Prietenul păcătoșilor a rămas același

Există în orice societate un ,,sus“ și un ,,jos“, un strat al spumei de deasupra și altul al drojdiei de la fund. M-am întrebat de multe ori: ,,Oare ce L-a atras pe Domnul Isus spre ,,jos“-ul societății de atunci, spre vameșii și prostituatele din Israel? Ce L-a făcut să spună că declasații merg în împărăția lui Dumnezeu înaintea celor de clasă?“

Nu pot pătrunde în inima Domnului mai mult decât am simțit eu însumi atunci când și-a deschis-o și pentru mine. Iată ce am văzut eu la El.

Nu, Domnul Isus n-a fost vulgar, decât în sensul în care a fost ,,popular“, prieten al vugului (vulg = popor). Prietenia cu El îi aducea întotdeauna pe oameni, scuzați-mi pleonasmul, în prezența lui Dumnezeu. Aduceți-vă aminte de prietenia Lui cu Zacheu, cu Maria Magdalena, cu samariteanca de la fântână, cu purtătoarea vasului de alabastru și cu tâlharul de pe cruce.

Traducătorii Bibliei au simțit că i-ar face o nedreptate Domnului Isus dacă ar fi tradus Noul Testament în greaca elevată și au ales dialectul koinee, limba populară a grecilor, iar în latină ne-au dăruit ,,Vulgata“, pe graiul obișnuit al străzii.

Oamenii ,,de jos“ l-au atras pe Domnul pentru că viețuirea lor nesofisticată a fost întotdeauna ,,mai sinceră, mai sentimentală și mai, dați-mi voie să o spun, setoasă după sfințenie (văzută aici ca excelența împlinirii tuturor investițiilor lui Dumnezeu în om). Păcătoșii au fost oameni aflați în căutare, oameni doritori de ,,ceva“ și Domnul Isus a venit să le ofere și să Se ofere tuturor acestor căutări.

Oamenii declasați n-au trebuit convinși că erau păcătoși. O simțeau și o resimțeau din plin. De aceea, venirea unui doctor de suflete printre ei le-a atras imediat interesul. Nu era doar curiozitatea ieftină, ci căutarea sinceră după vindecare.

,,Nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi“, le-a spus Domnul celor cu nasul prea pe sus pentru a-I vedea iscusința de doctor.

De la înălțimea Lui cerească, diferența dintre cei ,,de clasă“ și cei ,,declasați“ era cu totul neglijabilă, dar de la înălțimea standardelor lor de pigmei, diferențele dintre cei ,,de sus“ și cei ,,de jos“ păreau insurmontabile.

Nicăieri nu se vede societatea mai bine dect în lumea muzicii. O interpretare presupune o dezbrăcare de sine, o vulnerabilitate care construiește punți între oameni.

Când eram adolesccent, luam pulsul Europei ascutându-i muzica de la Europa Liberă. Am păstrat mereu urechea aplecată spre muzica străzii pentru că n-am vrut să mă înstrăinez de oameni, de freamătul social, de viața celor pe care am fost chemat să-i înțeleg și să le leg rănile.

Majoritatea ,,pocăiților“ s-au izolat într-un turn de fildeș și, neasemenea lui Christos,  au pierdut legătura cu ,,lumea“. Ca și fariseilor de altădată, asta li se pare o virtute strict necesară. Cine are ochi de văzut va vedea însă foarte repde că Domnul Isus a rămas în continuare ,,prietenul păcătoșilor“ și că doar cei care merg cu El între vameși și prostituate văd clădirile, grânarele lui Dumnezeu, umplundu-se de oameni.

Chuck Smith, întemeietorul mișcării creștine Calvary Chapel,  a fost un om foarte echilibrat. Poziția lui în problemele spirituale a ajutat o generație de americani să-și găsească balansul lăuntric într-o vreme când mișcarea hippy arunca peste bord orice formă de ,,normă“. Zeci de mii de tineri pierduți au fost influențați de învățăturile lui Chuck și au redevenit ,,norma“-li.

Întrebat cum explică succesul fenomenal al mișcărilor ,,Calvary“ în generația contemporană, Chuck a spus: ,,Nu este nici un secret. Suntem pescari de oameni. Unii stau acasă și așteaptă ca peștii să vină la ei. Noi mergem la pescuit acolo unde sunt peștii. Majoritatea bisericilor creștine tradiționale pescuiesc în lacul mic al oamenilor ,,cumsecade“. Sunt foarte puțini oameni de felul acesta în America. Calvary Church pescuiește în bălțile oamenilor păcătoși și ele sunt foarte multe și foarte pline de pești. Altfel spus, majoritatea bisericilor tradiționale au pragul de la intrare așezat așa de sus că numai cei din societatea înaltă pot păși înăuntru. La Calvary, am dat pragul jos și intră până și cei șchiopi. Este totul o problemă de strategie și de dorința de a fi asemenea Marelui Pescar de oameni“.

Aseară am dat peste câteva culegeri de spectacole gen ,,steaua fără nume“ de altădată. M-a frapat imediat întâlnirea cu sinceritatea, cu vulnerabilitatea acestor ,,oameni ai străzii“. Imposibil să nu-ți miște inima. Îmi iau un mare risc personal când vă recomand o cură de ,,vulgaritate“, în sensul bun al cuvântului. Sper să nu-mi împrăști bruma de prieteni adunați de-a lungul anilor.

Dacă, și numai dacă, nu vă e greu, vizionați și acastă selecție. Veți înțelege mai bine lumea în care evoluează tinerii de astăzi și poate că îi veți înțelege mai bine și pe tinerii din familiile și bisericile voastre.



Categories: Teologice

9 replies

  1. sau, mai degraba, omul a ales alegerea lui Dumnezeu..adica a facut ce i-a calauzit Dumnezeu..accentul nu cade pe om, ci pe Dumnezeu…caci e al sau Cuvanyul, nu al omului..omul are destule carti ale sale..:D
    PS.scuze ca s-a tastat numele dvs cu litere mici..de-abia cand s-a postat am observat..

  2. Frate, daniel, Dumnezeu nu numai ca a ales alegerea oamenilor, ci a si ales cum sa se scrie Cuvantul Sau..nu a fost opera omului, ci opera lui Dumnezeu , care a lucrat prin oameni, instrumentele Lui!

  3. Interesant si puternic mesajul articolului.
    Un turn de fildes…al “pocaitilor“…Oooo sii ce inalt e acest Turn de fildes azi.

  4. Draga Ovidiu, toti autorii biblici su fost oameni plini de Duhul lui Dumnezeu si au ales calauziti de intelepciunea data da Duhul. 🙂
    Toata Scriptura e insuflata de Duhul Domnului, dar scrisa de oameni care au invatat sa discearna voia Lui. De aceea Biblia este o opera divino-umana, nu o carte “cazuta din cer”.
    Petru zice ca profetii au scris “minati” de Duhul Sfint. Expresia face referire la vintul care impinge pinzele corabiilor si le “mina” spre destinatie. Vintul le mina, dar corabiile nu dispar.
    Intr-o anumita masura e adevarat si in privinta cintarilor, poeziilor, predicilor, marturiilor sau faptelor noastre facute sub calauzirea si inspiratia Duhului Sgint, ca si in cartea “Faptele Apostolilor”, faptele sint mai degraba ale Duhului, dar facute prin noi, atunci cind Il urmam pe El.
    Domnul, in bunatatea si intelepciunea Lui, a ales sa “conlucreze” cu noi, cum zice Pavel, sa ne implice si pe noi in opera Lui mintuitoare. Dar nu ca pe niste obiecte fara viata, ci cu personslitatea unica pe care tot El ne-a dat-o si pe care a sfintit-o.
    Asa ne ajute Domnul! 🙂

  5. Sigur, Dumnezeu a ales alegerea oamenilor !

  6. “Traducătorii Bibliei au simțit că i-ar face o nedreptate Domnului Isus dacă ar fi tradus Noul testament în greaca elevată și au ales dialectul koinee, limba populară a grecilor, iar în latină ne-au dăruit ,,Vulgata“, pe graiul obișnuit al străzii”..
    DA? ;Și unde e insuflarea/inspirația Duhului aici, dacă oamenii au ales cum să scrie, și nu au fost călăuziți de Duhul lui Dumnezeu???????
    Nu cumva Dumenzeu a a les asta, si nu omul?! Caci nu e OPERA LUI?

  7. Excelent mesajul transmis. L-am re-postat http://armoniamagazineusa.com/2016/04/01/prietenul-pacatosilor-a-ramas-acelasi/, deoarece la unele cuvinte s-au imprimat alte litere decât cele tastate. Cu stimă, George.

  8. Poate ca unii vor crede ca este o pacaleala de 1 aprilie …dar cineva trebuie sa spuna si sa vorbeasca si despre asta .

Trackbacks

  1. Prietenul păcătoșilor a rămas același | ARMONIA MAGAZINE - USA

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: