Un Dumnezeu umanist într-o lume a evoluției

Expresia din titlu mi-a venit ca o reacție la amalgamului de credință și ateism științific descoperit într-un comentariu primit la reacția mea cu ocazia morții unei personalități de știință.

Admirația păgubos declarată față de geniul uman și exilarea lui Dumnezeu dintr-o lume pe care ,,poate“ a creat-o, dar pe care este silit s-o lase să se descurge singură spre un ,,progres“ crepuscular paradisiac dă pe față o lipsă de educație creștină crasă predominantă într-o națiune care s-a redeclarat religioasă fără să se întoarcă la revelația Bibliei. Lipsită de această busolă, mintea omenească nu poate fi decât luciferică, tot încercând să reclădescă într-o lume aflată sub blestem societatea bunăstării umane. În limbajul lui Milton: ,,În căutarea paradisului pierdut“.

Nu, rezolvarea problemei umane nu se află în știință și nici în oamenii de știință, transformați umanistic de contemporani în noua ,,preoție“ care slujește la ,,altarul științei“ cu scopul de a readuce raiul pe pământ! Dacă ar fi fost așa, Creatorul venit printre noi acum două mii de ani ne-ar fi dat ecuațiile mișcării energiei și materiei la orizontul găurilor negre, ne-ar fi dat ,,the theory of everithing“, ne-ar fi dat tehnologia aerului condiționat, a computerelor și a aspiratorului de praf. N-a fîcut-o și asta înseamnă că soluția propusă de El este alta decât ,,progresul nostru științific“ spre redobândirea paradisului pierdut pe calea îmbunătățirilor condițiilor de viață.

Vă las pe voi să compătimiți confuzia tipic umanistă dintr-un scenariu utopic în care Dumnezeu admiră atei și-i premiază apoi în Împărăția Lui viitoare:

,,Din pacate am ajuns print-un amic sa citesc si eu acest articol. Imi provoaca o stare de mila pentru cel ce a reusit sa scrie asa ceva. Articolul de sus evoca un singur lucru si ala e judecata. Din ce stiu eu nici eu nici nimeni nu este in masura sa judece o alta persoana. Ajungem sa fim orbiti de fanatismul religios interior in loc sa deschidem ochii sa vedem meritele unei fiinte intelectual superioare noua si nu putem sa luptam decat in mocirla unor idei care nu pot fii dovedite in nici un fel. Ne ascundem in spatele lui Dumnezeu si nu suntem capabili sa recunoastem meritele unui om superior noua. Ajungem sa aruncam cu gunoi intr-un om si sa il judecam … normal dupa ce a murit pentru ca intr-o confruntare intelectuala ne surclasa masiv la orice capitol si singurul lucru care reiese din asta este limitarea noastra. Stau si citesc acest articol si incerc din rasputeri sa inteleg de unde vine aceasta ura. SH a fost ridicat in slavi pentru ca a facut ce tu domnule scriitor a acestui articol nu ai fost capabil sa faci si nici eu … a facut anumite descoperiri care au dus la o mai buna intelegere a universului. Il condamni pe acest om si cataloghezi moartea lui ca fiind o infruntare cu Dumnezeu in care el a pierdut … si cu mana pe inima iti spun ca este cam prima data cand aud o asemenea aberatie. Cum poti tu un om de rand sau oricine altcineva sa spuna ca a pierdut acea infruntare ? Poate dumnezeu la tinut aici asa ateu cum era el pana a descoperit ce era de descoperit si dupa l-a chema in imparatia lui. Sunt convins ca un asemenea scenariu in care un om nu se taraste in genunchi in fiecare zii cu fata catre dumnezeu nu ti l-ai imaginat si ca tie nu ti-a trecut prin minte ca Dumnezeu poate iubi pe cineva care este ateu si il poate sustine/inzestra cu o minte sclipitoare. Articolul de mai sus nu poate decat sa inspire mila fata de autor si nu poate decat sa demonstreze latura intunecata a omului de care sunt ferm convins ca Dumnezeu nu este mandru. Creatorul fiind atotputernic iar noi fiind inlesnirea lui eu cred ca atunci cand a decis sa il conceapa pe SH stia foarte clar ca acest individ nu il va recunoaste si numa el, dar fiecare are menirea lui cu sau fara omagierea lui Dumnezeu dar din pacate uitam asta si ajungem sa scriem un articol care nu poate dovedi decat o mediocritate acerba.“

După cum vedeți, domnul Bogdan mă judecă aspru după ce (sîc!) postulează principial: ,,Din ce stiu eu nici eu nici nimeni nu este in masura sa judece o alta persoana“.

Superioritatea noastră nu se poate măsura prin capacități intelectuale. Lucifer ne este infinit superior în această scală de valori și lumea de astăzi este prăbușită datorită ,,abilităților lui“. Din cauza ,,realizărilor“ lui, lumea se află acum sub blestemul suferinței, este redusă de Dumnezeu la condițiile stânjenitoare în care existăm și va sfârși cu toate geniile ei păgâne în focul de nestins al iadului. Singura scăpare din această împărăție a celui rău este credința în jertfa ispășitoare a lui Isus Christos și ieșirea prin ,,ușa“ reprezentată de El în realitatea binecuvântată a împărăției lui Dumnezeu. Aceasta este o performanță la îndemâna oricărui om, indiferent de coeficientul lui de inteligență:

,,Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi Calea cea sfântă: niciun om necurat nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinţi; cei ce vor merge pe ea, chiar şi cei fără minte nu vor putea să se rătăcească“ (Isaia 35:8).

Biblia spune:

,,Aşa vorbeşte Domnul: ‘Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui. Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul“ (Ieremia 9:23-24).

 

Advertisements


Categories: Teologice

Tags:

1 reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: