Starea jalnică a bisericilor

Sunt tulburat de mult, dar m-am abținut. Astăzi nu mai pot. Trebuie să vorbesc. Criza actuală o cere. Dacă o ținem tot așa, ne vom stinge într-o generație. Mărturia bisericilor este instrumentul pentru mântuirea oamenilor. Fraților, ne pierdem mărturia! Bisericile riscă să-și piardă relevanța! Unii au și început să plece dintre noi. Măcar ei nu sunt ipocriți. S-au dus să se bucure pe față de păcerile lumii de acum.

Nici nu știu de unde să încep … Să le iau pe rând?

Într-o biserică, doi au murit când au fost chemați la Comitetul bisericii și viața lor a fost analizată. Pur și simplu, s-au enervat, le-a crescut tensiunea și au dat ortul popii. Parcă ,,i-a trăznit Dumnezeu“! Unii spun că a fost ceva divin, dar eu cred în cuceririleștiinței și spun că a fost mai degrabă de vină tensiunea arterială.

O altă biserică, nu-i spun numele, a început să se creadă buricul pământului doar petru că se află în ,,capitală“ …

Să te ferească Dumnezeu să fie o stare de necesitate și biserica să primească ajutoare materiale … Propovăduitorii altruismului teoretic se transformă într-o clipă în egoiștii cei mai avari. Să te ții ceartă! Mai ales femeile se aruncă asupra ,,prăzii“ ca niște hiene nehămesite. Ideia bună a expediatorilor a fost deturnată și denaturată de atitudinea nepotrivită a celor ce le primesc, făcând ca o binecuvântare să se transforme într-un blestem.

Liderii bisericilor și misionarii au ajuns foarte greu de înțeles .. Nu-i poți face să se înțeleagă doi cu doi, iar acolo unde-s patru trebuie neapărat să se despartă și să meargă pe căi diferite. Nu-i vorba despre principii, ci doar de ,,personalită“.

Bisericile dintr-o anumită zonă, iar nu spun unde, dar voi știți, au înaceput să cadă victime unor predicatori prăpăstioși care, nici mai mult nici mai puțin, propovăduiesc ,,circumcizia târzie“, ca un regret că n-au avut privilejul să se nască … evrei. Poporul ăsta chiar crede că ei conduc lumea! Nu m-ar mira ca ei să se afle și în spatele mișcării pentru noua ordine mondială. Este foarte suspect ca mai toate strangerile de ajutoare ajung invariabil la … Ierusalim.

Despre starea morală a bisericilor ce să mai zic ? Am ajuns, nu la fel ca oamenii din lume, ci parcă mai răi decât ei! Se trăiește în curvie pe față. Cei ce conduc biserica de acolo nu numai că nu i-au disciplinat, dar i-au lăudat înaintea tuturor! Tot acolo, unii vin beți la Cina Domnului. Toți se ceartă și a apărut o tendință nouă: se dă cinste în adunare celor ce sunt mai bogați. Cu cât sunt mai bogai, cu atâta li se dă mai multă cinste și sunt puși pe scaunul din față. Probabil că banii lor ,,ung“ roțile pe care se face lucrarea lui Dumnezeu. Fiecare se vrea ,,mare și tare“. S-au împărțit în cete bazați pe simpatii și fac ferfeliță unitatea bisericii.

Am mai văzut ceva. Există unele biserici ,,super-spirituale“. Ele sunt preocupate cu ,,lupta duhovnicească“ cu ,,căpeteniile demonice“ care stăpânesc străzi, sate, orașe și țări întregi. Pasiunea lor este ,,scoaterea de draci“, și ,,luarea în stăpânire“ a caselor, străzilor, satelor, orașelor și țărilor ,,în numele lui Cristos“ … Au ajuns mai rău decât cei pasionați de spiritism, iar adunările lor sunt mai degrabă ,,sedințe de invocare a duhurilor“, decât adunări în care se stăruiește în învățătura apostolilor. Alții practică un fel de cădere în transă și de comunicare în sunete neinteligibile, exersându-se în producerea extazului religios.

