Dumnezeul care a spus: „Lumină să strălucească din întuneric”, El a strălucit în inimile noastre, pentru a da lumina cunoștinței gloriei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos. – 2 Corinteni 4.6
Evenimentele din capitolele 33 și 34 din Exod trebuie înțelese în lumina capitolului 3 din 2 Corinteni. După ce Israel a păcătuit închinându-se la vițelul de aur, Moise a mijlocit pentru popor. Tablele legii i-au fost date apoi pentru a doua oară, însă, de data aceasta, legea era amestecată cu harul.
Acest lucru poate fi văzut în felul în care Domnul a descris noua Lui atitudine față de popor, ca …
„binevoitor și milos … iertând nelegiuirea și răzvrătirea și păcatul” (Exod 34.6,7).
Sunt unii care spun că acest amestec dintre lege și îndurare reprezintă evanghelia. Nicidecum! De fapt, exact această combinație de îndurare și lege este ceea ce Pavel numește „slujba morții” și „slujba condamnării” (2 Corinteni 3.7,9).
Această slujbă a fost însoțită de o anumită glorie, însă a fost trecătoare și a trebuit înlocuită cu „slujba Duhului”, care este cu mult mai glorioasă decât tot ceea ce Moise a văzut pe munte (2 Corinteni 3.8,9). „Ceea ce a fost glorificat n-a fost glorificat în această privință, datorită gloriei care o întrece cu mult” (versetul 10).
Cel credincios poate acum privi gloria Domnului Isus, fiind transformat de ea (2 Corinteni 3.18), fiindcă el vede „gloria lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos” (2 Corinteni 4.6). Gloria pe care Moise a văzut-o a fost „pe dinapoia” lui Dumnezeu, însă creștinii o privesc direct pe fața Sa.
Vrei să-L vezi pe Dumnezeu? Privește la Isus! (Ioan 1.18). În curând vom vedea fața Sa fără nicio piedică din partea cărnii (Apocalipsa 22.4). Însă, până atunci, o putem privi prin credință încă de pe acum!
Categories: Studiu biblic
Leave a Reply