Cea mai revoltătoare întrebare !

M-am simțit încurajat să găsesc această meditație, pentru că am făcut-o și eu aproape cuvânt cu cuvânt acum doi ani. Același Duh Sfânt scoate la suprafață aceleași adevăruri eterne.

Niciodată n-a răsunat o întrebare-reproș mai revoltătoare ca aceasta! El se debrăcase de slava eternă, luase chip de om și se făcuse rob pentru răscumpărarea noastră prin jertfă, iar ei, tocmai ei, Îl întreabă revoltați: ,,Nu-ți pasă că pierim?“

Iartă-ne, Doamne, obrăzniciile necredinței noastre.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim?

Marcu 4.38

Ce întrebare: “Nu-Ți pasă?”! Cât de mult trebuie să fi rănit ea inima sensibilă a Domnului! Cum puteau ei să creadă că El era indiferent la pericolul în care se aflau? Cât de mult trebuie să fi pierdut din vedere dragostea Sa, ca să nu mai vorbim de puterea Sa, dacă au putut să întrebe: “Nu-Ți pasă?”!

Ne putem însă vedea și pe noi în acești ucenici. Cât de des, în momente de strâmtorare și de încercare, inimile noastre, dacă nu buzele noastre, au pus întrebarea: “Nu-Ți pasă?”! Poate am fost pe un pat de boală și știam că un singur cuvânt din partea Dumnezeului atotputernic ar fi putut alunga într-o clipă suferința; și totuși cuvântul nu a venit. Sau poate suntem în lipsuri materiale și știm că argintul și aurul și vitele de pe o mie de dealuri sunt ale lui Dumnezeu și, totuși, trec zile după zile și nevoile noastre nu sunt împlinite. Într-un cuvânt, poate trecem prin ape adânci și învolburate într-un fel sau altul; furtuna ne lovește și mica noastră corabie este înecată de valuri; am ajuns la capătul puterilor, iar inima este gata să pună cumplita întrebare: “Nu-Ți pasă?”. Acest gând este foarte smeritor. A întrista inima plină de dragoste a Domnului Isus prin necredința și prin suspiciunea noastră ne umple de cea mai adâncă smerire.

Cât de absurdă este necredința! Cum poate Cel care Și-a dat viața pentru noi – care a venit din cer pe acest pământ plin de trudă și de păcat și a murit de o moarte rușinoasă, pentru a ne scăpa de mânia eternă – să nu aibă grijă de noi în orice moment? Ucenicii credeau că vor pieri avându-L pe Fiul lui Dumnezeu cu ei în corabie! Ce s-a întâmplat până la urmă? Furtuna a fost potolită și marea a devenit ca sticla la glasul Celui care, în vechime, a chemat lumile la existență.

C H Mackintosh

Advertisements


Categories: Studiu biblic

1 reply

Trackbacks

  1. Cea mai revoltătoare întrebare ! | 1novelty7

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: