“l-a povățuit ca pe o turmă în pustie” (Psalmul 78:52)

Charles E. Fuller, unul dintre primii profesori ai Bibliei pe unde radio, își începea emisiunea zilnică cu imnul: “Domnul cunoaște drumul prin pustie, eu nu trebuie decât să-l urmez”. Pentru a duce poporul din Egipt în Canaan, Dumnezeu l-a condus prin pustie – și, spiritual vorbind, și tu va trebui să treci pe acolo! Poți avea o experiență a pustiului oriunde. La căpătâiul unui sicriu, în salonul bolnavilor de cancer, la tribunal pentru divorț, la rând la șomaj sau pierzându-ți casa. Pustia, însă, poate fi și un loc al minunilor.

Așadar, vom arunca o privire asupra lucrurilor de care ai nevoie ca să supraviețuiești în pustie.

Călăuzire! Fără ea, ajungi să te învârti în cerc. Să remarcăm cum a condus Dumnezeu poporul Israel. “Mergea înaintea lor, ziua într-un stâlp de nor… iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să-i lumineze. Stâlpul de nor nu se depărta dinaintea poporului în timpul zilei, nici stâlpul de foc în timpul nopții” (Exodul 13:21-22). Dumnezeu i-a zis lui Moise: “Când stâlpul se mișcă, și voi vă mișcați. Când stâlpul se oprește, și voi vă opriți”. Dar ce faci noaptea, când e întuneric bezna? Nu există lumânări sau lămpi cu petrol și riști să-ți împărți patul cu un scorpion sau să calci pe un șarpe în drum spre toaletă? Dumnezeu i-a protejat! Pustia nu este un teritoriu străin pentru El.

Psalmistul a spus: “Cuvântul tău e o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea (Psalmul 119:105). în fiecare întâmplare, stare sau împrejurare neprevăzută cu care te confrunți, Biblia te va călăuzi, te va ocroti și te va ține în siguranță. Deci, nu te mai îngrijora și începe s-o citești în fiecare zi.

“l-a dus fără nici o grijă, ca să nu le fie frică” (Psalmul 78:53)

Te poți găsi în pustie și să fii acolo din voia lui Dumnezeu?

Da! “A pornit pe poporul Său ca pe niște oi, și i-a povățuit ca pe o turmă în pustie… i-a dus fără nici o grijă, ca să nu le fie frică” (v. 52-53). în pustie ajungi să-L cunoști pe Dumnezeu așa cum nu l-ai cunoscut niciodată până atunci.

Așadar, care a fost un alt lucru de care a avut nevoie Israelul pentru a supraviețui în pustie? De hrana! Cineva a calculat că ar fi fost necesare aproximativ douăzeci și șase de vagoane de alimente, zilnic, pentru a hrăni atât de mulți iudei. Problema e că pe atunci nu existau trenuri și nici căi ferate! însă ei au avut ceva mult mai bun – pe Dumnezeu! Timp de patruzeci de ani El le-a trimis mană, “hrana perfectă”, la ușa corturilor lor. Cantitatea era în funcție de nevoia fiecărei familii în parte – și Dumnezeu și-a arătat credincioșia față de ei în fiecare zi.

Așadar, dacă economia te face să simți teamă și să te întrebi dacă Dumnezeu poate să-ți poarte de grijă – iată cuvântul pentru tine astăzi! Poate Dumnezeu nu-ți dă tot ceea ce-ți dorești dar îți dă tot ceea ce e necesar. Dumnezeul căruia li slujim nu este în recesiune! Psalmistul a spus: “Am fost tânăr, și am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmașii lui cerșindu-și pâinea” (Psalmul 37:25). Un misionar a spus-o altfel: “Unde mă trimite acolo mă duc; ce-mi dă să mănânc, aceea înghit”. Gândește-te: timp de patruzeci de ani Israelul nu a dus niciodată lipsă de vreo masă și nu a rămas fără hrană. Dumnezeul lor este și Dumnezeul tău, așa că, astăzi pune-ți încrederea în El și nu te mai îngrijora!

“A făcut să-ți țâșnească apă din stânca cea mai tare” Deuteronom 8:15

Ce alt lucru îți mai trebuie în pustie? Apă! Fără mâncare poți trăi cam patruzeci de zile, dar fără apă vei muri mult mai repede. La fel este și pe tărâmul spiritual; poți trece prin viată ducând lipsă de multe, dar nu vei supraviețui fără Dumnezeu. în pustie, Dumnezeu-a dat poporului o lecție pe care dorea ca ei să și-o amintească după ce vor ajunge în Țara promisă: “Când vei mânca și te vei sătura, când vei zidi și vei locui în case frumoase, când vei vedea înmulțindu-ți-se cirezile de boi și turmele de oi, mărindu-ți-se argintul și aurul, și crescându-ți tot ce ai, ia seama să nu ți se umfle inima de mândrie și să nu uiți pe Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos…din casa robiei.

“Nici unul n-a șovăit dintre semințiile Lui” (Psalmul 105:37)

Să remarcăm un alt lucru de care s-a bucurat poporul Israel în pustie: Sănătate divină.

Gândește-te la toate problemele de sănătate la care te-ai aștepta de la două milioane de oameni, care merg prin deșertul nesfârșit, neavând doctori sau vreun spital prin apropiere. Cu toate acestea, de la cel mai tânăr și până la cel mai bătrân, Dumnezeu “a scos pe poporul Său…și nici unul n-a șovăit dintre semințiile Lui”. Asta pentru că au trăit cu un regim alimentar asigurat de Dumnezeu însuși. Necazurile lor au început când s-au văicărit și au dorit să se întoarcă la bucatele pe care le mâncau ca și robi în Egipt, lată o lecție de mare însemnătate pentru cei care trăiesc cu mâncare de la fast food și care poate provoca afecțiuni precum boli cardiace, cancer și diabet. Imaginează-ți că torni în rezervorul mașinii două kilograme de zahăr și apoi te plângi ca mașina nu merge cum trebuie. Când în familia ta apar probleme de sănătate sau când situația economică te obligă să consumi alimente nu foarte sănătoase, Dumnezeu înțelege și poți merge la El cu încredere, crezând că “rugăciunea făcută cu credință va mântui pe cel bolnav, și Domnul îl va însănătoși” (lacov 5:15). Dar când alegerea pe care o ai de făcut este între practicarea înțelepciunii, pentru a avea o stare de sănătate bună și practicarea credinței pentru a fi vindecat, alegerea este clară. Când Israelul a intrat în Țara promisă, Dumnezeu le-a zis: “să slujiți Domnului… și El vă va binecuvânta pâinea și apele, și voi depărta boala din mijlocul tău… Numărul zilelor tale îl voi face să fie deplin (Exodul 23:25-26). Apoi le-a dat legi după care să trăiască cu privire la mâncare, și care i-a deosebit de popoarele înconjurătoare. întrebare: Oare câți dintre noi mai cer binecuvântarea bucatelor de către Dumnezeu, prin rugăciune, atunci când se așază la masă? Gândește-te la asta când servești masa!

“Împrietenește-te, deci, cu Dumnezeu, și vei avea pace” (Iov 22:21)

Când te afli în pustie, care crezi că este lucrul de care ai cea mai mare nevoie? De Dumnezeu!

De aceea i-a spus El lui Moise să construiască cortul pe care Dumnezeu l-a folosit ca pe o unealtă pentru a-Și învăța poporul următoarele lucruri:

1) Că Dumnezeu dorește să se întâlnească cu noi în mod regulat. Cuvântul “Tabernacle” înseamnă “Cortul întâlnirii”. Dumnezeu dorește ca tu să petreci timp cu El. El dorește să ajungi să-L cunoști. Fiindcă atunci te vei îngrijora mai puțin și te vei încrede în EI mai mult. Biblia spune: “împrietenește-te, deci, cu Dumnezeu, și vei avea pace”. E important să asculți Cuvântul lui Dumnezeu explicat, să te întâlnești cu ceilalți credincioși și să fii încurajat de mărturiile lor. La un moment dat, însă, va trebui să nu te mai mulțumești cu informații de mâna a doua și “să te apropii în mod personal” de Dumnezeu, lacov scrie: “Apropiați-vă de Dumnezeu, și El Se va apropia de voi” (lacov 4:8).

2) Că Dumnezeu dorește să fie în centrul vieților noastre. Când Israelul își stabilea tabăra în fiecare seară, cele douăsprezece seminții își întindeau corturile în formație, înconjurând Cortul întâlnirii, care era locuit de prezența lui Dumnezeu. Fiecare bărbat, femeie, băiat si fată putea sta la ușa cortului său și să-L vadă pe Dumnezeu în mijlocul lor. Putea oare mesajul să fie mai clar de-atât? Când cele mâi profunde sentimente și dorințe ale tale îl au în centru pe Hristos, viața ta se va afla pe un drum ascendent. “Domnul să-ți fie desfătarea, și El îți va da tot ce-ți dorește inima” (Psalmul 37:4).

Formula pentru a izbândi în pustie este aceasta: așază-l pe Hristos în centrul vieții tale și adâncește-te în Cuvântul Lui!

Categories: Studiu biblic