Un Paște mai profund – o nouă Geneză și un nou Exod !

(prelucrare după Saving the World, Revealing the Glory: Atonement Then and Now, by N.T. Wright )

Evanghelia lui Ioan este o incursiune în răscumpărarea creației prin Christos.Să urmărim împreună ce ne spune Ioan pe acest palier existențial.

Evanghelia lui Ioan începe prin marea taină a întrupării lui Christos, Cuvântul care s-a făcut trup și a locuit printre noi plin de har și de adevăr. Ea se centrează pe ac tivitatea Domnului la Templu, urmărind calea Marelui Preot în ziua unică a Ispășirii. În acest plan secund, duhovnicesc al Evangheliei, Ioan face câteva lucruri extraordinare: el ne dă o nouă Geneză și un nou Exod, punnd în lumină posibilitatea de a intra într-o realitate eternă nouă prin credința care ne identifică cu Isus Christos.

Ioan scrie despre o nouă Geneză!

Prologul Evangheliei lui Ioan debutează intenționat cu aceeași expresie ca și cartea Genezei: ,,La început …“ (Bereșit). Aceasta nu este o coincidență ci o ,,cheie“ care ne trimite să interpretăm cartea lui Ioan ca pe o suprapunere intenționată cu prima carte a Bibliei. Ca să înțelegem mesajul adânc transmis de apostol trebuie să pornim de la niște ,,presupoziții“ care stabilesc un teren comun de discuție cu niște termeni foarte bine lămuriți.

Evanghelia lui Ioan presupune că înțelegem întreaga creație de acum ca pe un uriaș Templu cosmic, în care Dumnezeu vine să aibă părtășie cu omenirea. Aceasta a fost cosmogonia evreilor din vremea primului secol în care a fost scrisă Evanghelia. Pentru ei, cele șapte etape ale creației reprezentau cele șapte etape necesare clădirii Templului, în care a venit să locuiască Creatorul:

,,Cortul Lui este în Salem şi locuinţa Lui, în Sion“ (Ps. 76:2).

,,Le voi răzbuna sângele pe care nu l-am răzbunat încă, dar Domnul va locui în Sion.” Ioel 3:21

,,Strigă de veselie şi bucură-te, fiica Sionului! Căci iată, Eu vin şi voi locui în mijlocul tău, zice Domnul“ (Zaharia 2:10).

Evanghelia lui Ioan presupune că noi privim primele două cărți ale Bibliei, Geneza și Exodul, ca scenariu inițial pentru formarea omenirii și scoaterea ei din robie.

Evanghelia lui Ioan presupune că noi privim descrierea primelor șapte zile ale creației ca pe un tipar profetic după care se va desăvârși lucrarea lui Dumnezeu prin venirea ,,ultimului Adam“, Isus Christos.

Evanghelia lui Ioan presupune că în acest tipar există un început și un moment culminant. Ioan vestește un nou început prin venirea Domnului Isus în lume:

,,La început (bereșit) era Cuvântul … Și Cuvântul s-a făcut trup“ (Ioan 1:1, 14).

Momentul de apogeu al acțiunii este în Vinerea Mare, care corespunde cu cea de a șasea zi a creației, când reprezentantul autorității, văzând cum țărâna umană este amestecată cu sângele divin proclamă:

,,Isus a ieşit deci afară, purtând cununa de spini şi haina de purpură. „Iată Omul!” le-a zis Pilat!“ (Ioan 19:5).

Ca și Caiafa mai devreme, Pilat a spus atunci mult mai mult decât și-a dat seama pe moment, fiind, fără să știe, instrumentul autorității divine. ,,Iată omul!“ este prezentarea Omului cu ,,O“ mare, a ultimului Adam, ,,imaginea“ menită să fie întronată în Templul creației, ,,chipul și asemănarea Dumnezeului celui nevăzut“ , Cel venit să împlinească slujba ispășitoare de împăcare cu Dumnezeu și, în același timp, instrumentul prin care se va restaura domnia Lui pe pământ.

Evanghelia lui Ioan presupune că, în acest tipar al creației, în cea din urmă zi, când ,,întunerecul s-a năpustit asupra Lumini, dar n-a biruit-o“, strigătul ,,Tetelestai!“ (,,s-a isprăvit!“) rostit de Isus Christos pe cruce trebuie înțeles ca anunțarea finalului de ,,facere din nou“ a tuturor lucrurilor. A fost normal deci, respectând simetria cu narațiunea din Geneza, ca Fiul omului să se odihnească în ziua a șaptea de toată lucrarea Lui și să o petreacă în mormânt.

,,În ziua a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse“ (Geneza 2:2).

În ziua dintâi a noii săptămâni, Maria Magdalena a venit în ,,grădină“ („raiul“ de altădată) și a descoperit ,,creația cea nouă“, pe care Fiul S-a dus să o prezinte înaintea Tatălui:

„Nu mă ţine”, i-a zis Isus, „căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.” (Ioan 20:17).

Prin Isus Christos, Dumnezeu a dăruit omenirii o nouă Geneză, care va schimba realitatea lumii de acum într-una viitoare cu ceruri noi și un pământ nou, pe care va locui neprihănirea.

Răurile de apă care udau raiul din Geneza sunt curespondentul ,,apei vii“ care va aduce viața celor din noua creație. Nu este cazul aici să fim dogmatici, dar eu cred că nu ne putem pronunța categoric în ceea ce privește aceste lucruri. Este foarte neclar ce este realitate și ce este metaforă în limbajul biblic. În Geneza, grădina raiului dintâi dispare din realitatea geografică și este plasată de Dumnezeu într-un realm inaccesibil primilor oameni:

,,Astfel a izgonit El pe Adam, şi, la răsăritul grădinii Edenului, a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii“ (Gen. 3:24).

Dintre cele patru râuri care udau raiul doar numele a două sunt păstrate astăzi, Tigrul și Eufratul. Sunt ele ,,exact“ acelea dintru-început sau sunt doar două râuri obișnuite numite așa în amintirea râurilor inițiale? Numai Dumnezeu știe!

În descrierile lui Ioan din Apocalipsa apare iar un râu care udă Noul Ierusalim și-l fac roditor:

„Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră şi marea nu mai era. Şi eu am văzut coborându-se, din cer de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei“ (Apoc. 21:1-2).

Evanghelia lui Ioan vorbește în termenii unei ,,ape vii“ oferită oamenilor pentru viața eternă:

,,Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi cine este Cel ce-ţi zice: ,,Dă-Mi să beau!” tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.” (Ioan 4:10)

„În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura” (Ioan 7:37-38).

Nu este ușor să spui ce este realitate și ce este metaforă. S-ar prea putea să vedem în final că realitatea de azi a fost doar o metaforă pentru realitatea eternă de mâine.

,,Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!” Şi cine aude să zică: „Vino!” Şi celui ce îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieţii fără plată!” (Apocalipsa 22:17)

Ioan își scrie evanghelia ca pe o nouă Geneză. El așează moartea lui Isus în inima noului Templu al creației cosmice, ca și ,,Chip“ vizibil în care omenirea își va recunoaște Creatorul. Jertfa de la Calvar este mesajul iubirii imense prin care Dumnezeu ne cheamă înapoi la Sine și ne împacă prin sângele vărsat pe capacul ispășiri din locul prea sfânt (Evrei 9:11-28).

Ioan rescrie un nou Exod

Evanghelia lui Ioan este și o rescriere a Exodului conținând marea luptă dată de Christos pentru scoaterea oamenirii din robia păcatului. Foarte interesant, Ioan nu este singurul care vorbește despre așa ceva. Expresia ,,exodul“ este folosită și de Luca pentru a descrie motivația suirii Domnului Isus la Ierusalim. Pe Muntele Schimbării la Față, Domnul Isus, Moise și Ilie discută tocmai despre așa ceva:

,,Pe când Se ruga, I s-a schimbat înfăţişarea feţei, şi îmbrăcămintea I s-a făcut albă strălucitoare. Şi iată că stăteau de vorbă cu El doi bărbaţi: erau Moise şi Ilie, care se arătaseră în slavă, şi vorbeau despre sfârşitul (exodul) Lui, pe care avea să-l aibă în Ierusalim“ (elegon tēn exodon autou hen emelen pleroun en Ierousalem) (Luca 9:29-31).

Privită prin această prismă, evanghelia lui Ioan este scrisă într-o simetrie simbolică cu elemente din cartea Exodul:

  1. Isus este ,,Milelul lui Dumnezeu“ (Ioan 1:36) al cărui sânge salvator trebuie pus pe ușiorii ușii tuturor celor ce vor să scape de mânia divină (Exod 12:1-14).
  2. Isus este ,,mana din cer“ (Ioan 6:22-59) dăruită evreilor ca să poată supraviețui în pustie (Exod. 16:13-35).
  3. Isus este ,,Marea Roșie“ despicată pe Cruce de Dumnezeu. Prin sângele Lui avem izbăvirea (Exod. 14).
  4. Isus este împlinirea superioară a Legii dată pe Sinai (Exod. 20:1-26; Ioan 1:16-18).
  5. Isus este împlinirea profetică a tuturor elementelor din Cortul întâlnirii, așa cum am arătat deja când am prezentat evanghelia lui Ioan ca pe o incursiune a drumului marelui preot prin Cortul ridicat în pustie.
Advertisements


Categories: Studiu biblic

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: