Necesitatea unei alte ,,școli ardelene“

Cum se explică ,,haosul“ care caracterizează ,,opoziția“ politică din România? Cum de urmașii comuniștilor de ieri mai cunduc țara la douăzeci de ani de la ,,răsturnarea“ lor? Întrebarea mea este mai adâncă decât pare la prima vedere și este adresată mai ales celor ,,din afara“ țării.

Marile puteri occidentale s-au aplecat cu simpatie asupra țărilor ieșite de sub dominația Rusiei și le-au oferit tot felul de ajutoare. Acțiunile n-au fost niciodată chiar dezinteresate, întrucât de integrarea țărilor acestea în mecanismul mondial depinde bunăstarea tuturor.

Ginerele meu, Valer Monafu, este traducător aprobat la nivel federal și, împreună cu prietenul lui, Cristi Hoble din Florida, au însoțit grupuri invitate din Moldova pentru familiarizare cu sistemul democratic american. Americanii știu că nu poți avea pretenții de la oameni care n-au experimentat, n-au văzut cu ochii lor, o realitate mai bună. Așa că au adus pentru termen scurt în America juriști și oameni politici, chiar și primari din Moldova. Toți au plecat înapoi cu experiențe noi, nu doar cu … cadouri.

Pe lângă aceștia, marile puteri aprobă unor tineri ,,care promit“ tot felul de burse de studiu pe lângă universități și școli de pregătire a liderilor din occident. Li se face o educație corespunzătoare pentru a fi apoi trimiși înapoi ca să ia frâiele țărilor din care au venit.

Se speră prin aceasta ca ,,integrarea“ națiunilor tinere să fie mai ușoară. Dacă vreți, cam așa s-a întâmplat cu tineri boierași români care au plecat la studii în Europa prin secolul XVIII-XIX și s-au întors ca ferment al revoluțiilor democratice de la 1948 (Bălcescu, etc. – vezi zici). Până și Eminescu s-a format prin ,,cele străinătăți“ … chiar dacă n-avea o părere prea bună de unii din colegii lui români de acolo:

Ai noştri tineri la Paris învaţă
La gât cravata cum se leagă, nodul,
Ş’apoi ni vin de fericesc norodul
Cu chipul lor isteţ de oaie creaţă.

La ei îşi cască ochii săi nerodul
Că-i vede – în birje răsucind mustaţă,
Ducând în dinţi ţigara lungăreaţă…
Ei toată ziua bat de-a lungul Podul.

Vorbesc pe nas, ca s-alti-mbănci se strâmbă:
Stâlpi de bordel, de crâşme, cafenele,
Şi viaţa lor nu şi-o muncesc—şi-o plimbă.

Ş’aceste mărfuri fade, uşurele,
Ce au uitat pân’ şi a noastră limbă,
Pretind a fi pe cerul ţării: stele.

Toată lumea știe că America a pus ochii pe România ca s-o facă, împreună cu Polonia, capăt de pod în Europa de Est. Majoritatea românilor bănuiesc schimbările prin care ,,vechea gardă“ a fost pensionată și în locul ei a apărut o nouă generație de cadre prin care Securitatea și societățile secrete sunt deja integrate cu occidentul. Acel ,,gură spartă“ numit Cristoiu poreclea deja România ,,portavion american“ …

Ce se întâmplă însă în domeniul conducerii politice din România? Cum de se poate ca țara asta să nu aibe deja o generație de politicieni noi, școliți în vest și capabili să aducă lumina și pe ulița românească?

Este una din întrebările care mă frământă (și nu numai pe mine) în aceste zile.

Avem nevoie urgentă de o nouă ,,școală ardeleană“. De ce nu apare? Să fi avut dreptate Eminescu? …

.

 

 

 

Advertisements


Categories: Articole de interes general

Tags:

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: