„Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta” (Geneza 32:26)

Iacov a început cu stângul în viaţă. În domeniul afacerilor, el a fost mai şmecher ca oricare altul! Mai întâi l-a înşelat pe fratele lui mai mare, pe Esau, iar apoi pe cumnatul său Laban.

După aceea, într-o noapte, un om a venit la Iacov şi s-a luptat cu el până în zorii zilei. Când a răsărit soarele, omul acela i-a spus: „Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile.” Dar Iacov a răspuns: „Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.”

În acea clipă, omul i-a spus că nu îl va mai chema Iacov, vechiul său nume, care însemna „înşelătorul”, ci Israel, care înseamnă „Cel ce luptă cu Dumnezeu”.

Până în acea clipă, Iacov crezuse că bogăţia îl va face fericit, dar nu a fost aşa; lucrul acesta aproape că l-a costat pierderea familiei. Îţi sună cunoscut? Dar după ce s-a luptat cu Dumnezeu, el a primit un nume nou, o natură nouă, o viaţă nouă şi un viitor nou.

Nu-i aşa că şi tu îţi doreşti aceleaşi lucruri? Ei bine, vestea cea bună este aceasta – le poţi avea şi tu! Biblia spune: „dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi” (2 Corinteni 5:17).

Iacov a fost un om care s-a realizat prin propriile sale puteri. Problema a fost că nu era mulţumit de viaţa pe care singur şi-o făcuse. El nu ştia că se născuse cu un scop anume, care era mai mare decât achiziţionarea de bunuri materiale. Iar el a descoperit acest lucru numai în prezenţa lui Dumnezeu.

Pe scurt, povestea lui sună aşa: Iacov a fost ceea ce a fost. El îşi dorea să fie ca Esau, dar Israel, un prinţ al lui Dumnezeu, a fost ceea ce Dumnezeu l-a făcut să fie. Dumnezeu poate face acelaşi lucru şi pentru tine, numai să-I dai voie.

Categories: Amintiri, Maxime si cugetari