Un paște mai profund – Lumina de care s-a bucurat Avraam

Ioan 8 – Domnul Isus este Lumina de care s-a bucurat Avraam

Să fim clari de la început: Nimeni nu știe ce este lumina și nici cum se propagă ea în univers. În textul Evangheliei lui Ioan, Domnul Isus alege să folosească lumina drept o metaforă pentru ilustrarea misiunii Lui în lume. Metafora este folosită pretutindeni în textul Evangheliei lui Ioan.

,,În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.
Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o.
A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan.
El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el.
Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină.
Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om venind în lume“ (Ioan 1:4-9).

Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii“ (Ioan 9:4-5).

Isus le-a zis: „Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul; cine umblă în întuneric nu ştie unde merge.
Câtă vreme aveţi lumina printre voi, credeţi în lumină, ca să fiţi fii ai luminii.” Isus le-a spus aceste lucruri, apoi a plecat şi S-a ascuns de ei“ (Ioan 12:35-36).
Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric (Ioan 12:46).

În capitolul 8 al Evangheliei sale, Ioan ne spune trei lucruri despre Domnul Isus ca ,,lumină“. Lumina dă pe față adevărata stare a lucrurilor. Lumina vine la noi din afara lumii noastre. Lumina împrăștie întunerecul și ne aduce bucurie.

Ioan 8:1-11 – Lumina Lui scoate la iveală vinovăția celor care o acuzau doar pe femeia prinsă în preacurvie. În lumina prezenței Lui, toți suntem păcătoși, dar minunea mare este că El n-a venit ca să ne osândească, ci ca să ne izbăvească (Ioan 8:11).

Ioan 8:12-29 – Domnul se prezintă drept lumina lumii, venită la noi dintr-o altă lume (Ioan 8:23).

Ioan 8:30-59 – Domnul Isus face lumină în ceea ce privește originea evreilor și destinul lor. Numindu-l pe Avraam ,,tatăl lor“, evreii ar fi trebuit să facă faptele lui, să umble în credința lui și să se bucure de nădejdea lui.

Cu această ocazie ajungem iar la scopul cu care și-a scris Ioan Evanghelia: să-L arate pe Isus drept Fiul trimis de Dumnezeu pentru salvarea oamenirii.

Dacă sunteți atenți la text, Domnul Isus le spune celor de atunci o taină despre … o altă taină. Nu găsim nicăieri în Geneza ceea ce ne spune El despre Avraam. Este dovada că Isus a existat și înainte de întruparea prin fecioara Maria și a fost martor la evenimentele pe care noi le cunoaștem doar parțial din textul Scripturii. Pentru că El a trăit și atunci și pentru că a fost și acolo, Domnul Isus ne poate da mai multe detalii despre toate evenimentele Bibliei.

În cazul de față,  Domnul Isus le spune contemporanilor o ,,taină“ despre Avraam pe care ei n-aveau de unde s-o știe. El completează textul din Geneza, adăugând informația că Dumnezeu i-a descoperit lui Avraam ,,taina zilei lui Christos“.  Noutatea adusă de vorbele Lui este că reveleția avraamică a culminat în Christos! Dacă Avraam este punctul de origine al istoriei evreilor, Isus Christos este punctul ei terminus! Nădejdea lui Avraam a fost ancorată în venirea ,,zilei lui Christos“:

,,Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea; a văzut-o şi s-a bucurat.” (Ioan 8:56).

Știm și de la autorul epistolei către Evrei că Avraam a aflat de la Dumnezeu profeții despre lucrurile viitoare care vor culmina cu instaurarea împărăției Fiului lui Dumnezeu pe pământ. Patriarhul s-a ancorat în aceste revelații și a rămas neclintit în credincioșia cu care și-a trăit viața. Deși n-a primit nici o palmă de pământ din țara făgăduită, Avraam l-a crezut pe Dumnezeu și s-a făcut stăpân pe promisiunile Lui (Evrei 11:8-16).

Lumina clarifică lucrurile. În dialogul cu contemporanii, Domnul Isus a încercat să-i convingă cu ajutorul unui silogism simplu.

(Silogismul este o formă de argumentare logică în care o propoziție (concluzia) este inferată din alte două propoziții (premise).
Exemplu:
„Toate mamiferele acvatice sunt cetacee;
toți delfinii sunt mamifere acvatice;
deci toți delfinii sunt cetacee”.
Aristotel a definit silogismul în Analitica prima drept „o vorbire în care, dacă ceva a fost dat, altceva decât datul urmează cu necesitate din ceea ce a fost dat”. Silogismul reprezintă un raționament deductiv. El este compus dintr-o premisă majoră, una minoră și o concluzie.
Premisa majoră: Toți oamenii sunt muritori.
Premisa minoră: Socrates este om.
Concluzie: Socrates este muritor. – din Wikipedia)

Urmăriți logica argumentării Domnului Isus:

Premisa majoră: Avraam s-a bucurat de ziua lui Christos
Premisa minoră: evreii sunt copiii lui Avraam
Concluzia: copiii lui Avraam se bucură și ei de ziua lui Christos.

Orice urmaș autentic al lui Avraam își găsește și el împlinirea destinului în lucrarea izbăvitoare a lui Christos și se bucură de ea.

La argumentele Lui, neputându-I suferi mesajul, ei s-au năpustit asupra mesagerului:

,,La auzul acestor vorbe, au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns şi a ieşit din Templu, trecând prin mijlocul lor. Şi aşa a plecat din Templu“ (Ioan 8:59).

Aștept o predică din textul acesta cu titlul: ,,Ziua în care Dumnezeu a fugit din Templu“ sau ,,Știrea anului! Dumnezeul evreilor, aproape asasinat în propriul Templu!“  Ironia este că, făcând așa, ei confirmau tocmai ceea ce le spusese El cu câteva minute mai înainte:

,,Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam, dar căutaţi să Mă omorâţi pentru că nu pătrunde în voi cuvântul Meu. …
Isus le-a zis: „Dacă aţi fi copii ai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam.” Dar acum căutaţi să Mă omorâţi pe Mine, un om, care v-am spus adevărul, pe care l-am auzit de la Dumnezeu. „Aşa ceva Avraam n-a făcut. Voi faceţi faptele tatălui vostru”.
Voi aveţi de tată pe Diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii“ (Ioan 8:37-41, 44).

Ioan explică în altă parte de ce au reacționat ei așa:

,,Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Oricine crede în El nu este judecat, dar cine nu crede a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.
Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.
Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele. Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu” (Ioan 3:17-21).

Este această lumină a lui Avraam și lumina ta? Te bucuri tu de ziua lui Christos la fel cum s-a bucurat Avraam?

Advertisements

4 thoughts on “Un paște mai profund – Lumina de care s-a bucurat Avraam

  1. samuel Costea says:

    Multumim frate Daniel pentru cuvintele si gandurile adanci care vin din aceea minte atat de meditativa, samy

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s