DIFICIL, DAR TERIBIL DE IMPORTANT! Paradoxuri la intersecția dintre timp și eternitate – John MacArthur

Știința a descoperit ,,legi” universal valabile și ,,singularități” care nu li se supun, ocazii în care realitatea a acționat altfel, uneori invers, decât legile. Singularitatățile sunt marile excepții ale realității. Toate minunile Bibliei au fost singularități. Într-un fel, singularitățile ne arată că suntem departe de a înțelege totul despre realitate. Suntem în dilema lui Shakespeare: “Ce este mai real, visul sau starea de veghe.  Și dacă starea de veghe este doar visul unei alte realitați?”

În microcosmos, particulele elementare se supun altor reguli decât cele care guvernează cosmosul. Ele se comportă altfel atunci când sunt observate de o fință vie. Dacă toată materia ar proceda la fel, cosmosul s-ar plia pe preferințele noastre. Greu de înțeles? Imposibil? Exact!

În macrocosmos, nimeni nu poate explica cum de universul există, cum de stă în echilibru materia și antimateria. Nu putem înțelege cum funcționează găurile negre. La marginea lor, legile cunoscute nouă se anulează. Pentru ca uniersul observabil să stea în echilibrul actual TREBUIE să existe un fel de materie neagră, imposibil de detectat de noi. N-o vedem, dar ea trebuie să existe. Matematica astronomiei o cere!

La creație a funcționat o singularitate care nu s-a supus legii entropiei generale. Nimeni nu poate explica cum sau de ce. Pur și simplu constantăm aceasta.

Nu-i de mirare deci că avem dificultăți și cu tărâmul spiritual. Dumnezeu există în afara timpului, în ceea ce noi numit ,,eternitate”. Noi existăm în timp, Biblia spunând că nimeni nu poate pătrunde acest concept, care îi este total străin:

,,A pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.” – Ecl. 3:11

Chiar și versetul în sine conține contraziceri de termeni. Cum să spui că eternitatea trebuie cuprinsă ,,de la început până la sfârșit” ??? Eternitatea nu are nici început și nici sfârșit! Altfel n-ar mai fi eternitate!

Când Dumnezeu folosește o terminologie specifică eternității, mintea noastră cedează. Când El folosește o terminologie specifică experienței noastre umane, mintea noastră pricepe. La intersecția acestor două terminologii apar toate paradoxurile doctrinelor Bibliei. Cum am putea pătrunde ce înseamnă că:

,,În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale. (Efeseni 1:4-5).

John MacArthur are onestitatea să recunoască imposibilitatea împăcării suveranității absolute a lui Dumnezeu (care lucrează din afara timpului, din eternitate), cu responsabilitatea personală a omului (care evoluează sub orizontul de timp al vieții terestre).

Dacă puteți, vă propun să asistați la un exercițiu de elasticitate a minții. Încercăm?

Teologia a inventat oexplicație a paradoxului dintre suveranitatea lui Dumnezeu și responsabilitatea umană. Ea se numește și îmi permit să vă rog să citiți despre eatr-un comentariu despre cartea Estera. Veți avea numai de câștigat.

Este deocamdată doar în fromat PDF și o puteți descărca de aici:

Estera – chemarea datoriei

Advertisements


Categories: Teologice

1 reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: