In memoriam – carte de aducere aminte ,,Cristi Țepeș“

Adunăm aici o carte de aducere aminte pe care vrem sa o punem la dispoziția familiei Țepeș.

Iată câteva mărturii despre acest prieten al nostru care a plecat la Domnul după ce a lăsat în inimile noastre urme adânci, durabile.

+++++

fica
boldea_fica@yahoo.com
195.110.4.253
De 5 zile tot amintiri , multe amintiri… despre Cristi Tepes
L-am cunoscut pe Cristian intr-o perioada coplesitoare si foarte dureroasa pentru mine .. sora mea ,colega lui dela TVR, de la Universul Credintei …
In momentul cunoasterii l-am intrebat” Domnul Cristian”? Mi-a raspuns prieteneste -“Eu sunt simplu Cristi “si am devenit prieteni din urmatoarea secunda
Chiar daca ne-am cunoscut foarte tarziu si pentru putin timp ,totul a fost dens, cald , prietenesc..temeinic
Cristi ti se lipea de suflet imediat ce il cunosteai.
Si-a oferit neconditionat ajutorul, al lui al familiei lui al prietenilor lui pe care ii considera el ca pot sa ajunga la sufletul Marianei, sora mea bolnava.
Sora mea i-a iubit enorm, tot timpul imi vorbea de copiii lui (ce frumosi copii si pe care i-am cunoscut ulterior ), de biserica lor, de minunata lui sotie , cu dragoste. Devenise inca un copil al familiei (al saptelea)
Oricat de tarziu era, Cristi ii citea fragmente din Biblie , ii canta despre Dumnezeu , o binecuvanta.
Amintiri, amintiri
Anul trecut ,de Craciun (imi rasuna in cap si acum leru-i ler si iarasi ler), el Cisti si familia lui ii faceau frumoase sarbatorile surorei mele (eram si eu prezenta la celalalt capat al firului ).. ..da, cu toata dragostea, Cristi si ai lui si-au facut timp ca sora mea sa fie fericita alaturi de prieteni dragi…
O intreba mereu daca ii este frica, la inceput nu intelegeam de ce …am inteles apoi …
Marianei ii placea mult cum canta Cristi “”Exista Dumnezeu”…. erau clipe de fericire
Pentru a-mi alina suferinta , Cristi imi zicea in permanenta “Fica, sora ta s-a impacat cu Dumnezeu- este fericita “
Aminitiri, amintiri
“Nu trebuie sa fim suparati.. …Mariana este la Domnul “, asa zicea Cristi in biserica la trecerea in nefiinta a surorei mele … si a izbucnit intr-um mare hohot de plins.. de durere, de dor ….
Ultima discutie cu Cristi
M-a sunat cu putin timp in urma sa stie ce mai fac, ce fac ai mei … era fericit , filmase ,pregatea materiale interesante iar la sfarsitul convorbirii m-a intrebat( ca de fiecare data) – “Ce sa ma rog eu la Dumezeu pentru voi ? “.. a vrut sa se asigure ca vom fi bine
Erau captivante discutiile cu el incat sa fii linga el cu mintea si cu sufletul.

Multumesc mult Cristi pentru ajutor, pentru sfaturi,pentru prietenie, pentru daruire.
“Mergi cu Domnul” om bun si drag ! (asa obisnuia si el sa-mi spuna ori de cate ori plecam spre casa, la Galati)

+++++

† Daniel Bodnariu – Cristi Ţepeş a fost un balsam pe rănile noastre

Il cunosteam pe Cristi de departe, din reportajele lui din materialele video din care se vedea profesionalismul, daruirea cu care lucra, si dragostea lui de Dumnezeu, dar niciodata nu l-am cunoscut pe Cristi cum am facut-o acum, in zilele acestea, cand familia fratelui meu este greu incercata.

M-a sunat la telefon, nici nu stiu de unde a aflat numarul meu si imediat s-a oferit sa ne ajute, sa plece in Norvegia, sa faca un film. Multumesc lui Dumnezeu pentru acest timp scurt in care am cunoscut un om cu adevarat om si imi pare rau si ma simt vinovat ca nu l-am cunoscut indeaproape mai demult! Am simtit inima lui cum bate alaturi de a noastra, mi-a spus: Dragule, si eu am sase copii si nu pot sa-mi imaginez ce ar insemna sa raman fara ei…

Ieri am vorbit cu el la telefon de trei ori, imi spunea ca mai asteapta de la Marius niste poze

cu copiii lui. I-am multumit cu toata inima pentru tot ce a facut si face si i-am spus ca numai Dumnezeu poate sa rasplateasca cu adevarat tot ceea ce a facut el pentru noi in aceste momente, nestiind atunci cat de repede urma sa plece in vesnicie! Mi-a spus: Dragule, nu stiu ce a pregatit Dumnezeu pentru tine si de ce treci prin asta, dar faptul ca am descoperit o fata ascunsa a lumii, plina de atata durere si suferinta, m-a facut sa ma gandesc mult ca Dumnezeu vrea sa facem ceva in sensul acesta!

Seara pentru noi a fost un soc sa aflam vestea plecarii lui la Dumnezeu! Un om asa bun si credincios si plin de dragoste, a fost un balsam pe ranile noastre. A plecat prea repede, prea curand…dar ne vom reintalni cu siguranta! Dumnezeu sa va mangaie familie a lui Cristi, suntem alaturi de voi si vom ramane…

Daniel Bodnariu

+++++

Emi Pavel – Vancouver B.C.

Te las pe maini bune

Asa obisnuia Cristi sa-mi spuna cand ne desparteam fie ca ieseam din studio impreuna fie ca plecam in directii diferite dupa cine mai stie ce manifesare crestina la care participasem impreuna.

“..te las pe maini bune…”

Ne saluatam rapid desi povestasul din el ar fi mai vrut sa stea la o vorba in plus care sa ne zideasca pe’amandoi. Eu insa ma inchinam prea des zeului “eficienta” si paream mereu pe fuga…

Cristi avea insa dreptate – timpul uneori trebuie sa stea in loc pentru prieteni.

Ultimul radio program gen talk-show pe care il pornisem la RVE Bucuresti in 2005 a fost cu el. “Unda Verde”(asa era numele emisiunii) se vroia o discutie intre prieteni despre subiectele zilei la care asistau din “intamplare” si altii.

“Cristi, hai sa facem asta…” si s-a mulat pe idee imbogatind-o. A tinut la formatul asta radiofonic mai ales ca persoana enigmatic-fantomatica din spatele camerei prindea glas, devenea vizibil prin sunet pentru cei care auzisera despre el. A fost un coechiper excelent dispus sa isi puna la bataie nu doar deprinderile/cunostintele ci si legaturile pe care le avea in media.

I-a ajutat pe multi din media de nuanta crestina sa porneasca ceva(inedit uneori) – a fost in spatele multor idei ce s-au concretizat in emisiuni/materiale cu substanta. A stiut sa dea mai departe ideea pe care el nu o poate face si nu a tinut pentru el nici o farama de “glorie”.

In momentul plecarii mele din Romania mi-a spus intre altele ca ii pare rau ca n-am reusit sa facem impreuna nici o filmare – dehhh, la timpul acela delimitarile intre video si audio erau mai clare decat astazi. I-am spus ca prima emisiune video la care voi participa o vom face impreuna – incercand intr-un fel sa indulcesc regretul de a nu face nimic concret si pe partea lui – video.

Tinea la glume si ne piscam prieteneste declarand in varii contexte ca doar cu noi media crestina are intradevar greutate…(accentul pe fizicul nostru la acea vreme bineinteles)

Ne-am mai scris prin email, am mai schimbat diferite idei dar scrisul nu putea suplini discutiile cele aveam in “backstage”. La ultima vizita in Romania m-am intalnit cu el neprogramat. Trecuse pe la radio, eu eram in studio inregistrand ceva si ne-am prins imediat in discutii despre viata, avort, lucruri ce pot fi facute nivelul bisericilor crestine, Israel, etc.

Am aflat ieri despre somnul ce ni l-a rapit scurt printr-un mesaj primit de la un Cristi(Pavel) si mai apropiat. Apoi confirmarile au venit din mai multe surse conturand o realitate ce nu o poti nega. Doamne, iar nu inteleg…

Sunt usor blocat, galopand prin amintiri ce vor sa-l tina pe Cristi aproape.

Asta este ceea ce ne ramane noua acum, sa brodam amintiri in fuiorul nemuririi.

Iata mai jos si-un exemplu dintr-o editie Unda Verde – cer iertare celor de la radio(RVE Buc) de a difuza fara a mai astepta acceptul lor bucata asta gasita prin buzunarele memoriilor mele media.

[audio:http://www.punctul.com/Audio/RW.mp3%5D

Cristi, acum esti pe cele mai bune maini…

+++++

CRISTI ȚEPEȘ, NE-AI ZDROBIT INIMILE, NU TREBUIA SĂ NE PĂRĂSEȘTI!

CRISTI ȚEPEȘ (1958-2015) - REALIZATOR DE EMISIUNI DE TELEVIZIUNE

Fac un efort deosebit să scriu următoarele rânduri dar sper că voi reuși.
Este îngrozitor de greu să accepți că scumpul nostru frate Cristi Țepeș a trecut în veșnicie într-un mod atât de fulgerător. Este ca și când un car de foc s-a coborât din Cer într-o viteză amețitoare și în câteva fracțiuni de secundă l-a luat pe Cristi dintre noi fără să mai apucăm să ne mai luăm rămas bun de la el, să-i mulțumim pentru tot ce a făcut pentru Domnul și să-l îmbrățișăm cu toată dragostea așa cum se cuvine. N-am mai apucat nici măcar să-l sun pe telefonul mobil să văd ce mai face și atât de rău îmi pare, atât de neplăcut mă simt, atât de mult mi-aș dori să-l mai aud măcar o dată cum îmi spune “dragule” sau “scumpule” (acestea erau întotdeauna cuvintele lui pline de bunătate pe care mi le adresa cu maximă sinceritate atunci când aveam bucuria să ne revedem în diverse ocazii, la diferite evenimente publice derulate în spațiul evanghelic).

Cristi Țepeș era cu adevărat un om al lui Dumnezeu și era de o mie de ori mai bun, mai scump, mai prietenos și mai iubitor decât unii pastori și prezbiteri din Bisericile noastre, oameni aroganți și plini de aerele doctoratelor, masteratelor și titlurilor obținute în teologia așa numită „pastorală”. O teologie care nu le folosește la nimic dacă nu sunt în stare să se roage pentru un copilaș foarte grav bolnav sau pentru bătrânii care zac paralizați la pat, uitați de toți.

Cristi Țepeș nu era un mare predicator al Evangheliei, un mare misionar sau vreo somitate teologică dar știa să se roage pentru mine, știa să-mi spună o vorbă bună și știa să-mi ofere un zâmbet (pe care n-am cum să-l uit cât voi trăi) atunci când treceam prin momente foarte grele și eram la capătul puterilor, aproape epuizat (vă asigur că am trecut și prin așa ceva)

Cristi Țepeș nu conducea vreo Biserică dar cu toate acestea era un bun păstor și avea daruri deosebite de la Dumnezeu în acest sens. Știa să se apropie de sufletul omului și mai ales, știa SĂ ÎNCURAJEZE, pur și simplu te revitalizai în prezența lui și te convingeai că e călăuzit de Duhul Sfânt. Era un om care nu știa să facă decât două lucruri: să slujească Domnului și să slujească semenilor săi. Așa a făcut până la sfârșit, cât a putut, până în ultima zi a vieții lui…

Printre lacrimi, îmi vine să-i adresez lui Cristi câteva întrebări la care știu că nu mai poate să-mi răspundă dar nădăjduiesc în mila lui Dumnezeu care se va îndura și de mine și mă va ajuta ca într-o zi să mă întâlnesc din nou cu el acolo sus în Rai unde voi primi toate răspunsurile pe care le aștept cu nerăbdare.

De ce, scumpule, nu te-ai odihnit suficient? De ce, iubit frate, te-ai extenuat atât de mult până ți-ai pierdut viața? De ce nu ai solicitat Bisericii să-ți deconteze un bilet de avion dus-întors până în Norvegia și înapoi în România, mai ales că era vorba să realizezi acel reportaj important despre cazul dramatic al familiei Marius și Ruth Bodnariu? De ce a trebuit să conduci mașina atâtea zile până la epuizarea totală ca să-ți cedeze inima ta bună, caldă, iubitoare și jertfitoare? De ce, dragule, n-ai avut grijă și de tine un pic? De ce nu ai fost la un cardiolog să vezi dacă nu cumva ești hipertensiv sau cardiac? De ce n-ai ținut un regim dietetic corespunzător? De ce ți-ai pus în pericol viața, Cristi?
De ce ai lăsat atâta durere și suferință în sufletele soției și celor șase copii care acum plâng de dorul tău? De ce ne-ai zdrobit inimile, tuturor, Cristi?

Bunul Dumnezeu să dea alinare și mângâiere soției și copiilor tăi care suferă!
Să ne revedem cu bine în Împărăția lui Dumnezeu! La revedere, scumpule!

UPDATE IMPORTANT
DESPRE SLUJBELE DE PRIVEGHI ȘI ÎNMORMÂNTARE:

Trupul neînsuflețit al lui Cristi a fost depus în sala de cult a Bisericii Baptiste “Bunavestire” din Iași din strada Sărăriei nr.32. Luni 14 decembrie 2015 și marți 15 decembrie 2015 va fi priveghi la aceeași Biserică, la ora 18.

Slujba de înmormântare va începe la aceeași adresă, miercuri 16 decembrie 2015, la ora 12, continuând apoi la cimitir.

+++++

FECHET Alois, preot romano-catolic
speranta@ercis.ro
95.77.99.45
Dragă Cristi,
Ai fost și rămâi un om de mare clasă, un creștin autentic și un apărător al creștinilor, un familist convins, un apostol vajnic, un ecumenist luptător ”ca toți să fie una” ! Înainte de 1989, când timpurile nu erau tocmai favorabile, tu ai venit cu ideea de a-l aduce pe Ioan Alexandru la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iași, spre încântarea elevilor, studenților și nu numai. Misiunea ta însă nu e terminată. Primind acum de la Cristos coroana bine-meritată, continuă să lucrezi și să veghezi asupra familiei tale iubite și asupra tuturor celor care, într-o lume tulburată și răvășită, au nevoie de lumina evangheliei ca să regăsească repede calea spre Cristos și mântuirea adusă de El.

+++++

ROBERT GHELASI
rghelasi@gmail.com
109.103.85.53
Cand scriu aceste randuri sunt sfasiat de durere si nu-mi pot stapani plansul ca acest frate asa de scump a plecat inainte de vreme la cer. Simt nevoia sa scriu sa ma pot cumva elibera de durerea sfasietoare pe care o simt, la fel ca multi frati si surori care l-au conoscut personal. L-am cunoscut pe fratele Cristi inca din vara lui 1993 la biserica Sfanta Treime din Bucuresti acolo unde in acelasi an 1993 m-am intors la Dumnezeu. El filma atunci la slujba de duminica dimineata si deodata a fost solicitat sa se roage de catre pastorul de atunci. Era in blugi si un tricou alb. Rugaciunea pe care a facut-o a fost total diferita de ce auzisem pana atunci in biserica pe care o frecventam de cateva luni, in sensul ca a curs atat de liber si natural ca si cum ar fi vorbit cu un prieten. Fara nici un cliseu religios. Asa l-am auzit de atunci tot timpul si in public si in particular. Intre viata lui privata ca om, cea de pe strada, plimbare cu copii in parc, servici si cea de biserica nu exista nici o diferenta. Daca a existat un om (pe care eu sa-l fi cunoscut) si care sa nu fi avut nimic religios si fariseic in el atunci acela a fost fratele Cristi TEPES. Avea o vorba pe care o spunea cand comentam anumite emisiuni de la TV cu prelati, preoti, maicute etc si anume ca fiecare da ce are in el. Daca ai religie dai religie, daca il ai pe Isus il dai pe Isus. L-a avut pe Isus mereu in El. M-am intalnit acum vreo 4 ani in parcuL Floreasca cu regizorul Margineanu si sotia lui Maria Ploae (erau cu nepoteii in parc iar eu cu fetitele mele) si asa de frumos mi-a vorbit de Cristi TEPES cu care au colaborat la realizarea filmului Binecuvantata fii Inchisoare. Stia sa-i primeasca in dragoste atat pe intelectuali cat si oamenii fara carte, atat pe crestinii conservatori cat si pe cei mai liberali, atat pe tineri cat si batrani, se punea mereu in pielea tinerilor (care nu prea placeau generatiilor mai in varsta) si le lua apararea, resusea sa-l vada pe Hristos in fiecare. Stia sa te faca sa te simti bine in preajma lui cu acele doua cuvinte ale lui: dragule si scumpule. Nu s-a plans ca trebuia sa intretina 6 copii (desi va imaginati ce greu ii era cu un salariu intr-o institutie publica bugetara) si nici nu a facut din faptul ca are 6 copii un motiv de glorie (cum fac azi multi crestini si cand incep sa predice primul lucru il spun la amvon este ca au nu stiu cati copii). Isi recunostea limitele si esecurile intr-un mod atat de natural ca iti venea sa-l imbratisezi. Putea-i sa-i spui orice pacat sau greseala ca gasea resurse sa te ridice si imbarbateze asa cum numai el o putea face. A fost UNIC. Dar cel mai important moment al vietii mele in relatia cu el este ca prin anul 2002 sau 2003 cand eram la slujba de la Valahori, baiatul meu atunci in varsta de 6 sau 7 ani i s-a facut putin rau si el era undeva pe scari la biserica, a iesit dupa mine si mi-a spus ia cheile astea, ia masina mea si du-ti copilul acasa. Avea o Dacie 1310 veche albastra-gri second hand. N-a fost nevoie caci copilul s-a facut bine iar si eu aveam masina. I-am multumit si am ramas impresionat de gestul lui. Ii placea foarte mult de baiatul meu Paul. Vorbeam cu el la persoana a doua si la un moment dat mi-a spus sa nu-l mai fac asa batran si sa-i spun cu tu si nu cu dvs. Ultima oara m-am vazut cu el in Jan 2014 la sanius cu copii in parcul Carol si am comentat putin de situatia de la TVR. Era trist. As vrea sa dau timpul inapoi sa-i spun ca-l pretuiesc foarte mult pentru ceea ce era si facea. As fi vrut sa-l mai fi lasat Dumnezeu pe pamant macar pana cand sa-si fi dus fetele la altar in rochie alba cand se vor casatori si sa le dea sfaturi in ce priveste viitorul partener de viata. Sunt sigur ca a facut-o foarte bine pana a plecat. Dar mai aveau nevoie de un asa tata. Tare atasate mai erau fetele lui de el. Plang gandindu-ma la momentul cand aceste suflete (sotia si copii) il vor insoti pe ultimul drum in jurul scriului. La intrebarile fara raspuns din aceste momente. La durerea pe care o vor simti cand vor vedea emisuni cu el. Doame indura-te de ele !

NB: Daca fratele nostru drag ne-a imbogatit cu ceea ce era el suntem datori sa fim si noi langa familia indoliata de acum inainte – spiritual, emotional si financiar.

ROBERT GHELASI – Biserica Penticostala Filadelfia Buucuresti

 

 

+++++
   ‎Ligia Seman to Cristi Tepes

La revedere,draga Cristi Tepes si un remember de incurajare familiei Tepes pentru ce a fost si este mai departe Cristi pentru ei si pentru noi toti- din partea prietenilor – Ligia si Tibi Seman.
Cristi Tepes a fost unul dintre cei mai valorosi oameni ai generatiei noastre, cu un impact asemanator marilor titani ca: Richard Wunbrand, Ioan Alexandru, Nicolae Moldoveanu, Traian Dorz… nu doar a fost ci va ramane… pentru ca edificiile construite de astfel de oameni, rezista timpului, strabat generatiile si schimba destinul oamenilor.
Pentru mine si sotul meu – Cristi Tepes ne- a fost un prieten adevarat. Intr- un timp in care multi din poporul roman crestin nu aveau incredere in valoarea culturii, a faptului ca poti transmite prin arta adevarul lui Dumnezeu, Cristi Tepes a fost un autentic promotor si incurajator pentru mine. Desi a fost o perioada de cel putin un an cand doar discutam prin posta electronica fara sa ne fi vazut vreodata fata in fata, a fost o comunicare profunda, ca si cum ne- am fi cunoscut de o viata. Cristi era foarte deschis, sensibil, comunicativ. Imi cunostea inima prin faptul ca lecturase in tinerete primul meu roman: ” Funiile dragostei”, iar noi ( eu, Tibi si fetele noastre) ii cunostem sufletul maret si bogat din emisiunile moral – crestine impletite cu arta si cultura realizate de el la TVR2, pe care le urmaream cu multa incantare in fiecare duminica dimineata.
In anul 2006, incurajata de Cristi, am hotarat sa fac o lansare a romanului ” Tragedie si triumf” in cadrul Targului International de Carte din Bucuresti. Acolo, el a avut grija sa ne puna in legatura cu diferite somitati din acea perioada din lumea jurnalistilor si in mod special cu alti scriitori crestini prezenti la eveniment, printre care Sergiu Grossu, cunoscut sub pseudonimul Simion Cubolta. ( Sotia lui Sergiu Grossu este autoarea cartii dupa care a fost regizat filmul ” Binecuvantata fii inchisoare”.) Imi amintesc de curajul lui de a filma evenimentul lansarii romanului ” Tragedie si triumf” in cadrul Targului International de Carte, care desi prezenta o problema sociala este un roman crestin. A reusit sa obtina aprobarea televiziunii pentru a fi difuzat pe post, astfel materializandu- se partea unui vis – acela de a face o incursiune in lumea culturala.
Totodata, Cristi a fost un incurajator si un valorificator al slujirii femeilor in Trupul lui Hristos. In prefata conceputa de el la ultima editie a romanul meu, “Handicapul constiintei” – Cristi a consemnat: ” Cred ca Richard Wurbrand m – a ajutat sa inteleg ce importanta a daruit Dumnezeu Insusi slujirii femeilor in Imparatia Sa pentru a o imbogati in fel si chip…” Filmarile meticuloase si duioase ale lui Cristi a conferintelor mamelor care au copiii cu deficiente, conduse de Lidia Oprean, mama lui Becky, au fost o demonstratie a importantei pe care el o arata slujirii femeilor in Trupul lui Hristos.
Cristi a fost sensibil si incurajator al tuturor categoriilor de slujire crestina. Avand o sensibilitate profunda, descoperea fie suferinta, fie nedreptatea, fie valoarea, fie frumosul. Cauta sa gaseasca pentru el insusi si totodata sa inspire si multimilor cele mai inalte mijloace de a compatimi, de a alina si de a aduce solutii.
Artist innascut, de o cultura generala vasta, pvivelistea creatiei lui Dumnezeu nastea in inima lui motivatia de a o culege si a o prezenta lumii astfel incat aceasta sa inteleaga valorile ei, frumusetile si Iubirea Creatorului. De multe ori cand vorbeam cu el la telefon, imi povestea cum petrecea nopti in sir pentru a prelucra diferite materiale: interviuri, calatorii, evenimente printre oameni sau natura( a petrecut ore si zile in sir pentru a surpinde minunea transformarii bobocilor in flori). Sufletul acesta iubea pe Creatorul si I se inchina! Si aceasta spune tot!
Am avut harul sa cunosc familia lui Cristi, sa mancam impreuna, sa glumim, sa ne rugam, sa povestim. Lili, scumpa lui sotie, o femeie deosebit de capabila, a renuntat la cariera ei pentru a- l sprijini pe Cristi si a se dedica cresterii si educarii celor 6 copiii. Cristi si Lili au insuflat in copiii lor valori eterne dar si culturale. In discutiile cu Cristi, incepand de la Henryk Sienkiewicz, continuand cu CS. Lewis, J. R. R. Talkien… Noica … – el mi- a recomandat anumite carti din literatura universala care au imbogatit generatiile.
Mai presus insa, de toate aceste titluri scrise de oameni celebrii, Cartea preferata si preaiubita a lui Cristi si a familie lui a fost Cartea Cartilor- Biblia – pe fundamantul careia si- a construit viata si a carui Autor este Dumnezeu. Ca Domn si Prieten nedespartit, Pastor Bun, El I- a promis lui Cristi :” Eu sunt Invierea si Viata. Daca crezi in Mine, chiar daca vei muri, vei trai. Si oricine traieste si crede in Mine, nu va muri niciodata.” ( Ioan 11:25,26). Daca Cristi ar fi fost provocat sa filmeze ceea ce inseamna trecerea de la acest trup muritor la trupul glorificat, de la viata trecatoare la viata vesnica, premiile Nobel sau Oscar- urile lumiii ar fi palit in comparatie cu aceasta stralucire cu mult deasupra nazuintelor si imaginatiilor omenesti. Cu siguranta. in ceruri, vom fi uimiti de aceste filmari ale Celui Mai Desavarsit Regizor – Dumnezeul Universului care in spatele a tot ceea ce noi nu stim si nu putem percepe prin simturile limitate, a pregatit triumful perfect chiar daca noi pe pamant perecepem si tragedia.
” … sunt trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar una este gloria celor cereşti şi alta a celor pământeşti. Este o glorie a soarelui şi o altă glorie a lunii şi o altă glorie a stelelor, fiindcă o stea diferă de altă stea în glorie. Astfel este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire şi este înviat în neputrezire; este semănat în neputinta, este înviat în glorie; este semănat în slăbiciune, este înviat în putere; (1 Corinteni 15:40-43)
” Lucruri pe care ochiul nu le- a vazut, urechea nu le- a auzit, si la inima omului nu s- au suit, asa sunt lucrurile pe care le- a pregatit Dumnezeu pentru cei ce Il iubesc! ” ( 1 Corinten 2 :9)

Ligia Seman's photo.

+++++

La revedere,dragă Cristi ! Ai fost un creștin adevărat, o persoană deosebită ! L-am cunoscut şi l-am apreciat pe Cristi de pe vremea când eram studentă . Dumnezeu să mângâie familia îndurerată cu speranța învierii în Christos. Tatăl ceresc să aibă grijă de voi ! Condoleanţe familiei !

—with Cristi Tepes at Iaşi.

Mathe Viola's photo.

+++++

  ‎Sorina Dodan to Cristi Tepe –  Iasi, Romania ·

Ma bucur ca ai cintat cu tinerii din biserica Scinteia in frumosii an ai tineretii.Vei ramane mereu in amintirea noastra ca un bun slujitor!

+++++

,,Un pom se vede cat de mare este doar dupa ce a fost doborat la pamant…“ Despre fratele Criste putem spune acelasi lucru: A fost un om mare! O vedem asta abia acum! O putem spune doar acum! O facem pentru ca suntem socati si nu stim ce sa spunem! Suntem alaturi de familie prin cuvintele de incurajare!

Draga familie, este greu, este dureros, este momentul in care nu intelegi de ce e asa. Este imposibil sa te gandesti care sunt adancimilie durerii din sufletul copiiilor, in acest timp doar Bunul Dumnezeu va poate mangai si intari pe deplin! Ne tine doar un timp scurt pana ne vom revedea! Bucuria revederii mare! Sa ne concentram spre momentul când ne va intampina Cristi in imparatia lui Dumnezeu! A luat-o inaintea noastra… ne asteapta! ,,Parinti asteapta dupa copiii..“ Venim si noi frate Cristi!

+++++

Cristi, regret atat de mult plecarea ta dintre noi! Vara acesta cand ne-am intalnit ai fost o incurajare mare pentru mine. Am incercat si eu sa fiu o incurajare pentru tine si cred ca am fost. Domnul Isus sa te binecuvanteze eternitatea toata pentru faptul ca ai aratat cum se traieste in Cristos intr-o lume lipsita de integritate.
Cand am auzit vestea trista, gandul m-a dus la reportajul pe care doreai sa-l faci despre Taica Pascu… acum te-ai intalnit cu el in fericirea nespusa. Inima noastra, a familiei Pana, plange si suspina datorita faptului ca nu mai esti printre noi. Te-am apreciat nu numai ca profesionist, ci si ca om dedicat lui Dumnezeu!
Condoleante familiei pentru pierderea suferita! Mangaiati-va cu aceste cuvinte: Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este sămănat în putrezire, şi înviază în neputrezire; este sămănat în ocară, şi înviază în slavă; este sămănat în neputinţă, şi înviază în putere. (1Co 15:42-43)

+++++

Boris Caraion to Cristi Tepes

Frate Cristi, am fost onorati sa va cunoastem. Un mare om al lui Dumnezeu. Dedicat pentru lucrarea lui Dumnezeu. Asteptam cu nerabdare emisiunile fie la TV fie eisiunile dela Radio. Erau deosebite intalnirile ( ultima, cred, la Marsul pt Viata, din Bucuresti), cand v-am salutat si v-am spus ca din pacate suntem doar ” o mana de oameni”, din randul evanghelicilor la astfel de evenimente. Totusi, optimismul dvs. era cat pentru o mie. Domnul sa va intareasca familia, prietenii si pe toti fratii si surorile impreuna cu toti cei ce v-au cunoscut, fiindca o sa va simtim foarte mult lipsa, din mijloculnostru.

+++++

 

CRISTI TEPES – DE DRAGUL TAU – GRADINA MORMANTULUI – IERUSALIM -ISRAEL – 26 APRILIE 2014

In data de 26 aprilie 2014 cu ocazia vizitei noastre de lucru in Israel, Cristi Tepes facea ceea ce nici Nicolae Moldoveanu si nici Costache Ioanid nu au putut face si anume sa aduca un omagiu Domnului Isus in “romaneste” chiar acolo in Gradina Mormantului din Ierusalim. Ce mare har !
Multumim Cristi ! Ne revedem in cer !

+++++

Petrică Lascău

La revedere, dragule Cristi!

Cristi Tepes

În utimile două săptămâni cred că am vorbit cu el de mai multe ori la telefon. Priveam la ceas și constatam că la el, la București, era ora 3 noaptea. Îl rugam să se ducă la culcare. Nu putea să doarmă de pasionat ce era pentru ceea ce lucra. Mai ales cazul familiei Bodnariu devenise parte din inima sa, suferea împreună cu ei. Când i-am sugerat să plece în Norvegia să le ia un interviu mi-a spus că este gata oricând. Duminică dimineața mi-a trimis un mesaj din drumul spre familia Bodnariu: ”Te rog să te rogi și tu să ajung cu bine. Acum plec spre casa din vestul Norvegiei (Bergen). Sunt foarte obosit. Mulțumesc! Cristi”.

După revenirea lui din Norvegia am discutat foarte mult la telefon. Mi-a povestit cu amănunte întâlnirea lui cu Marius și Ruth. Experiența sa de reporter l-a ajutat să-și creeze o imagine de ansamblu asupra problemei acestei iubite și greu încercate familii. Mi-a povestit de fiecare din ei, de familia lor lărgită, de biserica din care fac parte, de localitatea în care trăiesc, de școala la care mergeau fetele familiei Bodnariu. Era deosebit de încântat de materialele înregistrate și de datele culese. Se aștepta să producă materiale deosebite care să fie difuzate pe canalele de televiziune.

Aseară am primit cartea poștală video pe care a realizat-o cu familia Bodnariu. N-am postat video clipul numai după ce am văzut că l-a postat el întâi pe Facebook. Iar azi… cumplita veste. Greu de crezut și mai ales de acceptat.

Îmi va lipsi vocea aceea blândă și prietenoasă, care nu putea lăsa să treacă două sau trei

fraze fără să adauge; ”dragule!”. Te asigura de dragostea și prețuirea lui și te făcea să te simți nu numai bine, dar și prețios și important. Era gata să dăruiască din tot ce avea el, comorile adunate de el din anii mulți de experiență în televiziune, din meandrele politicii românești, din viața spirituală a țării, din noutățile editoriale, din cărțile pe cere le citea. Ne-am întâlnit doar de câteva ori în viață, dar suficient să ne lege pentru totdeauna una dintre cele mai frumoase prietenii.

De ce pleacă oare așa de timpuriu și așa de repede oamenii buni? Fără ei suntem tot mai singuri în univers. Fără ei ne rămân tot mai puține motive să zăbovim și noi pe aici.
La revedere, dragule Cristi!

+++++

Vasile Alexandru Taloș

Mă doare inima după tine frate Cristi!

Ai fost și vei rămâne conștiința curată a creștinului autentic printre noi!

Ce bucurie a fost pentru mine și pentru biserica noastră, să ne închinăm Domnului împreună în ultime vreme.

Ultima ta cântare în biserica Bunavestire, acel solo doinit, în urmă cu doar patru duminici,

picură acum mângâiere în inimile noastre.

Împreună cu rugăciunile noastre și ale întregii biserici, doresc ca această cântare să aline durerea soției tale, a fiicelor și fiului tău.  Iată cântarea:

1. Unde-as mai gasi prin lume-atat belsug de har,
Cand dureri ma coplesesc amar?
Cui sa-i spun durerea care-mi arde sufletul!
De n-ai fi, Isuse Doamne, Tu?
R: /: Vin la Tine cu viata mea:
Tu-mi stii framantarile din ea…
Harul Tau, in slabiciune, mi-adapost deplin.
Isuse, Tie ma predau si ma inchin. :/
2. Unde-as mai gasi o dragoste precum e-a Ta,
Sa ma poata zilnic mangaia?
Cine mi-ar cunoaste sufletul cand e rapus,
De n-ai fi Tu, scumpul meu Isus?
3. Unde-as mai gasi odihna, ca la pieptul Tau,
Prin furtuna veacului cel rau?
Nimeni, nimeni nu ma intelege pe pamant,
Cum Tu ma-ntelegi, Isuse sfant!
——————–
Fără un Crăciun însângerat, cum a fost de la început,
nu ne pregătim cu adevărat de ÎNVIERE.Scumpă sora Lili și dragi copii ai lui Cristi,

EXISTĂ ÎNVIERE!!!

Dragii mei, vă îmbrățișez
– cum îi plăcea lui Cristi să spună –

Vasile Alexandru Taloș

+++++

Coram Deo

La revedere, Cristi Țepeș!

cristicristi-tepes

Era toamna anului 1994. Începusem primul an de facultate, în București. Erau așa de multe noutăți pentru mine. Alt oraș, altă școală, alți colegi, alt nivel. Și ce-ar fi fost la fel sau măcar asemănător, parcă era tot inedit. Așa e băiatul ce pleacă pentru prima dată atât de departe, schimbând un oraș muncitoresc pe-o capitală gălăgioasă. Printre acele noutăți ai apărut și tu, în postura predicatorului altfel, al liderului pasionat și al prietenului devotat. Colegii mai mari mi-au vorbit despre tine și așa am ajuns la Teatrul de Operetă „Ion Dacian” – locul unde, în fiecare luni, se reuneau studenții creștini din București.

Nu mai intrasem până atunci într-un asemenea lăcaș de cultură. Și azi îmi amintesc acele coloane de marmură, garderoba și cafeneaua. Mi se părea că toate acestea potrivesc de minune cu noua postură în care mă aflam, că mă fac să mă simt „mai student”. Dar ceea ce se întâmpla acolo, vreo două ceasuri, era mai mult decât cele descrise. Nu era un program de biserică, fapt pentru care te felicit din toată inima. Nu era nici șezătoare fără cap și coadă, un fel de întrunire boemă din care nimeni nu mai înțelege nimic. Era o părtășie cum nu mai întâlnisem în cercul strâmt în care mă învărtisem până atunci. Deși cântam ceva imnuri (îmi amintesc felul cum ne dirijai, discret) și ascultam ceva predici (întotdeauna scurte și aplicative), niciodată n-am avut senzația că reluăm vreo liturghie de prin bisericile de unde veneam. Aveai grijă să fie de fiecare dată ceva inedit: o mărturie, un concurs, o știre.

Toate acestea erau acompaniate de bunătatea și zâmbetul tău. Cine te-a cunoscut n-are cum uita asta! Era ceva-ul ce te făcea unic. Știai să ajungi la esențialul lucrurilor, ajutându-te de umor și inteligență. Erai atât de pasionat de Scripturi încât ne molipseai. Uneori ne chemai la rugăciune, deși printre sutele de tineri erau și mai neduși la biserică. Prejudecățile și micimile confesionale ți le-ai rezolvat demult, ceea ce ne făcea atât de bine. Plecam întotdeauna cu gândul de-a reveni și săptămâna viitoare, ba chiar îi molipseam și pe alții. Ajunsesem să cred că duminica nu-i completă fără lunea ta. Ziua cea mai de temut a săptămânii devenise o plăcere mult așteptată și o detentă pe care oricine și-o dorește.

Cu timpul, am aflat și despre îndeletnicirile tale. Am fost mereu mândru să te știu la TVR, deși mereu mi-am imaginat că nu-ți era simplu. Și totuși, cu înțelepciune și dăruire, ai reprezentat evanghelicii într-un spațiu atât de bine controlat de biserica majoritară. Glasul tău unic ne-a redat de multe ori demnitatea de care aveam nevoie. Când s-au deschis televiziuni creștine, am auzit cu plăcere că te-ai implicat fără vanități. N-ai refuzat nicio provocare, ți-ai luat timp, ai exersat răbdare și ai visat la mai bine. Mi te imaginez mereu activ, gata să faci orice lucru până iese bine. Deși n-am avut privilegiu unei relații apropiate, erai mult prea dăruit ca frumosul tău caracter să nu lumineze până departe.

Dar acum, ai plecat! Drumul spre Iași n-a fost decât o netezire a celuilalt drum, spre cer. Te-ai stins alergând spre ai tăi, pentru că așa erai tu. Pe orice drum s-ar fi întâmplat, într-un fel sau altul, plecai de la ai tăi spre… ai tăi. Nu ți-am cunoscut soția, nici copiii. Sunt convins că toți sunt minunați și că acum, la ceas de jale, bunul Dumnezeu nu-i lasă. N-am nicio îndoială că inimile le vor fi mângâiate prin har, iar exemplul ce l-ai lăsat în urmă îi va onora. Ne vei lipsi multora, mai multora decât ai fi crezut. La revedere, Cristi Țepeș!

+++++

Sus inima familia lui Cristi, dragă!
Lili, Teodora Cristina…toți, inclusiv viitorul stâlp al casei, care se consideră a fi, Emi, sus, privirea sus,la Atot și Atoate Țiitorul Dumnezeu!

El l-a chemat Acasă pe Cristi, El vă va da curaj să treceți peste toate .
Aud că și biserica noastră va lucra in acest sens,amin!

Inimile noastre sunt strânse lângă ale voastre, fiți tari!

+++++

M-a fulgerat această veste. Ne cunoșteam de mult, de 20 de ani, de când lucrasem pentru puțină vreme în TVR, dar, datorită spiritului său cald și deschis, și a iubirii noastre comune pentru Ioan Alexandru, cât și a dorinței comune de a înțelege mai bine creștinismul, a fost suficient să ne împrietenim. A venit din proprie inițiativă să filmeze lansarea primei ediții a cărții mele ”Tarkovski. Filmul ca rugăciune”, în 2002, și am simțit că mă susține în tot ce fac, ceea ce era foarte important pentru mine. Îmi amintesc discuțiile din holurile televiziunii, taclale mereu interesante și vii, întotdeauna despre lucruri serioase și în special despre Dumnezeu. Detașarea lui caldă și sfătoasă, în lumea aceea plină de veninuri și crize de nervi, era de-a dreptul regală. Această noblețe nu îl părăsea niciodată. Apoi viața a făcut ca să ne vedem tot mai rar… mai discutam uneori la telefon și speram mereu să apară alte ocazii de a ne vedea, ca să discutăm liniștiți, dar ele se iveau tot mai puțin. Ultima dată ne-am văzut acum câteva luni la o conferință a pr. Ion Buga, la sala Dalles, pe care el o filma… nu am apucat decât să ne salutăm… Și iar mi-am spus că lasă, o să mai avem ocazia să discutăm, că nu intră zilele-n sac! Dar iată că au intrat… poate nu în sac, ci în cer.
Bunul și inimosul Cristi Țepeș!
”Te las pe mâini bune!”, îmi spunea întotdeauna în loc de ”La revedere”. Așa își lua rămas bun de la toți.
Sper din tot sufletul că a ajuns și el pe Mîini bune, pe Mîinile Celui Bun, pe Care Îl iubea atât de mult!

+++++

Teatrul de Operetă Dacian. Anii 1993-1997. Indiferent de vreme sau lucrările de la școală, era musai să ajungem acolo, la evenimentele săptămânale organizate și moderate de Cristi pentru o generație tânără. Mentorare, inspirație, cultură, dialoguri, surprize. Toate prezentate cu o așa naturalețe de parcă făcea așa ceva de o veșnicie. Adevărul este că așa ceva nu mai fusese nimeni pe vreo scenă din România până la el, și nici de atunci încoace.
Nu te vom uita, Cristi!

+++++

Draga Cristi Tepes,
vestea plecarii tale mă umple de durere și răsunetul ei vuiește adânc până departe… Mă simt copleșită și mă doare! Mă doare cu durerea celor rămași în urmă, cu nerăspunsul multor întrebări ce dau năvală, cu vise neîmplinite și cu lacrimi neplânse de durerea acestei lumi….
Nu pot sa mă gandesc la tine fără să te văd ingenunchiat în fața unui scaun rulant, cantând ”AM GĂSIT O FLOARE RUPTĂ”. Și da, cred că Isus ta-a găsit (vrednic) și te-a luat cu El în rai, acolo ai ajuns.
Lumânările nu ard intermitent, ci, așa ca și tine, ard cu dăruire, cu pasiune și cu foc până se sting. Stingerea ta a venit mult prea devreme și a lăsat un gol imens!
Și pentru ca aceasta a fost ultima cântare pe care eu te-am auzit cântând-o, vreau sa o afișez aici, să fie de mângăiere tuturor. Nici nu ar putea fi o alta mai potrivită de dor, și nădejde, și mângăiere… Dumnezeu să mângâie pe toti cei dragi ramași fără tine! La revedere frate drag și neprețuit, crîmpei de bun și frumos în lumea noastră…

YOUTUBE.COM

+++++

Un om cu adevarat care avea atat de bine imprimat chipul Mantuitorului in viata Lui.. era o adevarata placere si desfatare fiecare intalnire cu domnia sa.. ne sfasie despartirea cu dansul.. dar asa cum ii placea sa ma salute “shalom”, in sfarsit a cunoscut pe Cel ce i-a oferit-o cu atata dragoste.. “Bine rob bun si credincios, intra in Odihna Mea”. Abia asteptam sa va revedem, langa Iubitul inimii noastre Yeshua !

+++++

Bocet pentru Cristi Țepeș

Cînd am aflat am strigat: NUUUUUU, NUUUUUU, Doamne, nu pe Cristi! Aveam eu o listă pentru Tine, începînd cu mine, dar nu Cristi!!! Știu că știi ce faci, dar n-ai mai fi putut întîrzia cîteva clipe din acelea de veșnicie pentru a ne lăsa lumea un pic mai senină și mai frumoasă cu sufletul acesta de copil mare?

sursa facebook

Am luat masa de Crăciun împreună. Anul trecut! A venit la Oradea și ne-am bucurat cîteva ore de discuții, glume moldovenești și cîntece. Ne-a cîntat, ne-a recitat! Ne-a umplut inima de cer senin în mijlocul iernii și de căldură în înfrigurare. Pe Cristi nu te poți supăra. Zîmbește larg și te cufundă în îmbrățișări la pieptul lui imens. Întotdeauna a fost un copil mare. N-am întîlnit bărbat mai sensibil! Niciodată!

Ci mai faci, dragule!

Zîmbea și mă acoperea ca o dună. Apoi vorbea de Domnul Isus. Mai înainte de orice.

Mi-a fost călăuză în lecturi în anii liceului. Cînd apărea cîte ceva ne spunea imediat la … tineret! Inginer citit, o raritate, lui îi datorez descoperirea lui Voiculescu, a Gîndurilor Albe, a lui Traian Dorz, a cîntărilor lui Moldoveanu, pe care le doinea așa de frumos cu vocea-i de tenor nescenit.

Cristi era o rază de lumină între noi toți ceilalți încruntați, era un zîmbet între grimasele noastre, era singurul bărbat dintre prietenii noștri care și-a păstrat zîmbetul de dinainte de 10 ani, deși avea o căruță de copii, așa cum singur îi plăcea să spună.

În trupul acela masiv locuia o inimă cît un castel, în care lăcăsuri aveam loc cu toții. Din banii lui de inginer stagiar ne dădea cîte un 10 lei sau 5 lei, bani de completare pentru cărțile la care nu ajungeam singuri. Ce a făcut înainte de a merge la Domnul? S-a dus în Norvegia să ajute cu darul lui familia Bodnariu! A filmat o singură frază în trei limbi. Nimeni n-ar fi făcut-o mai bine. Simplu și penetrant. Cît talent! Cît talant, rob credincios!

Îi era necaz că ajunsese inginer și mi-a urat drum bun cu o curată și arătată invidie, atunci cînd am decis să rup tradiția bisericii și să fiu singurul băiat care merge la filologie. Adesae m-am întrebat dacă cerurile au biblioteci. Acum sînt sigur că au. Pe Cristi îl voi găsi în bibliotecile cerului.

Acum??

Am ascultat din nou colinda lui de anul trecut! Ce bine îmi pare că l-am înregistrat!!! AICI ÎNREGISTRĂRILE  Și-am izbucnit, așa cum am izbucnit după Nelu, după Nenea Florea, după Tata Stefănescu, după toți morții care mi s-au perindat în ultimii doi ani pe dinainte.

Cristi este încă un motiv acum pentru care abia aștept să mor.

CRISTI ȚEPEȘ – ULTIMUL DOCUMENTAR

 
Zilele trecute, discutând cu pastorul Petru Lascău, m-am bucurat când mi-a spus de posibilitatea unui documentar filmat de Cristi Țepeș în Norvegia.

Apoi, de la familie am aflat de orele de mărturii filmate cu vecini, cunoscuți, prieteni, imagini ale soților Marius și Ruth Bodnariu, casa fără copiii care le-au fost răpiți de Barnevernet.

Călătoria lui Cristi Țepeș nu a fost lipsită de peripeții, mai ales la întoarcere când legăturile de zbor au făcut să călătorească vreo 12 ore mai mult decât s-a anticipat.

A început imediat să lucreze la editare și ne-a oferit primele imagini cu Marius și Ruth lângă cei cinci ciorapi de Crăciun, în fața unui șemineu trist ca privirile din ochii lor.

În primul rând pentru familie și prietenii săi apropiați, dar și pentru noi cei care l-am admirat mai de la distanță, pierderea acestui om deosebit este uriașă.

Încă nu este timpul să întrebăm de secvențele filmate în Norvegia și cine va continua editarea acestui material, dar considerând că este ultima cauză pentru care s-a consumat neobositul său suflet, putem declara că fratele nostru drag, Cristi Țepeș și-a încheiat alergarea pe acest pământ la fel de demn și nobil după cum a trăit!

+++++

 Valer Monafu, Los Angeles

Nu l-am cunoscut foarte bine pe Cristi Tepes insa l-am recunoscut in ocaziile putine in care l-am intalnit, ca un om care traia autentic cu Isus Cristos, fara pretentii, fara clisee, fara masti si fara prejudecati, doar plin de dragoste, de har si de haz. Iata-l intr-un scurt filmulet pe care l-am inregistrat cu telefonul la serbarea de ziua multumirii de la Biserica Baptista Sfanta Treime din Bucuresti, anul trecut. Mi-e greu sa cred ca nu mai cu noi, poate Domnul are nevoie de un reporter de exceptie si l-a chemat la El…

+++++

Cristi ești acolo unde ți-ai dorit să fi, dar ai fost egoist și ai plecat singur, iar pe noi ne-ai lăsat aici să ne luptăm cu răul lumii acesteia, tu în schimb petreci cu Mântuitorul în veșnicii pentru vecii. Domnul să se îndure de familie și de toți cei lăsați în urmă.

+++++

Eduard TeodorescuAici puteti asculta ultimul interviu cu Cristi Tepes(realizat de catre colega Ruxandra Alexe cu cateva ore inainte de tragicul accident, la Radio Vocea Evangheliei Bucuresti) .  Cristi a ramas pana la sfarsit acelasi om dedicat slujirii adevarului lui Dumnezeu, un om curajos, fara teama de a dezvalui lucruri pe care altii le-ar fi dorit ascunse, dar cu teama si respect deosebit fata de Domnul, un om cu suflet curat, delicat, disciplinat, artist, modest, cult, profesionist, un om de mare caracter asa cum l-am stiut intotdeauna. Este o veste care ne socheaza pe toti, dar Dumnezeu cunoaste toate lucrurile…. Ma bucur ca ii voi revedea zambetul lui senin acolo in slava, acolo unde moartea nu va mai fi si unde nu va mai exista niciun risc sa pronunti adevarul. Fie ca Dumnezeu sa mangaie familia indurerata si sa ridice pe altii care sa poate duce mai departe stafeta lui Cristi! https://suceavaevanghelica.wordpress.com/…/cristi…/

+++++

Am primit în urmă cu puțin timp o veste tristă, care mi-a stârnit amintiri și mi-a provocat amărăciune. Cristi Țepeș – realizator de emisiuni pe teme creștine la TVR – a încetat din viață în această după-amiază într-un accident de mașină, în zona Focșani, în timp ce se îndrepta spre Iași, orașul lui de baștină. Plecarea subită dintre noi a unui om pe care l-ai cunoscut, cu care ai și lucrat, a unui om de o energie debordantă, cu o credință puternică, pe care nu a încetat să o vestească și să o apere într-o lume care altfel nu-i agreează pe apologeți, nu are cum să nu te răscolească. Îmi pare rău și pentru dispariția subită a lui Cristi, și pentru familia sa. Însă și el – ca mulți dintre noi – avea încredințarea că sfârșitul nu-i aici. Dumnezeu să-i mângâie familia!

Dorin Dobrincu's photo.

+++++

   Andrei
pavelmihai83@yahoo.com

Amintiri cu Cristi Tepes.
Scriu urmatoarele randuri mai mult pentru mine, ma simt profund indurerat si vreau ca cele pe care le simt acum sa ramana undeva stocate, macar in parte.
Sunt multi cei ce isi povestesc amintirile avute cu Cristi Tepes, unele mai persoanale, altele mai recente.
Probabil ale mele nu sunt cele mai relevante, nici nu cred ca dansul mi-a stiut numele insa este remarcabil numarul mare de oameni pe care a reusit sa-I influenteze.
Vreau sa imi cer scuze in avans daca prin cele scrise voi deranja pe cineva si marturisesc ca nu imi propun acest lucru.
Dacian
Cele mai vechi amintiri sunt de acum aproximativ 20 de ani. In perioada respectiva stiu ca dansul avea ceva intalniri la Dacian duminica dimineata.
• Intr-o astfel de duminica am fost adus si eu, aveam vreo 10 ani, am ajuns intr-o sala mica plina de oameni, in continuare oamenii erau pe hol pe margine, pe scaune, in picioare, parca si pe jos. Imaginea de atunci parca o vad oriunde vad oameni asteptand sa ajunga undeva.
In toata aceasta imprejurare imi aduca aminte vag de imaginea dansului , parca se asemana cu un revolutionar, probabil ca purtase una din indragitele lui veste, poate de aici a ramas aceasta imagine.
Am aflat ulterior ca sala mare de la Dacian (cladirea veche de la Universitate) nu fusese disponibila si oamenii se inghesuisera intr-o alta sala mult mai mica.
• Intr-o alta duminica, tot in perioada respectiva, in preajma Craciunului, am ajuns cu parintii. Pentru a ajunge in sala de la Dacian se urca pe 2 scari laterale, apoi se ajungea un etaj intermediar de unde se urca putin pe o scara centrala si apoi pe alte doua stari laterale pentur a intra in sala.
Pe etajul intermediar se tinea o grupa de copii, impotriva vointei mele am fost pus sa raman acolo. Copii au cantat impreuna cu invatatoarele si apoi au fost dusi pe scena. Era programul de Craicun. Imi amintesc ca stateam speriat cu niste lumini in fata uitandu-ma la oamenii din sala. La un moment dat imi amintesc ca mi-am dat seama ca toti cantau iar eu stateam cu gura inchisa.
In toate aceste intalniri mi-l amintesc cum la fiecare cantare pe care o conducea tinea ritmul cu mana. In scoala generala fiind, la ora de muzica, dupa ce am invatat cum se tine mesura cu mana, mereu ii urmarea in mod deosebit mana si daca tine ritmul corect sau nu.

• In perioada liceului (2001-2005), aproape in fiecare zi de luni, mergeam la Dacian. Recunosc, mergeam mai mult pentru a ma vedea cu prieteni si colegi, insa aproape in fiecare zi de luni il vedeam.
Imi amintesc ca in perioada respectiva anunta ca este posibil sa se suspende intalnirile la Dacian, ca sunt datorii mari la chiria salii si daca nu se gaseste o solutie nu va putea continua organizarea.
Realizez acum ca se ocupa cam singur de tot, el inchiria, el gasea finantare, el prezenta, uneori el vorbea.

• Tot in perioada liceului, in biserica pe care o frecventam se formase o formatie, dupa lupte mari reusisera sa scoata un CD si au fost invitati la Dacian de Cristi Tepes.
Eram destul de apropiat de acei tineri si am venit la intalnirea respectiva. Imi amintesc ca stateam undeva pe locurile din spate sus si eram foarte nemultumit de faptul ca acelor tineri li se puneau niste intrebari cam dificile, mi se parea ca erau luati peste picior. Stiu ca am comentat din spate, din ce in ce mai vocal. Nu aveam curajul sa spun ceva ce sa se auda pana pe scena, am reusit insa sa deranjez alti participanti si imi amintesc chiar o privire primita din partea unei persoane alaturate.
Una din intrebarile puse atunci, ce m-a supat mi-o amintesc si acum: “cand vei ajunge la Cer si te vei intalni cu Dumnezeu, ce ti-ai dori sa-ti spuna acesta?”.
Cei mai multi din formatie au incercat sa ofere un raspuns biblic, pozitiv insa nu pot uita raspunsul celui ce era la clape, acesta a spus ca ar vrea sa auda “Bine, rob bun si credincios; ai fost credincios in putine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intra in bucuria stapanului tau!”.
Am ramas uimit de un raspuns atat de documentat si corect si cred ca si ansul a fost.
Si vreau sa cred ca acesta este si raspunsul primit de dansul acum.
• Pe 3 ianuarie 2005 sala Dacian a luat foc, era intr-o zi de luni si stiu ca ma uitam la televizor cum arata si ma intrebam daca intalnirea se va mai tine sau nu.
Nu s-a mai tinut in ziua respectiva, defapt nu s-a mai tinut deloc, acela a fost momentul in care intalnirile la Dacian s-au oprit si pentru o lunga perioada de timp, in fiecare zi de luni am simtit un gol in viata.
Mutarea
• Tot in perioada respectiva, dansul a organizat un curs de jurnalism cu cei ce erau interesati. Imi amintesc cum intr-o duminica a iesit in fata cu 10-15 absolventi, pe unul din acestia il stiam destul de bine.
Acest absolvent m-a sunat ulterior sa ma intrebe daca sunt disponibil intr-o zi sa merg sa ajut pe cineva sa se mute. Eram un adolescent gata sa fac orice, doream sa ajut, doream compania prietenilor, asa ca am confirmat.
Ne-am intalnit dimineata la benzinaria Agip din Piata Sudului si am mers acasa la Cristi Tepes, undeva pe Oltenitei.
Cand am urcat in apartament a aparut si dansul, era vara si era transpirat tot, stransese déjà multe lucruri, imi amintesc ca in aparamentul respectiv se trecea prin sufragerie si dupa ce treceai de acolo ajungeai pe stanga intr-o camera in care de sus pana jos, pe toti peretii erau rafturi cu carti.
Cat am mai carat in ziua aia, nu cred ca am mai vazut undeva atatea carti. Dupa ce am terminat cu cartile am carat pana n-am mai putut si casete video.
La noul apartament am mers in masina de transport, acesta era destul de intalta si cand a intrat pe strada, in fata blocului, a tras dupa ea un cablu de electricitate aerian. Au iesit cativa vecini pusi pe scandal. Nu era chiar cel mai bun mod in care sa iti faci mutarea intr-un nou bloc.
Dansul stiu ca a venit si a vorbit calm cu vecinii si a spus ca se va anunta la Electrica, ca se plateste si repara tot.
Am urcat cu greu cartile, casetele si tot ce mai era. Au fost multe insa in mintea mea nu se vad decat carti si casete, restul erau raritati.
Imi amintesc ca imediat cum intrai in apartament pe dreapta era bucataria iar sotia dansului avea o cutie cu fursecuri in forma de nuca. La fiecare drum ma serveam cu 2-3 nuci. Am carat pana am golit cutia oamenilor.
La masa stiu ca ne-a adus cate un Kebap, primul din viata mea, nu mi-placut deloc, atat de rau mi s-a parut incat 10 de atunci n-am pus gura pe kebap sau shaorma.
Am plecat acasa cu dureri in muschi ce nici nu stiam ca-i am.
Mana calda si privirea in ochi
• In ultimii ani mi-l amintesc pe la Sfanta Treime, filma mreu cand era un eveniment mai special.
• Imi amintesc cum venea uneori la balcon cu familia si canta tare, foarte tare. Unele persoane se uitau deranjate, nu era constiet, era concentrat pe ce canta si ce se intampla.
• Imi amintesc o duminica in care venise cu fiica cea mica, acesta desena iar dansul din cand in cand o mai imbratisa.
• De cativa ani tinea in zilele de luni si niste intalniri la Valaori, punea filme, tinea dezbateri sau seri de poezie.
• Tin minte cum mai veanea sa recite cate o poezie, de obicei lunga sau foarte lunga, cand ne mai sunea despre scriitori crestini, cum mai avea cate o cantare pregatita.
• Tin minte cum dupa ce TVR a facut in 2006 emisiunea numita “Mari romani”, dupa ce Richard Wurmbrand a iesit pe locul 5 dansul a spus ca ar urma sa se faca niste filme documentare despre cei clasati pe primele 10 locuri si ca dansul are singurele inregistrari cu Richard Wurmbrand.
• Imi amintesc cu mai ajungeam cu telecomanda pe TVR si ii recunosteam vocea, opream si urmaream emisiunea. In una din duminici am prins o emisiunea in care in unul din cadre aparea langa unul din cimitirele din Ghencea. Nu imi sta in fire insa l-am abordat cand ne-am intersectat, i-am spus am vazut emisiunea, stiu ca a parut putin surprins, m-a intrebat cum mi s-a parut.
• Utimele amintiri cu dansul sunt tot la Sfanta Treime (Valaori), nu stiu cum se face dar dansul mai mereu ajungea (sau cel putin urca) mai tarziu. Eu stateam in banca, dansul dadeam mana cu cei din jur si parca simt si acum o mana calda si mare si o primire in ochi ce-mi ureaza “pace”. Si tin minte asta pentru ca am simtit ca o facea cu drag si nu din obligatie.
Acestea sunt amintirile pe care le mai am cu Cristi Tepes, chiar daca nu am fost prea apropiat, simt o durere puternica. M-am rugat si ma rog pentru familia dansului si sper sa gasesc intelepciunea, dorinta si puterea sa pot ajuta cand aceasta va avea nevoie.
Sunt recunoscator lui Dumnezeu pentru acest om, umilit ca sunt atat de departe de voia Lui si ca nu am putut spune mai multe cuvinte de apreciere atunci cand inca puteam.

 +++++

 



Categories: Amintiri

15 replies

  1. E prea scurta viata celor cu adevarat iubiti de Domnul ! Dar viata lui Cristi Tepes a fost o viata plina fiindca i-a inchinat-o lui Dumnezeu.A fost un om cu suflet mare si cu mare ravna pentru credinta lui.Puteai sa nu fii de acord cu el dar nu puteai sa nu-l admiri pentru incredintarea lui in ce credea.
    Ne-am intersectat de cateva ori pe caile mass media crestina din Romania in timpul in care conduceam Sperantatv si intotdeauna am admirat la el spiritul de profesionist crestin care stie ca orice faci trebuie sa faci ca pentru Domnul.
    Ne rugam pentru familia lui si dorim ca Domnul sa-i imbratiseze cu iubirea Lui nemarginita !

    Valeriu Petrescu,pastor Biserica Adventista Brancoveanu Bucuresti

  2. De 5 zile tot amintiri , multe amintiri… despre Cristi Tepes
    L-am cunoscut pe Cristian intr-o perioada coplesitoare si foarte dureroasa pentru mine .. sora mea ,colega lui dela TVR, de la Universul Credintei …
    In momentul cunoasterii l-am intrebat” Domnul Cristian”? Mi-a raspuns prieteneste -“Eu sunt simplu Cristi “si am devenit prieteni din urmatoarea secunda
    Chiar daca ne-am cunoscut foarte tarziu si pentru putin timp ,totul a fost dens, cald , prietenesc..temeinic
    Cristi ti se lipea de suflet imediat ce il cunosteai.
    Si-a oferit neconditionat ajutorul, al lui al familiei lui al prietenilor lui pe care ii considera el ca pot sa ajunga la sufletul Marianei, sora mea bolnava.
    Sora mea i-a iubit enorm, tot timpul imi vorbea de copiii lui (ce frumosi copii si pe care i-am cunoscut ulterior ), de biserica lor, de minunata lui sotie , cu dragoste. Devenise inca un copil al familiei (al saptelea)
    Oricat de tarziu era, Cristi ii citea fragmente din Biblie , ii canta despre Dumnezeu , o binecuvanta.
    Amintiri, amintiri
    Anul trecut ,de Craciun (imi rasuna in cap si acum leru-i ler si iarasi ler), el Cisti si familia lui ii faceau frumoase sarbatorile surorei mele (eram si eu prezenta la celalalt capat al firului ).. ..da, cu toata dragostea, Cristi si ai lui si-au facut timp ca sora mea sa fie fericita alaturi de prieteni dragi…
    O intreba mereu daca ii este frica, la inceput nu intelegeam de ce …am inteles apoi …
    Marianei ii placea mult cum canta Cristi “”Exista Dumnezeu”…. erau clipe de fericire
    Pentru a-mi alina suferinta , Cristi imi zicea in permanenta “Fica, sora ta s-a impacat cu Dumnezeu- este fericita “
    Aminitiri, amintiri
    “Nu trebuie sa fim suparati.. …Mariana este la Domnul “, asa zicea Cristi in biserica la trecerea in nefiinta a surorei mele … si a izbucnit intr-um mare hohot de plins.. de durere, de dor ….
    Ultima discutie cu Cristi
    M-a sunat cu putin timp in urma sa stie ce mai fac, ce fac ai mei … era fericit , filmase ,pregatea materiale interesante iar la sfarsitul convorbirii m-a intrebat( ca de fiecare data) – “Ce sa ma rog eu la Dumezeu pentru voi ? “.. a vrut sa se asigure ca vom fi bine
    Erau captivante discutiile cu el incat sa fii linga el cu mintea si cu sufletul.

    Multumesc mult Cristi pentru ajutor, pentru sfaturi,pentru prietenie, pentru daruire.
    “Mergi cu Domnul” om bun si drag ! (asa obisnuia si el sa-mi spuna ori de cate ori plecam spre casa, la Galati)

Trackbacks

  1. † CRISTI ȚEPEȘ, NE-AI ZDROBIT INIMILE, NU TREBUIA SĂ NE PĂRĂSEȘTI! | TOMISTHECAT.RO - BLOG TOMIS THE CAT

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: