I-a dat să bea până la urmă?

jarAm recitit textul din Ioan 4 ca să-mi răspund unei curiozitați: “I-a potolit până la urmă samariteanca setea Domnului Isus?”

N-am găsit în text decât această stingheră precizare, care mai mult complică decât simplifică lucrurile:

“Atunci femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate şi a zis oamenilor …” (Ioan 4:28)

Galeata a rămas abandonată stingher, undeva între Domnul Isus și samariteancă. “Cum de a uitat-o? A uitat pentru ce venise? Găleata era plină sau era goală?”

Subiectul dialogului inițial dintre Domnul Isus și samariteancă a fost abandonat de Ioan. Oare de ce ?

Voi ce părere aveți?

Advertisements


Categories: Studiu biblic

3 replies

  1. Exista multe întrebări care apar in mintea noastra, in contextul textelor biblice ce le avem la dispozitie. Personal, cred că nu găsim direct aceste raspunsuri in Cuvantul lui Dumnezeu, deoarece ele, in comparatie cu scopul pasajului respectiv sunt nesemnificative. Mesajul acestui pasaj este multiplu :

    1. Importanta evanghelizarii (a prezentării mântuirii) depășește granițele stabilite de oameni. Observăm că ”Femeia Samariteancă I-a zis : “Cum Tu, Iudeu, ceri să bei de la mine, femeie Samariteancă ?” Iudeii, în adevăr, n-au legături cu Samaritenii”. Dar ce mai conta în fața Domnului Isus această situație ? Pentru El, nu existau granițe care să îngrădească răspândirea mântuirii pe care dorea să o prezinte ! Întrebarea care se pune și pentru noi este : Care sunt ”granițele” pe care ni le stabilim noi, cu optica noastră omenească, de vorbim despre ”Vestea Bună”, 90 % din timp, doar celor care deja știu totul despre mântuire, dar ne ferim ”ca de foc” ca nu cumva să vorbim ”dușmanilor” (prin asta înțelegând efectiv pe cei din ”clasa de jos” – spiritual vorbind – ) despre mântuire și Domnul Isus ? Femeia samariteancă, o marginalizată a societății, datorită naționalitatii ei si a stilului imoral de viată pe care îl trăia, a găsit acceptare la Domnul Isus. Când ne-am asociat ultima dată (sau vreodată !!) cu cineva cu o astfel de situație sau cu cineva care nu face parte din grupul nostru de prieteni ?

    • În v. 4 citim : ”Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria…”. Întrebarea care se pune aici este : ”De ce această necesitate ?”, pentru că drumul acesta era absolut evitat de către orice evreu, pentru a preîntâmpina orice posibilitate de întâlnire cu samaritenii, cu care evreii se urau de moarte. Dar, în timp ce evreii nu doreau să aibă nimic de-a face cu samaritenii, iată că Domnul Isus avea ceva cu ei.
    Ca unul care le știa pe toate, El știa totul și despre această femeie din Samaria și a mers la fântâna lui Iacov unde știa că o va întâlni, pentru a o învăța că El este deasupra oricărei religii sau prejudecăți rasiale și că adevărata închinare constă în a te închina lui Dumnezeu în Duh și în Adevăr. Femeia aceasta I-a primit mărturia cu inima deschisă, dar cu siguranță că nici un lider politic sau religios al Samariei nu ar fi reacționat la fel.
    • Întâlnirea de la fântână a avut și scopul de a o prelucra pe această martoră, astfel încât să fie ”eligibilă” de a duce Vestea Bună în cetatea Samariei. Lucrând cu femeia în acest proces, Domnul a dorit să o transforme, din starea argumentativă în care se găsea, la umilința confesării păcatelor ei. Practica aceasta de a ne mărturisi păcatele ne va aduce și pe noi într-o postură de umilință personală care devine o calitate, prin aceea că va crește și va promova încredere reciprocă, va stabili o relație cu cel căruia i te-ai confesat și va stimula și pe celălalt în a-și împărtăși problema în sinceritate și a se elibera de povara ce o poartă. Domnul Isus se afla în fața unei ființe umane păcătoase, care avea cu adevărat nevoie de salvare, dar care trebuia făcută conștientă de păcatele ei. În momentul în care, plină de umilință, femeia aceasta a spus ”N-am bărbat !”, ea a devenit un material de lucru cu care se putea deja începe procesul de convertire. Aceștia sunt – și dintre noi – martorii care, cu adevărat pot transmite mesajul salvator. Dacă nu a existat în viața noastră un moment de transformare din ”betonul” egoismului, al mândriei, al încrederii în propriile noastre puteri, nici mesajul nostru nu va avea puterea spirituală necesară de a propaga transformarea pentru alții.
    • În clipa aceea de mare intensitate spirituală, când Domnul Isus I S-a descoperit acestei femei, ea și-a lăsat acolo ulciorul și a plecat alegând spre cetatea Samariei, pentru a duce Vestea Bună și concetățenilor ei. Privind apoi la rezultatul muncii ei, l-a găsit bun : cei din cetatea Samariei au alergat la Domnul Isus datorită cuvintelor ei, dar au rămas cu El, datorită cuvintelor Lui. Și asta era tot ceea ce dorea ea, pentru că devenise conștientă că toți aveau nevoie de ”apa vie” precum și de schimbarea pe care ea a experimentat-o, primind, totodată și acea bucurie care nu îi va mai părăsi niciodată.
    • Uimirea ucenicilor, văzându-L pe Domnul Isus într-o discuție – și încă una de natură spirituală – cu o femeie, poate vorbi și astăzi multora care desconsideră – cu bună știință – implicarea femeilor în lucrarea Domnului. Prin gestul Lui, Domnul Isus dorește să elimine prejudecățile ce predominau gândirea acelor timpuri – și chiar a ucenicilor – privitoare la poziția femeii.
    • Intenția Domnului Isus a fost de a trezi conștiința adormită a acestei femei și a reușit să facă lucrul acesta prin faptul că a expus-o realității vieții ei, dar fără să o judece sau condamne. Pentru ea, care avusese parte de atâta vorbire pe la spate, această metodă a fost șocantă inspirându-i, în același timp, o adâncă reverență.
    • O părere privitoare la ulciorul lăsat în urmă. Samariteanca a acceptat mântuirea și a devenit imediat o martoră puternică a ceea ce a experimentat ea personal. Nerăbdătoare și plină de entuziasm, ea a alergat repede în cetate cu Vestea Bună. În graba ei, ulciorul i-a rămas lângă fântână, ca un simbol al trecutului ei și a preocupărilor vechi ce le avusese înainte de întâlnirea cu Domnul Isus și ca semn că va reveni să se adape mai profund din învățăturile Domnului.

  2. Excelente observații! Mulțumesc frumos. Au fost întrebări investigative ca să trezească gândire la cei ce citesc și să mă ajute în studiul meu.
    În ce privește ,,desculții“, cei din biserica Șega din Arad aveau un dirijor foarte pretențios la orchestră. Îi făcea să cânte ,,după notă“. Era foarte sever. Câteodată însă, când doreau să se mai destindă, le dădea voie să cânte ,,după ureche“, improvizat adhoc, după plăcerea de moment a sufletului. Expresia dirijorului era atunci: ,,Hai să cântăm acum desculți, fără partitură.“

  3. Hmm..chiar ca nu m-am gandit la asta..dar presupun ca intre plecarea rapida a femeii si reantoarcerea ei cu multimea de curiosi a durat ceva timp, suficient ca Domnul macar sa-si aline setea pentru ca asternerea mesei si timpul hranirii impreuna cu ucenicii s-ar fi suprapus peste venirea cuiriosilor adusi de misionara ad hoc si tocmai asta voia sa evite Sfintia Sa datorita valorilor si prioritatilor Sale.Cred ca samariteanca scosese deja apa ca altfel era nonsens sa-i ceara sa bea dintr-o galeata goala in plus cred ca privind spre apa din galeata Domnul o foloseste ca ilustratie pentru a-i vorbi de apa vietii. Ca a ramas acolo galeata, cred mai curand in intentie nu eroare.Colosala-i bucurie ca ea nevrednica a avut privilegiul sa-l afle pe Mesia a propulsat-o spre cetate ,ori galeata i-ar fi incetinit ,stanjenit miscarea ar fi incurcat-o pur si simplu.Nu stiu daca a gandit asta sau a tasnit uitand de galeata dimpreuna cu trecutul ei…
    Am si eu va rog o curiozitate: de unde “Desculti” si de ce tocmai acest nume pentru adunarea aceea anuala de inviorare spirituala la care ati fost nu demult , de la Zaharia Stancu cumva?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: