La picnic cu Duhul Sfânt

Mi-a fost dat să văd pe Internet o petrecere jalnică. Oameni, altfel probabil bine intenționați, l-au cărat cu ei pe Duhul Sfânt la iarbă verde. L-au dus ca pe un olog care are nevoie să fie târât de binevoitori.

I-am văzut cum se străduiesc din toate puterile ,,să-L lase să lucreze“, cum își unesc puterile să-I declanșeze lucrarea. Suflau din răsputeri să-L facă să se înalțe ca pe un zmeu care se încăpățâna să nu zboare pentru că n-avea o adiere suficientă. Mai aduseseră și niște ,,specialiști“ în extaz și minuni din Africa …

Ce jalnic! Unde au ajuns cei din România?

Câtă deosebire față de trezirile creștine autentice. Este scris în istorie despre unul care a stat în singurătatea pădurii până ce a fost prea plin și  a trebuit să meargă să se reverse spre oameni. I-a găsit când se-ntorceau obosiți de la munca câmpului. Le-a vorbit și ei au rămas ca stana de piatră să-l asculte. Le-a vorbit și a doua zi și a treia zi. Ore întregi l-au ascultat. Nici ploaia care i-a udat ciuciulete până la os nu i-a putut îndeparta de glasul acela … Tremuratul lor nu era cauzat de frig, ci de o putere care-i făcea să trepideze pe dinăuntru, era un cutremur sfânt! Mulțimi din ce în ce mai mari s-au adunat în jurul lui; mulțimi pornite pe plânsul pocăinței. Îl ascultau în tăcere și plăngeau.

Câtă diferență între lucrarea suverană a Duhului Sfânt și jalnicele noastre eforturi pe care El nu le ascultă, cărora El nu li se supune.

Și cei din câmpul serbării câmpenești strigau, strigau ca niște agitatori de profesie, ca niște propagandiști din comunism convertiți la mișcarea ,,creștină“, ca niște ,,înflăcăritori de profesie“ care agită spectatorii din show-rile americane de televiziune. În strigătele lor nu L-am auzit însă pe El, nu i-am recunoscut șoapta. Era doar aramă sunătoare, chimval zăngănitor, transpirația firii pământești care se făcea că se subordonează slavei divine.

I-am auzit spunând:

Ridicați-vă mâinile. Ieșiți din chingile denominaților,
lepadați ghipsul care vă încorsetează.
Sculați-vă in picioare.
Ridicați-vă mâinile sus.
Nu fiți ca alții (sîc!)
Fiți originali!
Faceți ca noi!   …:)

Ca pe timpuri, la grădinițele comuniste:

Unu-doi! Unu-doi!
Faceți toti la fel ca noi!
(Unu-doi! Unu-doi!
C-așa creștem ,,oameni noi“!)
Unu-doi! Unu-doi!
C-așa creștem noi cei mici
Sănătoși, voioși, voinici!

I-am privit uimit ca la niște veritabile ședințe de fitness pentru ,,cardio“. Mesajul subînțeles era:

,,Miscați-vă tot trupul, că sigur se va mișca și inima!”

Unul răgușise mai dihai decât râvnitorii și dedicații preoți ai lui Baal pe muntele Carmel, …. supărați că nu se coboară focul de sus.

Ce penibil! Ce manipulare emoțională!

N-am înțeles! Care este ordinea? Producem entuziasm și extaz prin eforturile noastre că numai atunci vine Duhul Sfânt? Sau Duhul Sfânt ne face entuziaști și extaziați când, suveran, vine El? Mi se pare o ecuație inversată.

Vă puteți imagina astfel de manifestări în Ziua Cinzecimii?

Vă puteți imagina așa ceva la Predica de pe Munte?

Nu de astfel de picnicuri creștine are nevoie Dumnezeu. Altceva așteaptă El de la noi.

Doamne, ai milă!

Advertisements

2 thoughts on “La picnic cu Duhul Sfânt

  1. Cristi P says:

    Incerc sa gasesc in argument pentru prezenta fratelui Viorel Iuga acolo. Inteleg intentia lui, Dar prezenta acolo reprezinta intr-un fel validarea acestui picnic josnic.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s