Presupoziții prăpăstioase

Totul a pornit de la un fragment dintr-un comentariu al lui Wiersbe la 2 Regi 5:

,,Suppositions. The king of Syria thought the king of Israel could perform the miracle, and the false assumption almost led to a war. Naaman supposed that Elisha would use some religious ritual to remove the leprosy, and the supposition almost led to his going home still a leper. Gehazi supposed that he could get away with sin, but God judged him.

Wiersbe, Warren W. (1993-07-14). With The Word Bible Commentary: The Chapter-by-Chapter Bible Handbook (Kindle Locations 4877-4878). Thomas Nelson. Kindle Edition.

M-a pus pe gânduri și gândurile n-au fost deloc comode. Am făcut și eu presupuneri și presupoziții care n-au dus la nimic bun. Arta de a face presupuneri periculoase duce la obiceiul de a face presupoziții prăpăstioase. De aici până la căderi catastrofale nu este decât un pas …

O presupunere sau presupoziție este o proiectare a propriei personalități asupra unei alte persoane sau asupra unei anumite circumstanțe.

Ea face ca acea persoană să fie prizoniera așteptărilor noastre și o declară vinovată dacă nu corespunde anticipărilor noastre.

Împăratul Siriei a presupus că, fiind cel mai mare din țara lui, împăratul Samariei îl poate vindeca de lepră pe Naaman. Această presupunere a fost aproape să declanșeze un război între cele două țări.

Naaman a presupus că Elisei trebuie să iasă înaintea lui, să invoce numele lui Dumnezeu și să se atingă de rănile lui, iar această presupoziție era cât pe ce să-l lase bolnav pentru totdeauna.

Ghehazi, slujitorul lui Elisei, a presupus că Dumnezeu nu va băga în seamă păcatul lui, dar și-a atras asupra pedeapsa divină.

Să le luăm pe rând …

Împăratul Siriei s-a așteptat la ,,mai mult“ decât putea face împăratul Samariei. Aceasta se numește amăgire de sine și se termină prin dezamăgire. Bazat pe experiența împăratului Siriei, sfatul meu este să nu ne așteptăm de la nimeni la nimic. Singurul care nu ne va dezamăgi niciodată este Dumnezeu. Restul … Blestemat este cel care se încrede în oameni. Mâna lui va fi strâpunsă ca a celui care s-a sprijinit într-o trestie frântă.

Naaman s-a așteptat ca Elisei să procedeze după cum și-a imaginat el, nu să-l trimită să se scalde în apa mocirloasă a Iordanului. Abana și Parpara, răuri de munte cu apă cristalină din Siria, i s-au părut mult mai prielnice pentru o baie. Naaman a privit cu dispreț apa Iordanului, iar disprețul nu duce la nimic bun. Concluzia mea este să nu privim cu dispreț la nimeni și la nimic. Dumnezeu poate scoate oricând orice din oricine. El a decis ca lepra să fie vindecată în apa aceea puturoasă. Napoleon a spus că ,,orice caporal poartă în raniță batonul de mareșal“, iar Dumnezeu își găsește plăcerea ,,să aleagă lucrurile slabe, ca să le facă de rușine pe cele tari“.

Ghehazi a sfârșit-o cel mai rău și asta pentru că a presupus că Dumnezeu nu-l vede sau că lui Dumnezeu nu-i pasă. Greșeala lui a fost cu atât mai mare cu cât fusese în trecut martor la întâmplări miraculoase care dovediseră prezența divină în viața stăpânului său, Elisei. Căutând să câștige două haine de schimb și doi talanți de argint, Ghezazi a pierdut TOTUL. Dintre toate presupunerile noastre, cele mai periculoase sunt cele despre Dumnezeu. Dacă le facem despre alți oameni sau despre circumstanțe, Dumnezeu poate interveni în favoasrea noastră, dar dacă le facem împotriva lui Dumnezeu, cine să ne mai scape ? Ce mare tragedie …

Cum stai tu cu presupunerile și cu presupozițiile?

Multe conflicte dintre soți se nasc pentru că cei doi au așteptări nerealiste de la celălalt. Multe conflicte din Biserică explodează pentru că ne așteptăm de la alții să vadă, să gândească și să decidă exact ca noi. Ne proiectăm personalitatea asupra celor din jur și batem cu pumnul în masă când nu ni se împlinesc iluziile.

P.S. – Ce părere aveți despre acest articol? Vă așteptați la altceva din partea mea? Și aceasta este tot o presupoziție … de care nu sunt eu vinovat.

Puteți citi tot comentariul la capitolul 5 din 2 Regi aici.



Categories: Amintiri, Studiu biblic

2 replies

  1. Așa cum știți, în orietul mijlociu există cam două anotimpuri: unul ploios și unul secetos. În anotimpul ploios (iarna) nu se puteau duce războaie. Chiar și astăzi se vorbește în termenii unei ofensive ,,de primăvară“, adică de la sfârșitul anotimpului ploios.

  2. Pace si bucuri de la Domnul ,Din citirea Bibliei de zi cu zi ,,,mi-a atras atentia o precizare,,,1Cronici 20:1″In anul urmator ,pe vremea cand ieseau imparatii sa razboi”,,,era o vreme bine stiuta?…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: