VI. Contrazicerea despre divorț
,,Isus a plecat de acolo şi a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan. Gloatele s-au adunat din nou la El şi, după obiceiul Său, a început iarăşi să-i înveţe.
Au venit la El fariseii şi, ca să-L ispitească, L-au întrebat dacă este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta.
Drept răspuns, El le-a zis: „Ce v-a poruncit Moise?”
„Moise”, au zis ei, „a dat voie ca bărbatul să scrie o carte de despărţire şi s-o lase”.
Isus le-a zis: „Din pricina împietririi inimii voastre v-a scris Moise porunca aceasta. Dar, de la începutul lumii, Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevastă-sa. Şi cei doi vor fi un singur trup. Aşa că nu mai sunt doi, ci sunt un singur trup. Deci ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.”
În casă, ucenicii L-au întrebat iarăşi asupra celor de mai sus. El le-a zis: „Oricine îşi lasă nevasta şi ia pe alta de nevastă preacurveşte faţă de ea şi dacă o nevastă îşi lasă bărbatul şi ia pe altul de bărbat preacurveşte” (Marcu 10:1-12).
El le-ar fi putut spune la fel de bine: ,,La început (Eu) v-am făcut parte bărbătească și … Pe vremea lui Moise (Eu) am acceptat să se dea o carte de despărțire din pricina împietririi inimii voastre … Textul lui Marcu ne propune trei participanți la rezolvarea acestei controverse: Moise, Dumnezeu și oamenii împietriți pentru care Dumnezeu face dispense.
Este clar că problema nu îi interesa doar pe farisei, pentru că, odată intrați în casă, ucenicii I-au cerut Domnului Isus lămuriri. Problema aceasta era și problema lor. Strictețea Domnului Isus i-a făcut atunci să aibe următoarea reacție:
,,Ucenicii Lui I-au zis: „Dacă astfel stă lucrul cu bărbatul şi nevasta lui, nu este de folos să se însoare”( Mat. 19:10).
De-a lungul istoriei s-au formulat trei variante ale învățăturii creștine despre divorț.
Prima este: ,,Niciodată divorț, deci nici n-avem de ce să amintim despre recăsătorire“. Pe varianta aceasta intransigentă impusă multă vreme de biserica catolică s-a bazat filmul ,,Divorț în stil italian“, care ilustra smecheriile prin care creștinii din Italia le folosesc pentru a ieși de sub teribilele ei implicații.
A doua este: ,,Divorț doar pentru motivele justificate biblic (curvie și părăsirea răutăcioasă a căminului) și recăsătorie posibilă doar în aceste cazuri (Mat. 19:9-10).
Cea de a treia este: ,,Divorț pentru împietrirea inimi și recăsătorire tot pentru împietrirea inimii“. Este varianta teologilor liberali, care nemaigăsind puterea sau dorința de a se împotrivi decadenței, se adaptează la ea. Din pricină că autoritatea Romei nu i-a anulat căsătoria lui cu Catherina de Aragon pentru a se cununa cu o altă femeie care să-i dea un moștenitor de parte bărbătească, regele Henric al VIII-lea a rupt biserica insulară de Biserica catolică în secolul XVI și a pus-o sub autoritatea și la dispoziția mofturilor lui. Așa s-a născut Biserica Anglicană.
(Pentru cei care doresc un comentariu mai amănunțit al acestei controverse, vă ofer unul aici: ,,Divorț și recăsătorire“)
Categories: Studiu biblic
Daniel Brânzei: „Șilo“, metafora care ne mântuie !
Leave a comment