În alte locuri, bisericile au ajuns roabele unor ,,învățători“ obsedați cu planșe și diagrame despre calendarul profetic. Au ajuns să confunde evenimentele vestite de Domnul Isus și propovăduiesc că venirea Domnului s-a și produs, că ne aflăm deja în Ziua Domnului și că trebuie să instaurăm domnia lui Christos într-o Biserică biruitoare asupra tuturor formelor de guvernământ și de stat. Ei spun că Antichristul este o formă de împotrivire care a fost deja înfrântă de Evanghelie și că trebuie să implementăm acum biruințele veacului viitor. Văzute cu un ochi critic, din afară, astfel de biserici sunt pline de superstiții, nu de spiritualitate. Unii dintre predicatorii care se vor musafirii noștri sunt așa de dubioși că nu este bine să le dai nici bună ziua, darămite să-i mai și primești în casă!

Ce să mai spun de celelalte biserici? Este clar că ne-am pierdut dragostea dintâi și nu vrem să ne mai întoarcem la Dumnezeu cu pocăință. Oare ce se va alege dintr-un astfel de creștinism? Unele biserici au dat mâna cu dracul și s-au aliat cu puterea politică, devenind un fel de ,,biserici naționale“ sau ,,de stat“. Am ajuns că statele lumii care zac în cel rău se pretind a fi ,,creștine“. S-a instaurat o formă parșivă de curvie cu puterea politică. Biserica este ,,în pat“ cu mai marii lumii. Cetățenii sunt încreștinați ,,cu forța“, fără a fi întrebați, fiind botezați doar la câteva zile după naștere. S-a ajuns la un fel de talmeș balmeș în are lumea este proclmată ,,creștină“, iar bisericile sunt din ce în ce mai lumești, pline de oameni nenăscuți din nou. Pe alocuri, astfel de biserici prigonesc și-i omoară pe cei mai buni creștini …

În zonele afluente, bisericile se lăfăie în lux și nu există pofte pe care să nu și le satisfacă. Sunt pline de un complex de superioritate față de bisericile din provinciile sărace și propovăduiesc mediocritatea spirituală drept una din marile virtuți. Ele se feresc de ,,extremism“, ajungând să disprețuiască pe cei ce sunt ,,în flăcări“ pentru Domnul. În ochii lor, în optica lor, nesănătosul a ajuns sănătos, iar sănătosul este bănuit de boală. În loc să-și vadă goliciunea formelor, ei au ajuns să se laude cu tot felul de procesiuni și festivaluri religioase.

Nu-i de mirare că unele biserici nu mai sunt ,,ale Domnului“, ci au încăput pe mâna unor oameni mândrii, orgolioși și închipuiți, care se poartă asemenea unor ,,dictatori“, izolâdu-se de celelalte biserici și ,,excluzându-i“ pe cei ce îndrăznesc să aibă o părere deosebită de a lor.

Se tolerează trăirea în păcat, se întreține ura, conflictele personale sunt ridicate la rang de ,,luptă pentru adevăr“, se înnobilează disprețul, a dispărut îngăduința față de cel mai slab și dorința de a ridica pe cei căzuți.

Nimeni nu vorbeșe despre ce fel de închinare este plăcută Domnului! Nimeni nu reglementează probema muzicii din biserici!

Imitând lumea din jur, creștinii au ajuns să se dea în judecată unii pe alții. Ei refuză formele de arbitrare din biserică și se duc să se bălăcărească unii pe alții pe la tribunalele celor necredincioși, spre distracția și câștigul avocaților din lume.

Până și cei de la vârf sunt compromiși. Sectarismul și separarea dintre biserici a ajuns la culme. Fiecare susține că este singurul care are dreptate, că numai el deține adevărul, inventând astfel o clauză în care ura este justificată: deosebirile ,,doctrinare“!

Până și cei mai binecuvâtați exponenți ai creștinismului se complac în situații discutabile. Ei adună sume mari de bani, cică ,,pentru cei săraci“, distribuindu-le apoi dintr-o parte în alta și riscând astfel să fie bănuiți de însușire necinstită de fonduri. Te și miri de unde au ei banii cu care călătoresc aproape pe toată fața pământului, în timp ce alții mor de foame și n-au cu ce să se îmbrace … Nu mai poți avea încredere în nimeni. Trăim într-un climat de totală suspciune și fiecare îl bănuiește pe celălalt de ceva rău, de o ,,conspirație“ ocultă. Cei de ,,la centru“ au ajuns să ceară copii după scrisorile celor din teritoriu și le suspectează corespondența.

Unde se va ajunge, fraților? Ce șanse are un astfel de creștinism să mai câștige suflete pentru Christos?  Nu-i de mirare că ne disprețuiește lumea. Ar fi mai bine dacă am ieși din bisericile organizate și fiecare s-ar strădui să ,,umble cu Domnul“, așa cum îi dictează propria conștiință. Dacă o ținem tot așa, dacă nu se întâmplă ceva fundamental, creștinismul va dispare în generația următoare. Cine oare l-ar putea duce mai departe? Cine oare va face ca lucrarea începută de Christos să continue? Cine va zidi în continuare Biserica Domnului?

Iată întrebări la cre fiecare dintre noi trebuie să răspundă. Și asta cât mai urgent!

Semnat:

X-ulescu (în nici un caz eu!)

.

[Reportaj de la fața locului, în stil de blog românesc modern, desprins din relatările despre bisericile primului secol creștin, așa cum apar ele în cărțile Noului Tstament]

.

P.S. – Probabil că va trebui să atrag atenția ,,unor“ cititori că postul acesta se vrea o parodie, o ironie, o satiră la adresa panicaților care profețesc doar prăbușirea Bisericii, o critică a criticilor de ocazie. Dacă cei care au scris cărțile Noului Testament ar fi avut atitudinea lor, cam așa ar fi arătat ele.

Ca să fiu corect, titlul întreg al articolului meu este ,,Situația jalnică a bisericilor din Noul Testament“. Dacă nu fiecare frază, cel puțin fiecare paragraf din articolul de mai sus se referă la o biserică pomenită în Noul Testament. Ar fi o dovadă de cultură generală biblică să încerci să le identifici care este biserica din Ierusalim, care este cea din Corint, cea din Colose, cea din Tesalonic, cea din Efes, cea din Tiatira și cea din Laodicea.

Mama avea o vorbă: ,,Gardu-i slab, dar stâlpu-i tare!“ Era felul ei de a publica încrederea nestrămutată în Dumnezeu. El, numai El și întotdeauna El își zidește cu adevărat Biserica. În ciuda criticilor ,,superiori“ și sceptici din toate timpurile …

Nu, Biserica lui Christos nu a dipărut în cea dintâi generație a ei, cum s-ar fi temut pseudo-autorul articolului de mai sus, ci a ajuns astăzi până la marginile pământului.

,,Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos“ (Filipeni 1:6).

Dacă tu ai fi scris cărțile Noului Testament cum ar fi fost conținutul lor? Ca articolul meu de mai sus sau așa cum i-a inspirat Duhul Sfânt pe autorii lor să le scrie ? Și dacă ,,reportajul“ tău sună cam tot așa cum am scris eu în articolul de mai sus, atunci de ce duh ești tu călăuzit?

+++++

Pentru un cititor cu discernământ:

Dragă Timotei
M-ai uns la inimă. Ai intuit foarte bine cauza apariției articolului meu.
Sunt prea mulți ,,specialiști“ care pun diagnostice Bisericii și mult prea puțini slujitori care să pună umărul la lucru. M-am temut o vreme că n-am să fiu înțeles și că cititorii mă vor așeza și pe mine exact în tabăra pe care o ironizez prin articol.

Cine are Duhul lui Dumnezeu și este cu adevărat parte din trupul lui Christos nu va putea niciodată să scrie ceva asemănător cu acest articol. Ar scrie ,,în firea pământească“! Dacă Biserica de azi are probleme asemănătoare cu problemele bisericilor descrise în Noul Testament, în genunchi la rugăciune și sus la lucru, înapoi la Noul Testament. Providențial, Dumnezeu ne-a lăsat rețetele pentru bolile noastre în farmacia sfaturilor de acolo.

Cine este trimis de Dumnezeu va simți și va face ceea ce au făcut CONSTRUCTORII pe care i-ai amintit (PAVEL, IOAN, PETRU, IACOV, IUDA), nu ceea ce scriu CRITICII de pe blogurile pseudo-duhovnicești de astăzi.

Încă o dată, felicitări pentru că ai priceput unde ,,bate“ un nepriceput ca mine.

Sănătate!



Categories: Amintiri, Teologice

41 replies

  1. Frate Dan,
    Tot ce am scris are acoperire, mai bine zis este argumentat cu CUVANTUL lui DUMNEZEU.
    Unde scrie ca Biserica se ruga pentru eliberarea lui Petru?
    In Biblia mea scrie … si Biserica nu inceta sa se roage pentru Petru.
    Eu pot interpreta si ca Biserica se ruga pentru Petru ca el sa fie intarit si sa dea o marturie in fata celor care il vor decapita!
    Pe ce ma bazez cand spun asta?
    Simplu si foarte clar: Cand Roda a venit si a spus ucenicilor ca Petru e la poarta ce i-au spus cei din casa? Esti nebuna!
    Rezulta doua ipoteze:
    1.Daca credinciosii din casa se rugau ca Domnul Isus sa elibereze pe Petru, ei nu credeau ce cereau deci il necinsteau pe Dumnezeu.
    2. Daca credinciosii se rugau ca Petru sa fie intarit pentru momentul cand va fi executat, e normal ca ei sa nu creada ca Petru a fost eliberat.
    Ei nu au realizat ca Dumnezeu face mai mult decat cerem sau gandim noi.

    Acuzatiile celelalte le consider pe deoparte rezultatul faptului ca nu sunteti informat, sau ca nu recunoasteti realitatea evolutiei unor lideri care au parvenit dupa revolutie inclusiv, o slabiciune a dv. in a considera ca mai sunt si altii care cunosc Cuvantul lui Dumnezeu.
    Inchei cu repetand ceeace spune Apostolul Pavel:
    Cred ca si eu am Duhul lui Dumnezeu!

    Mult Har!

  2. Iată un comentariu ușor de comentat. Întrebarea este retorică și răspunsuri nu sunt anticipate, doar subânțelese. Otrava este diseminată. Misiunea îndeplinită! Firea pământească jubilează! Autoarea comentariului (lidieluptx.) este doar una din persoanele care m-au determinat să scriu postul de mai sus.

    Umplerea cu Duhul lui Dumnezeu nu este rezervată păstorilor. Lor le este rezervat doar discernământul cu care astfel de ,,comentarii“ merită să fie aruncate imediat la coș. Orice încercare de dialog cu o astfel de persoană este sortită din start eșecului. Există antecedente în Proverbe:
    Proverbele 9:8 Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi!
    Proverbele 15:12 Batjocoritorului nu-i place să fie mustrat, de aceea nu se duce la cei înţelepţi.

    Îl las doar ca pe o mostră în sprijinul parodiei de mai sus și ca o ilustrație strălucită a ei …

  3. Frate Petru Ion

    M-am gandit ce sa fac cu comentariul dumneavoastra …Cine arata cu degetul pe altcineva, arata cu celelate trei degete spre sine … Nu cred ca este frumos ce ati scris. Si nu cred ca ucenicii si apostolii s-au straduit sa fie persecutati … Pavel s-a folosit de dreptul sau sa se apere in fata dregatorilor cu nadejdea ca ii vor da drumul … Si cand a ajuns la Roma a sperat si s-a rugat pentru libertate. Ba i-a pus si pe altii sa se roage pentru eliberarea lui. Cei de atunci au fost oameni ca si noi. L-au omorat pe Iacov si se asteptau sa fie omorat si Petru … Biserica nu se bucura de aceasta, ci se rugau pentru eliberarea lui.
    Darul martirajului nu se da chiar la toti, iar la cei care le este dat, el vine impreuna si cu puterea de a trece prin suferinte.
    Altfel spus, ma indoiesc de faptul ca dumneata si cu mine i-am fi socotit ,,crestini“ pe cei omorati de ISIL in Irak, Siria și Libia … Si totusi ei au avut chemarea martirajului. Probabil ca unii fumau, iar atii obisnuiau sa bea cam mult … Cu toate acestea, Dumnezeu le-a dat o chemare inalta!
    Te sfatuiesc să nu te mai grabesti sa fi ca o gazeta de perete, plina de acuzatii in dreapta si in stanga. Nu-ti face cinste si rade lumea de atata zarva fara isprava.

  4. Prigoana motiv de bucurie, de groază sau oportunitate spre a ajunge ceva în societate?
    Am postat pe:
    https://pucheadorel.wordpress.com/2015/07/22/pavel-si-sila-au-mers-in-puscarie-acum-este-randul-tau/#comment-3793

    Pavel şi Sila se bucurau ca sunt învredniciţi să sufere pentru Domnul Isus. Cu picioarele strânse în butuci, cu spinarea brăzdată de nuielele primite, plini de bucurie lăudau şi slăveau pe Dumnezeu.
    Ei călcau cu siguranţă pe urmele Domnului ISUS, Învăţătorul lor, de fapt singurul ÎNVĂŢĂTOR, venit de la de Dumnezeu, aşa cum îL numeşte Nicodim.
    Domnul Isus a spus în PREDICA de pe Munte cu privire la prigoană:
    …. că aunci când cei credincioşi sunt prigoniţi Duhul Slavei se odihneşte peste ei, şi ACESTA le va aduce bucurie.
    El Însuşi, Domnul Isus nu a răspuns cu batjocuri, Isaia 53.
    Unde sunt creştinii care au acest fel de gândire?
    Mai există aşa ceva printre cei credincioşi care îşi zic creştini?
    Hai să fim oneşti !
    Câţi din cei care sunt azi lideri ai mişcărilor de orice fel de confesiune creştină nu s-au plâns de prigoană şi au cerut revendicări şi au ajuns pe poziţii tocmai pentru MERITUL de a fi prigoniti, au ajuns sa fie citati ca eroi!
    Deci nu numai că nu s-au plâns dar prigoana, ci aceasta chiar i-a ajutat să urce în societate devenind adevărate personalităţi! Cu avantajele de rigoare!
    Halal creştinism!
    De ce ne mai mirăm atunci că suntem in halul în care am ajuns!
    Petru Ion Covasna 30.07.2015

  5. Domnule Daniel Branzei este foarte bine ca ati reusit sa descarcati povara care v-a “tulburat de mult”. Sper sa va simtiti mai usurat dupa descarcare, ca si noi cititorii ne simtim mai usurati, un blog mai putin de rasfoit. Eu am o singura intrebare: mai sant pastori calauziti cu adevarat de Duhul Lui Dumnezeu? Ca de cei ce se lauda cu Domnul si Duhul Lui nu ducem lipsa. Apoi cat de duhovniceasca este turma calauzita de ciobani, nu este nevoie sa ni se spuna, ca ne-o spun cei dinafara.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: