www.fundatiaseer.ro

“Pedeapsa păcatului pe care l-am făcut ca nişte nechibzuiţi…” (Numeri 12:11)

Când Maria l-a criticat pe fratele său, Moise, din cauza nevestei pe care și-o alesese, Domnul a auzit și a lovit-o cu lepră. Poate ai crescut într-o familie care a căutat mereu motive să te scoată vinovat… iar acum recunoști același tipar și la tine, când vorbești cu copiii tăi. Nu te poți bucura de binecuvântările lui Dumnezeu, pentru că ai fost programat să inspectezi, să cauți nod în papură și să formulezi păreri – de obicei negative. Biblia spune: “Căci cine iubeşte viaţa, şi vrea să vadă zile bune, să-şi înfrâneze limba de la rău…” (1 Petru 3:10)

Definiția cuvântului “critică” (a te opri asupra greșelilor percepute la altcineva, fără să iei în seamă faptele lui bune) ar trebui să te facă să te oprești și să te gândești la semnificația cuvintelor.

Mai întâi, la cuvântul “perceput”. Percepțiile nu reflectă întotdeauna realitatea; există mereu împrejurări pe care nu le înțelegi. Apoi există cuvintele “a te opri asupra”. Avem înclinația de-a ne da cu părerea spunând: “Nu-i corect” sau “Eu nu aș face așa”.

Poate spui: “Sunt o persoană analitică, așa m-a făcut Dumnezeu”… E foarte bine, însă problema apare când stărui

asupra propriilor tale observații și nu te poți debarasa de ele.

Poate spui: “Cum pot eu să ajut pe cineva dacă nu mă opresc asupra a ceea ce face?” Acesta este motivul pentru care ultima parte a definiției – “fără să iei în seamă faptele lor bune” – are atât de multă însemnătate.

Nu e greșit să te oprești asupra greșelilor cuiva, cu unele condiții totuși: s-o faci fără să-l judeci, să nu-i treci cu vederea meritele sau realizările; și să dorești să-l ajuți să găsească o soluție.

Înseamnă asta că ar fi bine să discuți cu o a treia persoană? Numai dacă poți încheia conversația spunând: “Hai să ne rugăm pentru asta, să păstrăm confidențialitatea și să încercăm să dăm o mână de ajutor!”

“Să-şi înfrâneze limba de la rău…” (1 Petru 3:10)

Dumnezeu l-a pedepsit pe Moise din cauza unor greșeli pe care le făcuse. De fapt, una dintre ele în special l-a împiedicat să intre în Țara promisă. Cu toate acestea, Dumnezeu nu a îngăduit nimănui să-l critice pe Moise – nici măcar surorii lui, Maria.

Ce învățături putem extrage de aici?

1) Fiecare dintre noi poate avea o atitudine critică. Maria avea și merite, și calități: salvase viața lui Moise când acesta era copil, și scrisese o cântare de laudă pe care Israelul o folosise pentru a sărbători traversarea Mării Roșii. Însă ea a plătit un preț mare pentru atitudinea ei critică – lepra!

2) Când ești nemulțumit, devii critic. “Maria… a vorbit împotriva lui Moise din pricina femeii etiopiene…” (Numeri 12:1). Fusese, însă, aceasta adevărata problemă? Nu! “Oare numai prin Moise vorbeşte Domnul? Nu vorbeşte oare şi prin noi?” (v. 2) Soția lui Moise fusese doar o diversiune, pretextul; adevărata problemă era, pentru frații lui, succesul lui Moise. Obiecția lor a fost aceasta: “Cum se face că el are parte de toată atenția?”

3) Ori de câte ori vei avea succes, vei fi criticat. Biblia spune: “Moise însă era un om foarte blând” (v. 3) și cu toate acestea, a experimentat durerea pricinuită de criticile semenilor săi. Nici tu nu ești altfel; câtă vreme ești în viață, se va găsi cineva care să critice sau învinovățească pentru ceea ce faci, cu sau fără motiv… Scutură critica de pe tine și continuă să înaintezi.

4) Dacă ai fost o persoană critică, trebuie să te pocăiești. Când Aaron a recunoscut “păcatul pe care l-am făcut ca nişte nechibzuiţi” (Numeri 12.11), Dumnezeu Și-a arătat mila și a vindecat-o pe Maria. Cei mai mulți dintre noi am cataloga critica drept slăbiciune, însă din perspectiva lui Dumnezeu este un păcat autentic și real. Există o singură cale prin care te poți confrunta cu acest păcat – să te pocăiești… deci: să nu mai faci!

Categories: Studiu biblic, Teologice