The Shack – filmul care face creștinismul ,,de poveste“

Anii trecuți a apărut o carte cu acest nume și s-a vândut în foarte, foarte multe exemplare. Câțiva prieteni ai mei au lăudat-o. Eu m-am întristat. Deh, am și eu limitele sau ,,limitările“ mele …

M-am bucurat să citesc azi părerea mea în limba engleză, dovadă că nu sunt de loc singur în întristarea mea. (pentru cei ce nu înțeleg limba engleză, citiți ceea ce urmează după acest citat).

My foremost concern with The Shack—the one that will keep me from seeing it even for purposes of review—is its visual representation of God. To watch The Shack is to watch human actors play the roles of Father, Son, and Holy Spirit. I take this to be a clear, serious violation of the second commandment: “You shall not make for yourself a carved image, or any likeness of anything that is in heaven above, or that is in the earth beneath, or that is in the water under the earth. You shall not bow down to them or serve them, for I the LORD your God am a jealous God, visiting the iniquity of the fathers on the children to the third and the fourth generation of those who hate me, but showing steadfast love to thousands of those who love me and keep my commandments” (Exodus 20:4-6). I will not see the film, even to review it, because I will not and cannot watch humans pretend to be God.

Pe scurt, evreul din mine a fost, este și va rămâne un ,,iconoclast“, supus celei de a doua porunci din Decalog … aceea cu ,,să nu-ți faci chip cioplit sau vreo reprezentare a lucrurilor de sus“.

Am ascultat întotdeauna stânjenit bancurile cu cei ajunși după moarte într-un dialog direct cu Dumnezeu (sau, puțin mai decent, cu sfântul Petru). Nimeni n-are dreptul să se pună în locul lui Dumnezeu și să-și dea cu părerea, adică să-și ,,imagineze“ ce ar zice Dumnezeu, cum ar gândi El într-o atare circumstanță. Cred că Biblia interzice categoric astfel de lucruri.

Este o imposibilitate. Și cartea și filmul și bancurile (împreună cu orice altfel de imaginații care scriu un dialog pentru Dumnezeu) sunt false. Nimeni nu știe ce gândește Dumnezeu. Nimeni n-are voie să se pună pe același palier existențial cu Creatorul și să se exprime în locul Lui:

,,Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre“ (Isaia 55:8-10).

Este o impietate. Biblia interzice să scoatem sau să adăugăm ceva la ,,revelația“ divină. Este o lipsă de respect ,,să ne dăm cu părerea“ în locul lui Dumnezeu și să-L explicăm punând cuvintele noastre în gura Lui.

,,N-adăuga nimic la cuvintele Lui,
ca să nu te pedepsească şi să fii găsit mincinos“ (Prov. 30:6).

,,Voi să păziţi şi să împliniţi toate lucrurile pe care vi le poruncesc eu; să n-adăugaţi nimic la ele şi să nu scoateţi nimic din ele“ (Deut. 12:32).

Cei care ,,simt nevoia“ să adauge imaginația lor la textul revelat îi atacă implicit suficiența și-i diminuează valoarea. TOT ce ne era necesar ne-a fost spus de Dumnezeu (2 Tim. 3:16). Putem căuta lămuriri la ceea ce ne-a spus El deja, dar n-avem voie să adăugăm ,,revelația“ noastră la revelația divină.

Este o infracțiune. Dincolo de trietețea mea se află și o teamă sfântă. Să mă explic. Cei care m-au apreciat pentru munca depusă la ,,Biblia cu explicații“ m-au întrebat de ce n-am intervenit și în textul propriu zis cu câteva corectări necesare. Răspunsul meu a fost simplu; ,,De frică. Pot face explicații în cuvintele mele, dar n-am mandat divin să umblu la textul Scripturii. Ar fi o răspundere prea mare pentru nivelul meu teologic și pentru lipsa mea de cunoaștere a limbilor în care a fost scris originalul. Ce tragedie ar fi să fiu acuzat în fața judecății lui Dumnezeu că am denaturat Cuvântul Lui!“

Nu uit nici o clipă avertismentul dat altor amatori de interferență cu mesajul divin din Vechiul Testament:

,,Iată, zice Domnul, am necaz pe prorocii care iau cuvântul lor şi-l dau drept cuvânt al Meu. Iată, zice Domnul, am necaz pe cei ce prorocesc vise neadevărate, care le istorisesc şi rătăcesc pe poporul Meu cu minciunile şi cu îndrăzneala lor; nu i-am trimis Eu, nu Eu le-am dat poruncă, şi nu sunt de niciun folos poporului acestuia, zice Domnul“ (Ieremia 23:31-32).

,,Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „N-ascultaţi cuvintele prorocilor care vă prorocesc! Ei vă leagănă în închipuiri zadarnice; spun vedenii ieşite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului“  (Ieremia 23:16)

,,Eu n-am trimis pe prorocii aceştia, şi totuşi ei au alergat; nu le-am vorbit, şi totuşi au prorocit. Dacă ar fi fost de faţă la sfatul Meu, ar fi trebuit să spună cuvintele Mele poporului Meu şi să-i întoarcă de la calea lor rea, de la răutatea faptelor lor!“ (Ieremia 23:21-22).

Care va fi pedeapsa acestor oameni? De ce mă tem eu? Iat-o:

,, …şi voi pune peste voi o veşnică ocară şi o veşnică necinste, care nu se va uita” (Ieremia 23:40).

Despre ce este vorba în The Shack? Iată ce scrie un comentator creștin american:

 It is the story of Mack, a man who has suffered a terrible tragedy and whose faith has been left in tatters. But then he receives an unexpected invitation to return to the scene where that tragedy unfolded. In a little shack, he encounters Father, Son, and Holy Spirit, each in human form—Papa, an African-American woman, Son, a middle-aged Middle-Eastern man, and Holy Spirit, an eclectic Asian woman who goes by Sarayu. Together, over the course of a weekend, they deconstruct and reconstruct Mack’s faith. He leaves the shack a transformed man. (For more on the book, see my lengthy review.)

Mack trece printr-o criză de credință și … într-o  ,,baracă“se întâlnește cu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, fiecare în formă umană – Papa, o  femeie de origine african american (o negresă), Fiul, un om de vârstă mijlocie din orientul Mijlociu și Duhul Sfânt, o femeie eclectică din Asia cu numele Sarayu. Împreună, ei stau de vorbă cu Mark și-i refac credința zdruncinată.

Eu privesc acest film și această carte drept o tristă împlinire a profeției apostolului Pavel:

,,Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndreptaspre istorisiri închipuite“ (2 Tim. 4:3-4).

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s