Am găsit Elegia !!!

URA!!! Am găsit ceea ce caut de câțiva zeci de ani. Un frate scump din biserica penticostală Happy Valey Phoenix, Ștefan Coman, m-a auzit spunând că îmi doresc foarte mult o poezie auzită într-o seară de vrajă în biserica baptistă din Dămuc, jud. Neamț.

Dacă vreți să trăiți efectul pe care l-a avut asupra mea, citiți mai întâi un fragment din amintirile mele de atunci:

Semne bune anul are …

Apoi citiți acest bocet creștin, mai alinător decât leacurile din Galaad:

Elegie

— „Mai cântă, Magdalena, cântarea fermecată
ce-ţi flutură pe buze din noapte până-n zori.
Cântarea de iubire, atât de minunată
mai cânt-o Magdalena. Mai cânt-o înc-odată.

De ce stai tristă-ntr-una? De ce priveşti în zare
şezând lângă-un mormânt şi hohotind necontenit?
Te uită, Magdalena, migdalii sunt în floare.
Venit-a primăvara. Hai cântă, cântă iară!

Erai atât de blânda, de bună, de duioasă
încat venea chiar Domnul şi cei ce-L însoţeau
să caute-odihnă, pace în liniştita-ţi casă,
iar tu erai atuncea atâta de voioasă!

Atunci cântai iubirea, nădejdea, bucuria
cu atâta-nflăcărare, atât de minunat,
că amuţea prin ramuri chiar însăşi ciocîrlia
tot ascultând mirată, vrăjită, melodia.

De ce dar taci acuma? De ce stai tristă oare?
Mi-e dor de-a ta cântare, de voioşia ta.
Priveşte în grădină. Ce timp frumos cu soare!
Hai, cântă Magdalena. Tăcerea ta mă doare”.

— „O, cum să cânt iubirea când Mirele-mi divin
e mort. Nu, niciodată eu nu voi mai putea
la sfintele-I picioare să plâng şi să suspin,
s-ascult… să cânt voioasă… să uit al vieţii chin.

O, cum să cânt când mort e tot ce-am avut mai sfânt,
unica mea nădejde şi rostul de a trăi.
E moartă bucuria ce-aveam pe acest pământ.
Mi-e inima zdrobită. Cum vrei dar, iar, să cânt?

…Să cânt? Ei bine, iată. Din nou eu voi cântă,
de-ţi place-a mea cântare şi-o vrei cu orice preţ.
Dar fiecare vorbă, să ştii, mă, va costa
un strop de sânge roşu ce-ncet va picura

din inima-mi rănită, din trupul meu cel frânt
şi picura-vor lacrimi atât de dureroase
cum varsă omul numai pe-al dragostei mormânt.
Prietene, ascultă, din nou eu am să cânt;

…A fost, ca niciodată, o Fiinţă minunată
cum n-a mai fost pe lume, cum nu s-a mai văzut
şi m-a iubit pe mine, mi-a dat iertarea toată
chiar mie… Magdalenei… fiinţă întinată.

Si ceea ce niciunul, nicicând, n-a fost în stare —
să-mi schimbe a mea fire şi inima-mi cea rea —
făcut-a El, slăvitul, cu dragostea-I cea mare.
Schimbat-a mătrăguna într-o gingaşă floare.

O, dragostea-I cea mare! O flacără divină
ce-mi lumina cărarea şi îmi dădea puteri
să lupt cu viaţa stearpă şi de minciuna plină S-a dus…
S-a dus de-a-pururi şi n-o să mai revină.

Deci, s-a sfârşit cu mine. Căci ieri am îngropat
Iubirea, Adevărul, Lumina, Bucuria.
Nădejdea de o clipă ce m-a transfigurat
în cripta tristă, rece — aseară — am culcat.

Prietene, vezi bine, n-am nicio îndreptăţire
să mai trăiesc pe lume, iubirea s-o mai cânt.
Azi biata Magdalena, trăieşte în neştire.
Se stinge-ncet de jale, de dor şi de mâhnire.

Si-acum, te du în- pace. Cu mine s-a sfarşit,
Zadarnic păsărele în ramuri ciripesc,
zadarnic firea toată cu muguri s-a gătit,
cântarea Magdalenei, pe veci, s-a isprăvit.

Advertisements


Categories: Amintiri

7 replies

  1. Mulțumesc frumos pentru invitație. Domnul sa facă sa pot veni iar pe la Bicaz si Damuc. Salutari sfinte celor de acolo.

  2. Multe binecuvantari! Ma numesc Gheorghita Dandu si intr-o discutie cu fiica mea din Detroit – Carmen Dandu Bordea – in legatura cu poezia Cantecul Magdalenei, am sunat mai multe persoane din Bicaz Chei, Damuc si Bicazu Ardelean pentru a afla persoana care a recitat poezia respectiva. Am ajuns la verisoara sotiei mele, pe nume Lucretia Dandu, care a recunoscut imediat poezia si chiar o are intr-o carte de poezii foarte, foarte veche. Cand mai veniti prin Bicaz Chei, va pun in legatura pentru a studia cartea veche de poezii.

  3. Cea mai frumoasă traducere a numelui Daniel: ,,Un om cu judecată primită de la Domnul“

  4. Cum o cheama? Cum s-a numit persoana care a invatat-o? Mi-au daruit una din paginile frumoase ale vietii mele. Le multumesc in numele Domnului. Iata cum o intamplare dintr-un loc obscur ajunge o binecuvantare pe multe continente!
    M-a șocat numele tău: Dandu sunt o treime din locuitori din Bicaz și Dămuc. Restul sunt probabil Țepeș …

  5. Foarte frumoasă poezia! Îmi amintesc cu drag de ea, și de persoana care a recitat-o în biserica din Damuc, Jud. Neamț.

  6. In urma cu vre-o 40 de ani spuneam si eu poiezia aceasta , dar cu titlul : Cintarea Magdalenei ! La Damuc mi-as dori sa ajung si eu , locuiesc acolo familii scumpe pe care le-am cunoscut in Spania !!! Domnul sa-i binecuvinteze !

  7. Sunteti o persoana speciala ….nu stiu cum ati fost acum 15-20 de ani dar apreciez sinceritatea si curajul cu care va exprimati . Apreciez atitudinea fata de slujitorii si colegii dv , in special a celor tineri sau la inceput de lucrare . Se pare ca , acum , toti stiu sa predice ..insa dincolo de asta , este o chemare adanca ,profunda pe care unii o aud …altii in curand . Traiasca Domnul !

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: