Una din moștenirile ,,inverse“ este vinovăția copiilor. De obicei, copiii moștenesc de la părinți, dar în problema vinovăției, tendința generală este să pedepsești părinții pentru păcatele copiilor lor. Nu cred că este bine și, cu toate insistențele unora, nici biblic.

Știu, una din cerințele promovării în grupa presbiterilor este și aceasta:

,, …având copiii credincioşi, care să nu fie învinuiţi de destrăbălare sau neascultare“ (Tit 1:6).

Ea apare mai elaborat în epistola către Timotei:

,, … să-şi chivernisească bine casa şi să-şi ţină copiii în supunere cu toată cuviinţa. Căci dacă cineva nu ştie să-şi cârmuiască bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu?“

Așa cum am subliniat intenționat, textul nu presupune că un părinte își poate mântui copiii, ci doar că-i poate ține în supunere cât sunt sub acoperișul lui, până la vârsta în care răspund singuri înaintea Domnului.

Dacă ar fi altfel și dacă Biblia ar garanta că TOȚI copiii păstorilor și evangheliștilor vor fi automat mântuiți; TOȚI tații din adunări s-ar face păstori și evangheliști!!!

Știm că nu este așa și din această cauză nu se înghesuiesc prea mulți să se facă nici păstori și nici evangheliști!

Acum câțiva ani, când unii din adunare erau prea severi cu câteva familii sfâșiate de durere din cauza fiilor rătăcitori plecați de acasă, am scris un scurt articol intitulat sugestiv: ,,Excluderea tatălui fiului risipitor“ (aici).  Nu mi s-a părut drept atunci, și nu mi se pare drept nici acum, să adăugăm la suferința părinților și pretențiile noastre nerezonabile. Ei au drept la mila și suportul nostru. Domnul Isus ne-a spus prin întâmplarea aceea că problema era cu fiul cel mic (plecat în rătăcire) și chiar cu fiul cel mare (rămas acasă), dar nici nu i-a trecut prin cap că unii vor dori neapărat să-l facă vinovat și pe tatăl lor, care (în text) ține locul lui Dumnezeu!

Este una să-ți ții copiii în supunere și ascultare cât îi ai sub autoritate și cu totul alta să fii garantul mântuirii sau sfințeniei lor. Din observațiile mele, copiii risipitori apar chiar și în cele mai ,,ireproșabile“ familii, după ani de educație serioasă și supraveghere atentă. Știu un caz în care un băiat a luat-o razna după ce a trecut cu părinții de peste 10 ori prin Biblie în timpul zilnic de studiu și rugăciune!  Și nu este vorba doar de părinții de astăzi. Biblia este plină de exemple cu părinți buni ai căror copiii nu le-au călcat pe urme:

Adam a avut doi fii și unul dintre ei, Cain, l-a ucis pe celălalt. N-au supt oare lapte de la aceeași mamă?

Aaron a avut doi fii, Nadab și Abihu, care au păcătuit înaintea Domnului și au fost uciși de Dumnezeu pentru că au adus ,,foc străin“ (Lev. 10). Asta nu l-a scos însă pe Aaron din slujirea la care l-a chemat Domnul.

Samuel, probabil cea mai mare personalitate a vremii lui și ultimul ,,judecător“ care a ținut poporul lipit de Dumnezeu prin caracterul și lucrarea sa (1 Sam. 7:15-17), a avut fii care nu i-au călcat pe urme, ci erau vorbiți de rău de tot poporul (1 Sam. 8:1-5). A fost oare vinovat Samuel? L-au învinuit oare cei din popor? Țineți minte ce i-au răspuns ei când el le-a cerut să-i spună dacă l-au găsit vinovat: ,,Nu ne-ai apăsat, nu ne-ai năpăstuit și nici n-ai primit nimic din mâna nimănui“ (1 Sam. 12:1-5). Spre deosebire de unii de astăzi, celor de atunci nici nu le-a trecut prin cap să-l învinuiască pe Samuel de faptele făcute de fiii lui ! Nu l-au socotit responsabil de aceasta.

Avem tendința să fim ,,mai catolici decât papa“ și mai sfinți decât Dumnezeu. Suntem necruțători când este vorba de faptele altora și foarte pricepuți când este vorba să tragem la răspundere. Am ajuns să-L obosim până și pe Dumnezeu cu severitatea noastră! Exagerez? Nicidecum!

Atitudinea nu este nouă și nici de azi, de ieri. În loc să continuăm polemica aceasta, vă propun să citim cu atenție disputa dintre principiul responsabilității personale (stabilit de Dumnezeu) și principiul responsabilității prin asocierea familială (inventat de oameni). Textul se găsește în cartea profetului Ezechiel:

,,Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 

„Pentru ce spuneţi voi zicătoarea aceasta în ţara lui Israel: ,,Părinţii au mâncat aguridă, şi copiilor li s-au sterpezit dinţii“? 

Pe viaţa Mea, zice Domnul, Dumnezeu, că nu veţi mai avea prilej să spuneţi zicătoarea aceasta în Israel. 

Iată că toate sufletele sunt ale Mele. După cum sufletul fiului este al Meu, tot aşa şi sufletul tatălui este al Meu. Sufletul care păcătuieşte, acela va muri“. 

Cazul  #1
,,Omul care este drept, care face judecată şi dreptate, care nu mănâncă pe munţi carne jertfită idolilor şi nu ridică ochii spre idolii casei lui Israel, care nu necinsteşte nevasta aproapelui său şi nu se apropie de nevastă-sa în timpul necurăţiei ei, care n-asupreşte pe nimeni, care dă înapoi datornicului zălogul, care nu răpeşte nimic, care dă din pâinea lui celui flămând şi înveleşte cu o haină pe cel gol, care nu împrumută cu dobândă şi nu ia camătă, care îşi abate mâna de la nelegiuire şi judecă după adevăr între un om şi altul, care urmează legile Mele şi păzeşte poruncile Mele, lucrând cu credincioşie – omul acela este drept şi va trăi negreşit, zice Domnul, Dumnezeu. 

Dacă acum omul acesta are un fiu iute la mânie, care varsă sânge sau care face ceva de felul acesta; dacă acest fiu nu se ia în nimic după purtarea tatălui său neprihănit, ci mănâncă pe munţi, necinsteşte pe nevasta aproapelui său, asupreşte pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, răpeşte, nu dă înapoi zălogul, ridică ochii spre idoli şi face urâciuni, împrumută cu dobândă şi ia camătă, s-ar putea oare să trăiască un astfel de fiu? Nu va trăi; a săvârşit toate aceste urâciuni, de aceea trebuie să moară. Sângele lui să cadă asupra capului lui!“ 

Cazul  #2
,,Dar, dacă un om are un fiu care vede toate păcatele tatălui său, le vede, dar nu face la fel; dacă fiul acela nu mănâncă pe munţi şi nu ridică ochii spre idolii casei lui Israel, nu necinsteşte pe nevasta aproapelui său, nu asupreşte pe nimeni, nu ia nici un zălog, nu răpeşte, ci dă din pâinea lui celui flămând şi acoperă cu o haină pe cel gol, îşi abate mâna de la nelegiuire, nu ia nici dobândă, nici camătă, păzeşte poruncile Mele şi urmează legile Mele, acela nu va muri pentru nelegiuirea tatălui său, ci va trăi negreşit. 

Dar tatăl său, care a fost un asupritor, a răpit de la alţii, a făcut în mijlocul poporului său ce nu este bine, el va muri pentru nelegiuirea lui!“ 

Prima disputa dintre Dumnezeu și oamenii legaliști:

,,Voi însă ziceţi: ,,Pentru ce nu poartă fiul pedeapsa pentru nelegiuirea tatălui său?“

Pentru că fiul a lucrat după neprihănire şi dreptate, a păzit şi a împlinit toate legile Mele; el va trăi negreşit! “

Principiul responsabilității personale:
,,Sufletul care păcătuieşte acela va muri.“

,,Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui său şi tatăl nu va purta nelegiuirea fiului său! Neprihănirea celui neprihănit va fi peste el şi răutatea celui rău va fi peste el. 

Principiul priorității iertării:
,,Dar, dacă cel rău se întoarce de la toate păcatele pe care le-a săvârşit şi păzeşte toate legile Mele şi face ce este drept şi plăcut, va trăi negreşit, nu va muri. Toate fărădelegile pe care le-a făcut i se vor uita! El va trăi din pricina neprihănirii în care a trăit. 

Doresc Eu moartea păcătosului? zice Domnul, Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui şi să trăiască?“ 

,,Însă, dacă cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui şi săvârşeşte nelegiuirea, dacă se ia după toate urâciunile celui rău, s-ar putea să trăiască el oare? Nu, ci toată neprihănirea lui va fi uitată, pentru că s-a dat la nelegiuire şi la păcat, de aceea va muri în ele. 

A doua dispută cu oamenii legaliști:

Voi ziceţi: ,,Calea Domnului nu este dreaptă!“

Principiul recuperării, nu al distrugerii:
,,Ascultaţi dar, casa lui Israel! Nu este calea Mea dreaptă? Oare nu mai degrabă căile voastre nu sunt drepte? Dacă cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui şi săvârşeşte nelegiuirea şi moare pentru aceasta, moare din pricina nelegiuirii pe care a săvârşit-o. Dar, dacă cel rău se întoarce de la răutatea lui şi face ce este drept şi bine, îşi va păstra sufletul viu. Pentru că îşi deschide ochii şi se abate de la toate fărădelegile pe care le-a săvârşit, va trăi şi nu va muri.“ 

A treia dispută cu oamenii legaliști:

Casa lui Israel zice: ,,Calea Domnului nu este dreaptă.“

Principiul judecății după severitatea (mila) arătată altora:
,,Oare calea Mea nu este dreaptă, casa lui Israel? Oare nu mai degrabă căile voastre nu sunt drepte? De aceea vă voi judeca pe fiecare după căile lui, casă a lui Israel, zice Domnul, Dumnezeu. Întoarceţi-vă şi abateţi-vă de la toate fărădelegile voastre, pentru ca să nu vă ducă nelegiuirea la pieire. Lepădaţi de la voi toate fărădelegile prin care aţi păcătuit, faceţi-vă rost de o inimă nouă şi un duh nou. Pentru ce vreţi să muriţi, casă a lui Israel? 

Căci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Domnul, Dumnezeu. Întoarceţi-vă dar la Dumnezeu, şi veţi trăi.”  (Ezechiel 18:1-32).

Dumnezeu nu-l va judeca pe Vasile Brânzei pentru viața copiilor lui! Dumnezeu nu-l va judeca pe Billy Graham pentru viața copiilor lui! Dumnezeu nu va judeca pe nimeni pentru viața copiilor lui.

Vinovăția copiilor nu se moștenește de către părinți. Altfel, Dumnezeu ar fi vinovat pentru toate păcatele noastre!

Categories: Studiu biblic