele sunt:

  1. Sărutarea—Trădării (18:2–9)
  2. Sabia—Rebeliunii (18:10)
  3. Paharul—Supunerii (18:11–14)
  4. Focul—Lepădării (18:15–27)

În sala de judecată, Pilat se străduiește să păstreze legalitatea unui proces care i se pare caraghios și lipsit de sens. Dreptul roman era temelia Imperiului și, în comparație cu el, procesul evreiesc este mai degrabă un asasinat al gloatei nebune, nejustificat și nemernic.

Pilat pune patru întrebări care marchează evoluția atitudinii lui față de Christos:

  1. ,,Ce pâră aduceți împotriva acestui om?” (18:28–32)
  2. ,,Ești Tu împăratul iudeilor?” (18:33–38)
  3. ,,Vreți să vă slobozesc pe ,,Împăratul iudeilor?” (18:39— 19:7)
  4. ,,De unde ești Tu?”  (19:8–16)

Ce se sugerează?

Poarta către profunzimile sugerate de evanghelistul Ioan este ultima întrebare rostită de Pilat:

,,De unde ești Tu?“ (Ioan 119:9).

Este clar că Pilat nu reușește să identifice cine este acest acuzat misterios care i-a fost adus în față. În această privință, nici ceilalți nu stau mai bine.

Ioan este evanghelistul nesinoptic. El abordează altfel viața Domnului Isus. În timp ce Matei, Marcu și Luca sunt preocupați să ne spună ,,ce a făcut“ Domnul Isus, Ioan se străduiește să ne spună ,,cine este Isus și de ce a făcut El ceea ce a făcut“ înaintea oamenilor. Capitolul 18 se încadrează în această strategie declarată a lui. Coborând în straturile adânci ale acestui capitol, observăm cu uimire cum Atotputernicul se lasă prins, cum Dumnezeul cerului este lovit cu palma pe obraz în numele religiei Lui, cum Împăratul iudeilor ,,este refuzat de ai Lui“ (Ioan 1:11) și cum Judecătorul lumilor este așezat în boxa acuzaților de oamenii pe care a venit să-i scape de osânda divină. Capitolul ne furnizează o serie de contraste care șochează, care uimesc și care scot în evidență absurdul întregii situații. Informațiile spre straturile profunde ale narațiunii sunt ascunse parcă în frânturi de fraze, în detalii aparent minore, așteptând acolo liniștite să fie descoperite doar de cititorii foarte atenți și sensibili la ,,șoapta Duhului“.

,,De unde ești?“ este o cheie semantică, care ne îndeamnă să privim dincolo de stratul imediat al realității spre straturi mai adânci, din care ne vorbește taina. Ca la cea mai sofisticată analiză semantică (oare de unde o fi știut acest Ioan atâta semantică?), în stratele ,,semnificantului“ se află ,,semnificatul“, în spatele pozei se află persoana, în spatele acțiunii se află ideea, în spatele evenimentului se află mesajul clarificat și direcționat dibaci spre inima și mintea cititorului.

Privit în profunzimea temei, capitolul 18 ne pune față în față cu următoarea premiză: ,,Cine ești tu se vede din sursa de putere la care faci apel când treci prin stări de criză“.

În criza creată de el însuși, Iuda se sprijină pe puterea mulțimii cu care vine să-L prindă pe Isus, Petru se sprijină pe puterea sabiei personale, Ana și Caiafa se sprijină pe puterea poziției, a funcției din sistem, Pilat acționează în virtutea puterii Imperiului Roman. Isus Christos este singurul care se sprijină pe puterea lui Dumnezeu. Domnul a avut în mână un pahar, nu o sabie, dar paharul acesta s-a transformat miraculos într-un sceptru.

Punând lucrurile în antiteză, Ioan subliniază că celelalte personaje acționează ,,natural“ , la nivelul dimensiunii lor orizontale, în timp ce Domnul Isus acționează ,,supranatural“, deasupra agitației din jur, imposibil de oprit și înaintând pas cu pas, într-o cadență deliberată, spre momentul apoteotic al răstignirii. Ioan ni-l prezintă în divinitatea Lui de dincolo de granițele umanității, trecând prin criză senin și suveran, imposibil de atins de toate străduințele lor de a-I sta în cale.

1. În episodul cu ,,sărutul trădării lui Iuda“, Isus Christos, ,,care știa tot ce avea să I se întâmple“ (Ioan 18:4- sublimă și sensibilă trimitere spre divinitatea Lui!), iese în întâmpinarea gloatei pe care o pune la pământ cu rostirea ,,tetragramonului divin“:

,,Iuda, vânzătorul, ştia şi el locul acela, pentru că Isus, de multe ori, Se adunase acolo cu ucenicii Lui. Iuda deci a luat ceata ostaşilor şi pe aprozii trimişi de preoţii cei mai de seamă şi de farisei şi a venit acolo cu felinare, cu făclii şi cu arme. Isus, care ştia tot ce avea să I se întâmple, a mers spre ei şi le-a zis:
„Pe cine căutaţi?”
Ei I-au răspuns: „Pe Isus din Nazaret!”
Isus le-a zis: „Eu sunt!”
Iuda, vânzătorul, era şi el cu ei. 
Când le-a zis Isus: „Eu sunt”, ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ“ (Ioan 18:2-6).

Apoi El hotărăște suveran să li se dea în mână, ocrotindu-i grijuliu pe ucenici:

,,El i-a întrebat din nou: „Pe cine căutaţi?”
„Pe Isus din Nazaret”, I-au zis ei.
Isus a răspuns: „V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă Mă căutaţi pe Mine, lăsaţi pe aceştia să se ducă”. A zis lucrul acesta ca să se împlinească vorba pe care o spusese: „N-am pierdut pe nici unul din aceia pe care Mi i-ai dat” (Ioan 18:7-9 ca împlinire a rugăciunii din Ioan 17:12). 

2. În episodul cu Petru care taie urechea lui Malhu, robul Marelui Preot, Isus Christos îi vorbește lui Petru de dimensiunea providențială a întâmplării:

„Bagă-ţi sabia în teacă. Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?” (Ioan 18:11).

Este vorba despre paharul pe care l-a acceptat în noaptea de rugăciune petrecută singur în Ghețimani (Mat. 20:22: 26:39,42). Într-altă evanghelie ni s-a spus că Domnul avea ,, legiunile de îngeri“ gata să-i sară în ajutor (Mat. 26:53). Minimalist, Ioan pomenește doar de acceptarea paharului dat de Tatăl ceresc. Cu alte cuvinte, Domnul Isus îi spune lui Petru: ,,Bagă sabia în teacă! Nu mai privi doar ,,pe orizontala dimensiunii omenești“. Aici se întâmplă ceva pe verticala cerului. Tu nu poți nici pricepe și nici împiedica asta“. La reacția naturală a lui Petru, Domnul Isus acționează apoi supranatural când, ne spune evanghelistul Luca,  ,,s-a atins de urechea omului aceluia și l-a vindecat“ (Luca 22:51b).

3. În episodul chestionării Lui de marii preoți (Ioan 18:12-26), Ioan întrepătrunde alternativ secvențe în care lepădările lui Petru sunt contrastate cu stabilitatea poziției lui Isus Christos.

18:12-14 – Domnul Isus este prins și dus la Marii Preoți
18:15-18 – Petru se leapădă
18:19-24 – Domnul Isus se apără și este lovit peste obraz (Mica 5:1).
18:25-27 – Petru se leapădă a doua oară

Îmi aduc aminte că Richard Wurmbrand a fost primul care mi-a arătat smerenia și vinovăția lui Ioan care, ca să-l apere probabil pe Petru de toate predicile în care îl vom condamna noi că s-a dus în curtea Marelui Preot, a strecurat o informație doar aparent neînsemnată:

,,Simon Petru mergea după Isus; tot aşa a făcut şi un alt ucenic. Ucenicul acesta era cunoscut de marele preot şi a intrat cu Isus în curtea marelui preot. Petru însă a rămas afară la uşă. Celălalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a ieşit afară, a vorbit cu portăriţa şi a băgat pe Petru înăuntru“ (Ioan 18:15-16).

Oare n-a știut Domnul Isus că Ioan, care-și rezema capul pe pieptul Lui la mesele de dragoste, era un musafir obișnuit și bine primit în casa Marelui Preot?

4. În episodul cu judecata lui Pilat, Isus Christos este prezentat de Ioan ca ,,taina“ pe care Pilat nu o poate dezlega:

,,De unde ești Tu?“ (Ioan 19:9)

Situația este ilară. Pilat trebuie să accepte ca ,,împricinatul“ să fie în sala de judecată, în timp ce părâșii lui stau afară.

,,Au adus pe Isus de la Caiafa în odaia de judecată. Era dimineaţa. Ei n-au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce şi să poată mânca Paştele“ (Ioan 18:28).

Pilat își dă repede seama că, în ochii evreilor, Isus Christos este considerat de ei deja ,,spurcat“ și băgat în sala de judecată.

Procuratorul roman trebuie când să intre în sala de judecată, când să iasă la ei afară.

Al doilea lucru pe care-l află Pilat este că vina acuzatului ar fi că se pretinde a fi împăratul evreilor, dar ei nu-L recunosc și nu-L vor. Pilat Îl întreabă pe El și Domnul îi vorbește despre o împărăție care nu este din lumea aceasta. Cu o mustrare indirectă la greșeala lui Petru, El spune:

„Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns Isus. „Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor, dar, acum, Împărăţia Mea nu este de aici” (Ioan 18:36).

Al treilea lucru pe care-l află Pilat este că Isus Christos se crede într-adevăr un împărat născut cu o misiune specială în lume:

„Atunci, un Împărat tot eşti!” I-a zis Pilat.
„Da”, a răspuns Isus. „Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.”
Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?” (Ioan 18:37-38).

Al patrulea lucru pe care-l descoperă Pilat în Isus Christos este că aparține unei puteri superioare Romei, care hotărăște totul în ceea ce privește soarta Lui:

,,Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te răstignesc şi am putere să-Ţi dau drumul!”
„N-ai avea nici o putere asupra Mea”, i-a răspuns Isus, „dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus“ (Ioan 19:10-11).

Acest ,,de sus“ nu însemna ,,de la Roma“, ci era revelația unei dimensiuni supranaturale a evenimentelor, în care providența divină hotărâse deja soarta Lui.

 

Ce trebuie înțeles?

Eroul principal al acțiunii este Isus din Nazaret.

Aparent un om printre oameni, El se deplasează printre ei după un plan prestabilit, întotdeauna stăpân pe situație, chiar dacă aparent se lasă la mâna celor din jur.

,,Isus care știa tot ce avea să I se întâmple …“ (Ioan 18:4)

În Ghețimani El rostește formula tetragramonului auzit pentru prima dată în pustia Madian de Moise când cerea numele Celui care-l trimite să-i scoată pe copiii lui Dumnezeu din Egipt: ,,Eu sunt Cel ce sunt“ (Exod 3:14 ). La sonoritatea Tetragramonului, până și dușmanii cei mai teribili cad la pământ neputincioși:

,,Când le-a zis Isus: „Eu sunt”, ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ“ (Ioan 18:6).

Înaintea lui Pilat, Isus își proclamă dreptul de ,,extrateritorialitate“. Nefiind din lumea aceasta, El nu poate fi judecat de oameni: Nu-i de mirare că Pilat L-a întrebat nedumerit: ,,Dar de unde ești?“

„Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns Isus. „Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor, dar, acum, Împărăţia Mea nu este de aici.”
„Atunci, un Împărat tot eşti!” I-a zis Pilat.
„Da”, a răspuns Isus. „Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu” (Ioan 18:36-37).

Înaintea reprezentantul Imperiului Roman, care stăpânea toată lumea de atunci, Isus din Nazaret îi atrage atenția lui Pilat că până și Imperiul are o ,,autoritate derivată“ din autoritatea superioară absolută a cerului:

,,Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te răstignesc şi am putere să-Ţi dau drumul!”
„N-ai avea nici o putere asupra Mea”, i-a răspuns Isus, „dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus“ (Ioan 19:10-11).

Toate acestea ne spun că El este printre noi, dar nu este nici dintre evrei si nici din imperiul roman. Este adevărat, ei Îl judecă și Îl au aparent în mână, dar El se poartă ca și cum ar fi deasupra tuturor, știind că ei nu pot face decât ceea ce era deja hotarât ,,sus”, în slava din care se coborâse. Nimeni și nimic nu poate sta împotriva inițiativelor divine. Evreii strigă cât îi țin plămânii că ei nu-L vor ca Împărat, dar El știe că este Împăratul iudeilor, pentru că acesta este planul lui Dumnzeu pentru ei. Indiferent de toanele sau dispoziția lor de moment, El știa că ,,sus“ se decisese că ,,domnia va fi pe umărul Lui“, ,,El va fi mare și va fi chemat Fiul Celui Preaînalt: și Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David“ (Luca 1:32). Finalul evangheliei lui Ioan va plusa mult pe această idee, făcându-l pe Pilat să scrie, împotriva protestelor evreilor, deasupra crucii lui Isus, în cele trei limbi de circulație de atunci, identitatea și destinul lui Isus:

,,Pilat a scris o însemnare pe care a pus-o deasupra crucii şi era scris: „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor”.
Mulţi din iudei au citit această însemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate; era scrisă în evreieşte, latineşte şi greceşte. Preoţii cei mai de seamă ai iudeilor au zis lui Pilat: „Nu scrie: ,,Împăratul iudeilor“. Ci scrie că El a zis: ,,Eu sunt Împăratul iudeilor.” 
„Ce am scris, am scris”, a răspuns Pilat“ (Ioan 20:19-22).

 

La o citire superficială, capitolul 18 conține doar o singură lepădare, cea a lui Petru. În straturile profunde însă, asistăm la trei sau chiar patru lepădări:

  • lepădarea ucenicilor care-l părăsesc în Ghețimani,
  • lepădarea marilor preoți care-l judecă și declară necorespunzător,
  • lepădarea poporului care strigă nu-l vrem ,,nou n-avem alt împărat decât Cezarul“
  • și lepădarea lui Pilat care, simbolic,  ,,se spală pe mâini“ și-L dă mulțimii ca să fie răstignit.

Toți se leapădă de Isus Christos. El este din altă lume, nu ne aparține. Nefiind ca noi, ne deranjează.

Naturalul refuză supranaturalul dumnezeiesc (1 Cor. 2:14).
Firea pământească se împotrivește Duhului (Gal 5:17).
Ce este firesc prigonește ceea ce este duhovnicesc (Gal. 4:29).

Toate aceste trei adevăruri vor ieși la iveală, cum nu se poate mai clar, în răstignirea și îngroparea Domnului Isus, de care ne vom ocupa în capitolul următor.

 

Advertisements


Categories: Studiu biblic

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: