Hawaii 3 – Primele impresii

Cautati sa sositi in Kauai ziua, pe lumina. Avionul trece pe deasupra celorlalte insule. Privelistea face cat un sfert din pretul biletului. Noi am sosit noaptea …

Valer, ginerele nostru ne-a reusit o rezervatie de exceptie pentru masina inchiriata. $18 pe zi pentru o Toyota Corolla din categoria “standard”. Dumnezeu ne-a pregatit o alta surpriza: la acelasi pret, primim un Chrysler 300 din categoria premium! N-am stiut nici macar cum sa-i dau drumul. In locul cunoscutei manete are pe consola dintre scaune un boton ca un capac circular.  O minunatie de masina!image

Am asa se vede din balconul apartamentului nostru.

Inainte de a sosi, vorbiti frumos la telefon cu cei de la resort. Formula e: “If we’ll be happy, you will be happy”. Se merita. Ei stiu diferentele dintre apartamente. Noua ne-au dat unul la etajul trei din cladirea cea mai apropiata de valuri. Sa-ti vina sa faci poezii, ca lui Eminescu: “Mai am un singur dor, in linistea serii/ Sa ma lasati sa (dorm), la marginea marii ….”

In zori, cantecul leganat al valurilor este acoperit de tunetele unui avion militar aflat in patrulare. Semn ca la aceasta margine estica a Statelor Unite “cineva” vegheaza ca somnul sa ne poata fi lin si fara griji.

Am vazut un semn de circulatie neasteptat. Intr-o intersectie, scria: “Make U-turn for Jesus”.

Desi stam la Worldmark ne-am “ratacit” pe la un Mariott. Se merita! Bazinele lor sunt ca-n poveste …. Peste tot sunt foarte multi copii. Nu s-a terminat inca vacanta. Altfel … am fi inconjurati numai de membrii grupului gerontologic “Ana Aslan”. Din felul in care ne privesc unii dintre ei, inteleg ca se cade sa completam si noi cat mai repede cererile de primire …

La Costco, jumatate din marfa este specifica insulelor, mult diferita de ceea ce avem noi in California. Din ceea ce citim pe Facebook, intelegem ca nu suntem singurii romani in vizita pe aceste meleaguri. Una din prietenele lui Daniela, Octavia, este tot in Hawaii, la distanta de numai doua insule …

Aseara a plouat. Vantul s-a repezit peste noi in rafale zgomotoase. Temperatura a ramas insa tot cam aceeasi. Orice ar face vantul si soarele, inertia termica a oceanului domneste si tine teeratura cam in jur de 72 de grade noaptea. Ca si acum 16 ani in insula mare, am vazut ca nimeni din Kauai nu se grabeste. Oamenii traiesc intr-o stare de preocupare suspendata. Si unde sa se grabesca?  Hawaii sunt o ramasita a Paradisului.



Categories: Amintiri

5 replies

  1. Draga Stefan, vom spune impreuna: ,,Nici pe jumatate nu ni s-a spus …“

  2. Frate Daniel, să aveți o vacanță binecuvântată!. Minunate locuri.
    Dar nimic pe lumea asta nu se aseamănă de ce ne pregătește Domnul!
    PS. De altfel, ne apropiem amândoi de vârsta membrilor grupului gerontologic “Ana Aslan” 😁

Trackbacks

  1. Hello world! | Jurnale de drum Daniel Branzai
  2. Motivație | Jurnale de drum Daniel Branzai

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: