imagine

Hotărâsem iniţial să păstrez tăcerea la această Sărbătoare a Întrupării. Mi se părea cea mai potrivită atitudine… Nu pentru că, aşa cum, pe bună dreptate, se spune, e o Sărbătoare „potrivită” cu secole în urmă peste un moment nepotrivit al anului. La care lumea a adăugat, denaturând semnificaţia, orice altceva i s-a părut… potrivit. Brazi, globuri, beteală, reni… Potrivit chipului ei şi nu chipului acelui Prunc din iesle. În fond, ar trebui, nu-i aşa, să ne bucurăm în fiecare zi de Întruparea Mântuitorului! Dar felul în care s-a transformat şi se transformă această Sărbătoare în orice altceva decât uimirea păstorilor şi închinarea magilor m-a determinat să observ pentru întâia dată un detaliu din poate cea mai cântată melodie, sau, mă rog, colind al acestei Sărbători: „Departe-ntr-o iesle”.

„Away in a manger”, sub titlul original, e, conform mai multor sondaje, al doilea cel mai cântat colind din toate timpurile. Dar…