Ieri și azi a fost înmormântarea fratelui Emil Pop. Unul din vorbitori a amintit de nădejdea lui Iov. M-a șocat ceva la acest text, cum nu m-a șocat altă dată:

,,Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu
şi că Se va ridica la urmă pe pământ.
²⁶ Chiar dacă mi se va nimici pielea şi chiar dacă nu voi mai avea carne,
voi vedea totuşi pe Dumnezeu.
²⁷ Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor;
ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia“ – Iov 19:25-27

Ne-am obișnuit să aplicăm automat acest text Domnului Isus, dar … am rămas surprins că în Biblie nu există astfel de trimiteri sub versete … Măi să fie!

Precizarea ,,Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia“ trebuie să fie la fel de adevărată în împlinrea ei ca și prima parte a spuselor lui Iov (acel ,,Se va ridica la urmă pe pământ“).

Există trei posibilități:

a. Să fie vorba despre o împlinire a acestei nădejdi în timpul vieții lui Iov, iar asta ar însemna că nu avem de a face cu o profeție despre Domnul Isus.

b. Să fie o profeție despre viața terestră a Domnului Isus, iar asta ar însemna că Iov L-a văzut cumva din slavă.

c. Să fie o profeție escatologică (acel ,,la urmă pe pământ“) despre domnia finală a Domnului Isus, când și Iov și ceilalți sfinți vor fi împreună cu El.

Exegeza imediată a textului ne trimite mai mult spre prima variantă. Versetul imediat din context anunță că întâlnirea cu acest Răscumpărător va fi văzută și de interlocutorii lui Iov și le va schimba părerea despre evenimentele din viața patriarhului:

,,Atunci veţi zice: ‘Pentru ce-l urmăream noi?’
Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută“ (Iov 19:28).

Mai mult, expresia ,,ochii mei îl vor vedea“ își găsește împlinirea simetrică în finalul cărții, când Iov exclamă:

„Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine,
dar acum ochiul meu Te-a văzut“ (Iov 42:5).

Voi ce părere aveți?

Categories: Studiu biblic

Tags: Daniel Branzai