Formalismul – ruda săracă și stearpă a creștinismului

Cu dorința de a o prelua în arhivele voastre și de a o citi când veți avea timp, vă retransmit acest material care mi-a fost dăruit acum câțiva ani de zile.

Formalismul

De J. C. Ryle

“Având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea”(2 Timotei 3:5)

“Iudeu nu este acela care se arată pe dinafară că este Iudeu; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe dinafară, în carne. Ci Iudeu este acela care este Iudeu înăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de Iudeu îşi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu. “(Romani 2:28 ,29)

Textul din titlul acestei predici merita o serioasa atentie in orice timp, dar mai ales in aceasta epoca a Bisericii si a lumii. De cind Domnul Isus Hristos a lasat pamintul inaltindu-se la cer niciodata nu a mai existat atit de mult formalism si o asa falsa profesare a credintei cum exista in zilele de astazi. Acum, mai mult ca niciodata, trebuie sa ne auto-examinam, sa ne cercetam propria religie, ca sa stim de ce natura este aceasta. Sa incercam sa descoperim daca crestinismul nostru este un lucru de forma sau un lucru drag inimii.

Pentru a aborda subiectul, nu cunosc o cale mai buna decit aceea de a ne indrepta atentia asupra unor pasaje clare din Cuvintul lui Dumnezeu. Sa ascultam ce spune sfantul apostol Pavel despre acest subiect.

In epistola sa catre Romani el stabileste urmatoarele mari principii : “Iudeu nu este acela care se arată pe dinafară că este Iudeu; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe dinafară, în carne. Ci Iudeu este acela care este Iudeu înăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de Iudeu îşi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu. “(Romani 2:28 ,29). Din acest pasaje, trei lucruri mi se par importante. Sa vedem care sunt acestea.

1. Mai intai, invatam ca religia formalista nu este adevarata religie si ca un crestin formal nu este un adevarat crestin in ochii lui Dumnezeu

2. In al doielea rind, invatam ca inima este locul adevaratei religii si ca, adevaratul crestin este cel ce este crestin in inima

3. Apoi, invatam ca adevarat religie nu trebuie sa se astepte niciodata sa fie populara. Ea nu va avea “ lauda de la oameni, ci de la Dumnezeu”

Sa examinam pe indelete aceste mari principii. Au trecut citeva sute de ani de cind un puternic predicator puritan a zis: “ Formalismul, formalismul, formalismul este marele pacat al acestui timp sub care intreaga tara geme. Exista mai multa lumina ca nicicind, dar mai putina viata; mai multa afisare a credintei, dar mai putina sfintenie” (Thomas Hall, despre 2 Timotei 3:5 in anul 1658). Ce ar fi spus acest om deosebit daca ar fi trait astazi?

1. Mai intai, invatam ca “ religia formala nu este o adevarata religie, iar crestinul formal nu este

crestin in ochii lui Dumnezeu”
Ce se intelege prin religie formala? Acesta este un lucru care trebuie clarificat. Sunt o multime de oameni care nu stiu nimic despre acest fel de religie. Fara o clara intelegere a acestui lucru intrega aceasta predica va fi fara nici un folos. Deci primul meu pas va fi acela de a “ picta”, de a descrie si de a defini.
Cind un om este crestin numai cu numele, si nu in realitate – numai in lucrurile exterioare dar nu si in simtamintele lui interioare – cu gura numai, dar nu si in practica- pe scurt, cind crestinismul sau este numai o problema de forma, de moda sau de datina fara nici o influenta asupra inimii sau a vietii sale – intr-un asemenea caz intilnim un om care are ceea ce eu numesc “ religie formala”. El are intr-adevar “forma” sau infatisarea unei religii, dar el nu poseda substanta sau puterea ei.

Priveste la multimile de oamenii a caror intreaga religie pare sa constea in pazirea ritualurilor si ceremoniilor religioase. Ei frecventeaza in mod regulat slujbele bisericii. Merg regulat la Impartasanie. Dar nimic mai mult. Ei nu stiu nimic desprea adevaratul crestinism al inimii. Nu sunt familiarizati cu Scripturile si nu-si gasesc nici o placere in citirea lor. Viata lor nu este deosebita de caile lumii. In relatiile de prietenie sau familiale , ei nu fac deosebire intre ce este si ce nu este evlavios. Le pasa prea putin sau chiar deloc de invataturile Evangheliei. Sunt complet indiferenti la ceea ce ei aud predicindu-se. Poti sa fii cu ei saptamini intregi si din ceea ce ii auzi vorbind poti sa presupui ca sunt atei. Ce se poate spune despre acesti oameni? In mod sigur ei zic ca sunt crestini; insa crestinismul lor n-are nici inima si nici viata. Un singur lucru se poate spune despre ei – sunt crestini formali. Religia lor este numai o FORMA.

Priveste de asemenea , la sutele de oameni a caror religie pare sa constea dintr-o multime de vorbe si declaratii. Cu mintea ei cunosc teoria Evangheliei si declara ca gasesc o placere in doctrina ei. Pot spune o multime de lucruri despre soliditatea si corectitudinea parerilor lor, dar si despre “ignoranta” celor care nu sunt de acord cu ei. Dar atit si nimic mai mult. Cind le examinezi viata lor launtrica vei observa ca ei nu stiu nimic despre evlavia practica. Ei nu traiesc in adevar , nici in dragoste sau umilinta sau onestitate, nici in bunatate sau darnicie. Ce putem spune despre astfel de oameni? Ei pretind ca sunt crestini, dar nu exista nici substanta nici roade in crestinismul lor. Un singur lucru se poate spune – Ei sunt crestini formali. Religia lor este doar o FORMA goala.

Asa este religia impotriva careia vreau sa ridic un avertisment in aceasta predica. . Aici este stinca din cauza careia naufragiaza sufletul a multimi de oameni din fiecare parte a lumii. Unul dintre cele mai rele lucruri care s-au zis a fost acesta: “ Nu-ti face probleme despre religia ta, ci numai de infatisarea ei”

Astfel de notiuni sunt pamintesti. Sau mai degraba sunt de sub pamint: miros a groapa. Fii atent cu ele si pazeste-te. Daca Scriptura vorbeste clar despre ceva, atunci acesta este tocmai pacatul si inutilitatea FORMALISMULUI.

Asculta la ceea ce apostolul Pavel spune romanilor : “Iudeu nu este acela care se arată pe dinafară că este Iudeu; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe dinafară, în carne” Romani 2:28. Acestea sunt intr-adevar cuvinte dure! Un om putea fi un fiu al lui Avraam din punct de vedere fizic – un membru al unuia dintre cele 12 triburi- circumcis in a 8 zi- pazitor al tuturor sarbatorilor – un inchinator regulat la templu – dar totusi sa nu fie un evreu in ochii lui Dumnezeu. In acelasi fel, un om poate fi crestin printr-o manifestare exterioara- un membru al unei Biserici Crestine- botezat cu botezul crestin- primitor al Impartasaniei, si totusi, in ochii lui Dumnezeu, sa nu fie considerat deloc crestin.

Asculta ce spune profetul Isaia:

Isaia 1:11 „Ce-Mi trebuie Mie mulţimea jertfelor voastre, zice Domnul. Sunt sătul de arderile-de-tot ale berbecilor, şi de grăsimea viţeilor; nu-Mi place sângele taurilor, oilor şi ţapilor.
12 Când veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcaţi curţile?
13 Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!
14 Urăsc lunile voastre cele noi şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi. 15 Când vă întindeţi mâinile, Îmi întorc ochii de la voi; şi ori cât de mult v-aţi ruga, n-ascult: căci mâinile vă Sunt pline de sânge!”

Aceste cuvinte, examinate, sunt extraordinare. Sacrificiile despre care se vorbeste au fost desemnate de Insusi Dumnezeu! Sarbatorile si ritualurile despre care Dumnezeu spune ca le “ uraste” au fost prescrise de El! Insusi Dumnezeu declara ceea ce a instituit ca fiind fara folos atunci cind acestea sunt folosite formal si fara inima din partea inchinatorului! De fapt, sunt chiar mai rau decit nefolositoare; ele sunt ofensatoare si jignitoare. Cuvintele acestea din Isaia arata ca religia formala este fara valoare in ochii lui Dumnezeu. Nu este vrednica sa fie numita religie.

Asculta ce spune Domnul nostru Isus Hristos evreilor din zilele Lui:

“Matei 15:8 „Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.

9 De geaba Mă cinstesc ei, învăţînd ca învăţături nişte porunci omeneşti.”
Il vedem pe Domnul Isus cum, in mod repetat, a denuntat ipocrizia si formalismul carturarilor si fariseilor si si-a atentionat ucenicii in privinta aceasta. De 8 ori intr-un capitol (Matei 23) El le spune “ Vai de voi carturari si farisei fatarnici!” Dar celui mai rau dintre pacatosi El I-a adresat intotdeauna o vorba buna si a tinut usa deschisa pentru ei. Dar formalismul, ar fi vrut El sa stim, este o bola periculoasa, si trebuie sa fie expusa in cel mai sever limbaj. Pentru ochiul unui om ignorant un formalist poate parea a avea o “ cantitate decenta” de religie, chiar daca nu de cea mai buna calitate. In ochii lui Hristos insa, situatia este foarte diferita. Pentru El, formalismul nu inseamna religie adevarata.

Ce putem sa mai spunem despre aceste marturii ale Scripturii? Ar fi usor sa ma adugam altele asemanatoare pentru ca ele nu sunt singurele. Daca cuvintele inseamna ceva , atunci ele sunt un avertisment clar pentru toti care declara si se numesc crestini. Ele ne invata limpede ca asa cum ne temem de pacat si il evita, tot asa ar trebui sa ne fie teama de formalism si sa-l evitam . Formalismul poate sa-ti ia mina cu un zimbet si sa para ca un frate, in vreme ce pacatul vine cu sabia scoasa si loveste ca un dusman. Dar amindoua au in vedere aceeasi finalitate. Amindoua vor sa ruineze sufletul; si dintre cele doua, formalismul o va face cel mai probabil. Daca iubim viata, sa fim atenti si constienti de formalismul in religie. Nimic nu este asa de intilnit. Este una dintre cele mai intilnite maladii ale rasei omenesti. Se naste cu noi, creste cu noi si nu este eliminat complet pine la moarte. Il intilnim in biserica, il intilnim deopotriva printre bogati si saraci. Il intilnim printre oamenii educati, dar si printre cei fara educatie. Il intilnim printre Romano-Catolici ( ortodocsi) dar si printre Protestanti. Se intilneste si printre liderii biserici, dar si printre cei mai noi membrii. Il intilnim printre Evanghelici, dar si printre cei care respecta o multime de ritualuri. Mergi oriunde doresti, alatura-te oricarei Biserici, dar tot nu vei elimina riscul infectiei lui. Il vom gasi printre Quakeri si Crestini dupa Evanghelie, dar si printre Romano-catolici ( si ortodocsi). Omul care crede ca nu exista formalism in biserica lui este foarte orb si ignorant. Daca iubesti viata, fii constient de formalism.

Nimic nu este mai “ periculos” pentru sufletul omului. Familiarizarea cu forma religiei, neglijindu-I realitatea are un efect ucigator asupra constintei. Aduce cruste groase de insensibilitate asupra omului launtric. Se pare ca nimeni nu devine mai impietrit ca aceia care repeta incontinuu cuvinte sfinte si minuiesc lucruri sfinte, in timp ce inima lor alearga dupa pacatsi dupa lume. Liderii societatii naostre, care merg la biserica doar sa fie vazuti si sa se creada ca sunt religiosi – parinti care se roaga in familie formal, ca sa pastreze o buna aparenta in casele lor- slujitori neconvertiti

Care citesc in fiecare saptamina rugaciuni si lectii din Scriptura, fata de care nu au nici un interes – memebrii bisericesti neconvertiti care in mod constant spun “Amin” fara sa stie cu adevarat ce spun – cintareti neconvertiti, care cinta cele mai spirituale imnuri in fiecare duminica, doar pentru ca au voci bune, – toti, toti, toti sunt intr-un pericol groaznic. Ei isi impietresc in mod gradual inimile si isi insensibilizeaza constinta. Dac iti iubesti sufletul, fii constient de formalism.

In cele din urma, nimic nu este mai nebunesc si mai fara sens si irational ca formalismul. Oare poate crede intr-adevar un crestin formal ca doar crestinismul exterior pe care el il manifesta il va mingiia in ziua bolii sau in ceasul mortii? Este imposibil Pictura unui foc nu poate incalzi, pictura unei mese incarcate de bunatati nu poate satisface foamea, iar o religie formala nu poate aduce pace sufletului. Oare crede el ca Dumnezeu nu vede lipsa trairii autentice si mortaciunea crestinismului sau? Desi poate isi inseala vecinii, cunostintele, ceilalti inchinatori sau pe slujitori cu o forma de evlavie, chiar crede el ca il poate insela pa Dumnezeu? Simpla idee numai si este absurda. “ Cel care a facut ochiul, poate sa nu vada ?” El cunoaste chiar si secretele inimii. El va judeca “ secretel omului” in ziua de pe urma. Cel care a zis fiecareia dintre cele sapte Biserici “ Stiu faptele tale “ nu s-a schimbat. El care a spus omului fara haina de nunta “ Prietene, ce cauti aici?” nu va fi inselat de o mica mantie a religiei exterioare. Daca nu vrei sa fii dat de rusine in ziua de pe urma, iti mai spun inca o data, fii constient de formalism. (Romani 2:16, Apocalipsa 2:2, Matei 22:11)

2. Ma voi indrepta acum spre cel de-al 2 lea lucru: “ Inima este locul adevaratei religii, iar adevaratul crestin este cel care este crestin in inima lui”

Inima este adevaratul test al caracterului unui om. Nu ceea ce el spune sau face este calea prin care intotdeauna un om poate fi cunoscut. El poate spune sau poate sa faca lucruri care sunt corecte, dar cu motivatii gresite si nevrednice, inima sa nefiind in regula. Inima este omul. “Cum gindeste in inima lui, asa este si el” Proverbe 23: 7, traducere versiune engleza).

Inima este adevaratul test al religiei unui om. Nu este suficient ca un om sustine doctrina corecta si ca mentine o forma exterioara de evlavie. Ce este in inima lui? Aceasta este marea intrebare. La aceasta se uita Dumnezeu. 1 Samuel 16:7 “ omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă.” Aceasta este stabilita de apostolul Pavel ca masura standard a sufletului: Romani 2:29” Iudeu este acela care este Iudeu înăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii” . Cine se poate indoi ca aceasta puternica fraza nu a fost scrisa pentru crestini ca si pentru evrei ? Este un crestin, ar fi vrut apostolul sa stim, acela care are transformat launtrul sau, iar botez este acela al inimii.

Inima este locul unde religia mintuitoare trebuie sa inceapa. Ea este nereligioasa in mod natural de aceea trebuie sa fie reinnoita de Duhul Sfint. “ Va voi da o inima noua”, inima veche este impietrita si trebuie sa fie frinta . “ Voi scoate din tine inima de piatra si iti voi da o inima de carne”. “ Sacrificiile placute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit si o inima frinta” Inima omului este in mod natural o inima inchisa lui Dumnezeu si trebuie sa fie deschisa. Domnul “ a deschis inima” Lidiei. ( Ezechiel 36:26, Ps. 51:17, Fapte 16:14)
Inima este locul adevaratei credinte mintuitoare. Romani 10:10 “Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea. “ Un om poate sa creada ca Isus este Hristosul, asa cum cred si dracii, si totusi sa ramina in pacatele sale. El poate sa creada ca este un pacatos si ca Hristos este singurul salvator si sa-si doreasca ocazional sa fie un om mai bun. Dar nimeni nu va primi iertare si pace, pina cind nu crede cu inima lui. Credinta inimii este aceea care indreptateste si aduce neprihanire.

Inima este originea adevaratei sfintenii si sursa pentru o continua ascultare. Adevaratii crestini sunt sfinti deoarece inimile lor au fost dedicate lui Hristos. Ei asculta din inima. Ei fac voia lui Dumnezeu din inima. Slabe si fara putere, imperfecte cum le sunt faptele, ei totusi plac lui Dumnezeu, pentru ca le fac dintr-o inima iubitoare. Cel care a laudat darnicia vaduvei cu cei doi banuti mai mult decit toate darurile aduse de evreii bogati, pretuieste calitatea mult mai mult decit cantitatea. Ceea ce ii place sa vada este un lucru facut “ dintr-o inima buna si onesta” (Luca 8:15). Nu exista o adevarata sfintenie fara o inima dreapta inaintea lui Hristos.

Lucrurile pe care le spun pot suna straniu si in contradictie cu notiunile cititorului acestei predici. Poate ai gindit ca daca religia unui om este buna in exterior el trebuie sa fie placut lui Dumnezeu. Dar gresesti total. Respingi intreaga invatatura a Bibliei. Conformarea exterioara, far o inima predata, nu este nici mai mult nici mai putin decit trairea unui fariseu. Lucruril exterioare ale crestinismului – Botezul, Impartasania, membralitatea in Biserica, darnicia, citirea Bibliei, si altele asemanatoare – nu vor duce niciodata sufletul omului in cer, daca inima nu este predata Domnului. Trebuie sa existe si lucruri interioare, dar si exterioare – dar pe cele launtrice are Dumnezeu ochii atintiti.
Asculta ce ne invata apostolul Pavel in privinta aceasta, in trei dintre cele mai izbitoare texte. 1 Corinteni 7:19 Tăierea împrejur nu este nimic, şi netăierea împrejur nu este nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu.

“1 Corinteni 7:19 Tăierea împrejur nu este nimic, şi netăierea împrejur nu este nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu.”
“Galateni 6:15 Căci în Hristos Isus nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur nu Sunt nimic, ci a fi o făptură nouă.”
“Galateni 5:6 Căci în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n-au vreun preţ, ci credinţa care lucrează prin dragoste.”

A vrut apostolul sa spuna ca nu mai conteaza anumite ritualuri de vreme ce avem Evanghelia? Oare asa? Cu siguranta nu! Cred ca el a vrut sa spuna mult mai mult. El a vrut sa spuna ca in Isus Hristos totul depinde de a fi nascut din nou- de a avea o credinta adevarata mintuitoare- de a fi sfint in vietuire si comportare. El a vrut sa sublinieze aceste lucruri si nu cele exterioare, formale. “ Sunt o nou creatie? Cred intr-adevar in Hristos? Sunt o persoana sfinta? “ Acestea sunt marile intrebari la care trebuie sa cautam raspuns.

Cind inima este in neregula, totul este in neregula inaintea lui Dumnezeu. Multe lucruri bune pot fi facute. Formele si ritualurile pe care Dumnezeu le-a poruncit par a fi onorate. Dar atita vreme cit inima are o problema, Dumnezeu nu va fi incintat. El vrea inima omului sau nimic. Hivotul a fos t unul dintre cele mai sfinte lucruri in cortul Intilnirii. Deasupra lui era capacul ispasirii. In el se afla tablele legii, scrise de degetul lui Dumnezeu Insusi. Numai Marele Preot avea voie sa intre in locul unde era tinut acest chivot si asta numai o data pe an. Prezenta chivotului in tabara era privita ca aducatoare de binecuvintare. Dar chiar acest chivot nu a putut ajuta israelitii mai mult decit oricare alta cutie atunci cind ei s-au increzut in el ca intr-un idol, cu inimile pline de rautati. Intr-o anume situatie ei l-au adus in tabara, zicind: “1 Samuel 4:3 Haide să luăm de la Silo chivotul legământului Domnului, ca să vină în mijlocul nostru, şi să ne izbăvească din mâna vrăjmaşilor noştri.”

Cand aceasta a fost adus, I s-a aratat reverenta si cinste: “1 Samuel 4:5 Când a intrat chivotul legământului Domnului în tabără, tot Israelul a scos strigăte de bucurie, de s-a cutremurat pământul.” Dar totul a fost in zadar. Au fost macelariti de filisteni, iar chivotul a fost capturat. De ce s-a intimplat asa? S-a intimplat asa pentru ca religia lor era doar o forma. Ei au cinstit chivotul, dar nu au dat inimil lor Dumnezeului chivotului.

Avem de asemenea exemplul unor regi ai lui Iuda si Israel care au facut multe lucruri care pareau corecte , dar nici unul nu a fost mentionat in lista regilor evlaviosi. Roboam, ni se spune, a inceput bine si a continuat timp de trei ani (2 Cronici 11:17), dar dupa aceea el a facut rau, pentru ca “ nu si-a pus inima sa-l caute pe Domnul” ( 2 Cronici 12:14). Abia, spune cartea Cronicilor, a zis multe lucruri bune si a luptat impotriva lui Ieroboam. Cu toate acestea, verdictul general este impotriva lui. Citim, in Imparati, ca “ inima “ lui nu a fost in intregime dedicata Domnului Dumnezeului sau ( 1 Regi 15:3).

Despre Amatia ni se spune in mod expres, ca “ a facut ce este bine in ochii Domnului, dar cu o inima ce nu era intreaga data Lui” ( 2 Cronici 25:2). Iehu, regele Israelului, a fost inaltatt chiar de Dumnezeu, ca sa stirpeasca idolatria. A fost un om deosebit prin zelul sau in lucrarea lui Dumnezeu. Dar, din nefericire, este scris despre el:” 2 Imparati 10:31

Totuşi Iehu n-a luat seama să umble din toată inima lui în legea Domnului, Dumnezeul lui Israel; şi nu s-a abătut de la păcatele în care tîrâse Ieroboam pe Israel.” Pe scurt, o remarca generala se poate aplica tuturor acestor regi. Ei au fost in neregula in launtrul lor, au fost putrezi in inimile lor.

In tara noastra sunt locuri de inchinare unde toate lucrurile exterioare ale religiei sunt executate la perfectie. Cladirea este frumoasa. Slujba este frumoasa. Cintarea este frumoasa. Formele devotionale sunt frumoase. Gasesti totul care sa incinte simturile. Ochiul si urechea si sentimentele naturale sunt incintate. Dar in tot acest timp, Dumnezeu nu este incintat. Un lucru lipseste si lipsa lui face ca totul sa fie o spoiala. Care este acel singur lucru? Este inima! Dumnezeu vede dincolo de toata aceasta parada, forma religiei pusa in locul substantei, si cind vede aceasta El este nemultumit. El nu vede nimic valoros in sine in cladirea, slujba, slujitorul sau oamenii de acolo. Daca nu vede inimii pocaite, frinte, innoite, convertite, atunci el nu este multumit. Capete plecate, matanii pe genunchi, aminuri puternice, ochi ridicati catre cer, toata acestea, toate sunt nimic in ochii lui Dumnezeu fara inimi intr-o stare potrivita.

“ Cind inima este bine, Dumnezeu trece cu vederea multe lucruri gresite” . Pot fi greseli in judecata si slabiciune in practicare. Pot exista multe abateri de la cel mai bun curs in lucrurile exterioare ale religiei. Dar daca inima este bine, Dumnezeu este blind in aratarea lucrului care lipseste. El este milos si plin de indurare si va ierta multe lucruri imperfecte atunci cind vede o inima predata si un ocho atintit la gloria Sa.

Iosafat si Asa au fost doi regi ai lui Iuda care au avut lipsuri in multe privinte. Iosafat a fost un om timid si nehotarit care nu a stiut sa spuna “ Nu” si s-a aliat cu Ahab, cel mai rau rege care a domnit vreodata peste Israel. Asa a fost un om instabil, care s-a increzut mai mult in regele Siriei decit in Dumnezeu intr-o imprejurare, iar in alta a fost suparat pe un prooroc al Domnului si la alungat (2 Cronici16:10). Cu toate acestea, amindoi au o mareata si rascumparatoare trasatura in caracterul lor. In ciuda greselilor, ei au avut inimile dedicate.

Pastele tinut de Ezechia a avut multe lucruri in neregula. Forma exacta nu a fost respectata de multi. Ei au mincat Pastele “ contrar la ceea ce era scris”. Dar au facut cu inimi sincere. Citim despre Ezechia ca s-a rugat zicind:” : „Domnul, care este bun, să ierte pe toţi cei ce şi-au pus inima să caute pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, cu toate că n-au făcut Sfânta curăţire!”(2 Cronici 30:18-19). Pastele tinut de Iosia trebuie sa fi fost de departe mai putin amplu ca acelea tinute de David si Solomon sau chiar decit acelea ale lui Iosafat si Ezechia. Dar cum de este asa de apreciat in Scriptura?” 2 Cronici 35:18

Nicio sărbătoare a Paştelor nu mai fusese prăznuită ca aceasta în Israel din zilele proorocului Samuel. Şi nici unul din împăraţii lui Israel nu mai prăznuise Paşte ca cele pe care le-au prăznuit Iosia, preoţii şi Leviţii, tot Iuda şi Israelul care se aflau acolo, şi locuitorii Ierusalimului.” Nu exista decit o singura explicatie. Nu mai fusese niciodata un Paste la care “ inimile” inchinatorilor sa fi fost asa cu adevarat in inchinare si sarbatoare. Domnul nu se uita la “ cantitatea “ inchinatorilor, ci la calitate. Gloria Pastelui lui Iosia a fost stare inimilor oamenilor. Exista pe acest pamint multe adunari ale inchinatorilor crestini , chiar in aceasta zi, care nu au nimic care sa atraga omul firesc. Ele se aduna in capele mai putin aspectuoase, in camere sau diferite incaperi. Ele nu cinta asa de bine. Au rugaciuni si predici slabe. Insa Duhul Sfint este in mijlocil lor! Pacatosii sunt convertiti, iar imparatia lui Dumnezeu prospera mai mult decit in orice catedrala catolica sau oricare alta strasnica biserica protestanta. Cum se face asta? Cum poate fi explicat? Cauza este simpla si este aceea ca in aceste umile adunari, religia inimii este tinuta si invatata. Lucrarea inimii este tinta. Lucrarea inimii este pretuita. Urmarea este ca Dumnezeu este multumit si da binecuvintarea Sa.

Voi lasa acum aceasta parte a predici aici. Cer cititorilor mei sa analizeze serios lucrurile pe care le-am spus. Cred ca ele sunt adevarate si vor rezista analizei . Decide chiar astazi, indiferent carei biserici apartii, sa fii un crestin in “ inima” Nu fi multumit doar cu o forma de evlavie, dar fara putere. Stabileste-ti clar in minte ca religia formala nu este o religie mintuitoare si ca religia inimii este singura religie care duce in cer.

Inca un cuvint de avertizare. Sa nu presupui, deoarece religia formala nu mintuieste, formele si ritulaurile ei sunt de nici un folos. Fii constient de aceasta extrema nepotrivita. Folosirea gresita a unui lucru nu constituie un argument impotriva corectei lui folosiri. Idolatria oarba a formelor care prevaleaza in diferite colturi nu este un motiv sa renunti la toate formele. Chivotul, cind a fost facut idol si pus in locul lui Dumnezeu, a fost incapabil sa-I salveze de filisteni, iar cind a fost minuit impropriu si fara reverenta de Uza, I-a adus moartea. Acelasi chivot, cind a fost onorat si apreciat , a adus binecuvintarea peste casa lui Obed-Edom. Uvintele unuia din pastorii nostri sunt dure, dar adevarate:” Cel care are doar o forma de religie este un ipocrit; dar cel care nu are nici o forma de religie este un ateu” Formele nu ne pot mintui, dar nu trebui dispretuite. O lumina nu este casa omului, dar poate ajuta un om sa-si gaseasca casa cind vine acasa pe intuneric. Foloseste formele , ritualurile crestinismului cu sirguinta si-ti vor fi o binecuvintare. Folosindu-le, aminteste-ti marele principiu, ca , in religie, cel mai important lucru este starea inimii.

3. Am ajuns la ultimul lucru pe care vreau sa-l dezbat “ Adevarata religie nu trebuie sa se astepte vreodata sa fie populara. Ea nu va avea laude de la oameni, ci de la Dumnezeu”

Nu indraznesc sa abandonez inca aceasta parte a subiectului , oricit de dureroasa ar fi. Desi dornic sa recomand religia inimii oricui citeste aceasta predica, totusi nu voi incerca sa ascund ceea ce ea presupune si implica din partea celui care o adopta. Sub nici o forma nu voi cistiga un recrut pentru armata stapinului meu folosind pretentii false. Nu voi promite nimic din ceea ce Scriptura nu garanteaza. Cuvintele apostolului Pavel sunt clare si fara gres. Religia inimii este o religie a carei “ lauda este nu de la oameni, ci de la Dumnezeu” (Romani 2:29).

Crestinismul Scripturii si adevarul lui Dumnezeu nu sunt prea populare. Niciodata n-au fost cu adevarat. Si cit timp va fi lumea, niciodata nu vor fi. Avind in vedere natura umana, asa cum este descrisa in Biblie, nici nu ne putem astepta la altceva. Atita vreme cit omul este ceea ce este, majoritatii omenirii ii va place intotdeauna o religie a formelor in locul uneia a inimii.

Religia formala se potriveste perfect unei constiinte neluminate. Omul trebuie sa aiba o religie. Ateismul si necredinta fatisa, ca o regula generala, nu au fost niciodata foarte populare. Omul trebuie sa aiba o religie, dar una care nu cere prea mult- care sa nu implice inima prea mult- si sa nu interfereze prea mult cu pacatele . Crestinismul formal il satisface in cazul acesta. Pare sa fie lucrul pe care-l doreste.

Religia formala satisface de fapt neprihanirea de sine a omului. Fiecare dintre noi, mai mult sau mai putin, suntem farisei. In mod natural ne agatam de ideea ca pentru a fi mintuit trebui sa faci multe lucruri si sa treci prin multe ritualuri religioase, iar ca rezultat vom ajunge in cer. Formalismul ne satisface aici. Pare ca el ne arata o cale de a face propria noastra pace cu Dumnezeu.

Religia formala place delasarii naturale a omului. Ea ataseaza o importanta excesiva clei mai simple parti a crestinismuluui – suprafata si forma. Si omului ii place lucrul acesta. El uraste implicare profunda in religie. El doreste ceva care sa nu interfereze cu constiinta sau cu viata lui launtrica. Lasata singura , tot ce va dori constiinta sunt faptele si actiunile. Formalismul pare sa deschida o poarta mai larga si o cale mult mai usoara catre cer.
Faptele vorbesc mai tare decit declaratiile. Faptele sunt lucruri de neclintit. Priveste istoria religiilor in fiecare epoca a lumii si observa ce a fost mereu popular. Priveste la istoria Israelului, de la inceputul exodului pina la sfirsitul Faptelor Apostolilor si vezi ce a fost favorizat intotdeauna. Formalismul a fost principalul pacat impotriva caruia au protestat profetii Vechiului Testament. Formalismul era cea mai mare plaga care subjuga evrei atunci cind Domnul IsusHristos a venit in lume. Priveste la istoria Bisericii lui Hristos de dupa zilele apostolilor. Cit de curind formalismul a a inghitit viata si vitalitatea biserici primare! Priveste la Evul mediu, cum este numit. Formalismul a acoperit complet fata crestinismului asa incit Evanghelia era ca si moarta. Priveste si la istoria bisericilor Protestante in ultimele 3 secole. Cit de putine sunt locurile unde religia este un lucru viu! Cite de multe sunt tarile unde Protestantismul nu est enimic mai mult decit o forma! Aceste nu pot fi lasate in trecut. Ele vorbesc cu vocea unui tunet. Toate arata ca religia formala este un lucru popular si ca are parte de lauda oamenilor.

Dar de ce trebuie sa ne uitam la fapte din istorie? De ce sa nu ne uitam la faptele care se petrec sub ochii nostri , linga usile noastre? Poate cinva sa respinga ideea ca religia exterioara si formalismul fatis sunt religia populara a zilellor noastre? Degeaba spune apostolul Ioan despre anumiti invatatori falsi: “1 Ioan 4:5 Ei Sunt din lume; de aceea vorbesc ca din lume, şi lumea îi ascultă.” ? Fa-ti rugaciunile, mergi la biserica regulat si ia parte ocazional la Impartasanie, citeste Biblia din cind in cind si marea majoritate a natiunii te va numi un foarte bun crestin. “Ce-ai putea face mai mult?” spun ei, “ Daca acesta nu este crestinism, atunci ce este?”. Sa ceri mai mult unuia dintre acestia pare necinstit si fanatic, ba chiar prea zelos! Sa insinuezi ca un astfel de om nu s-ar duce in cer este numit a lipsa de dragoste! Este in zadar sa respingi faptul ca religia formala este populara. Ea este populara. Ea a fost mereu asa. Si va fi asa pina la venirea lui Hristos. Ea a avut si va avea intotdeauna “ lauda oamenilor”

Intorcindu-ne atentia supra religiei inimii vom observa o cu totul alta stare. Ca regula generala, ea nu a placut nicodata omenirii. Ea a adus asupra celor care au sustinut-o batjocuri, ridiculizari , risete, dispret, discriminare, inchisoare si chiar moartea. Cei care au iubit religia inimii au fost credinciosi si zelosi, dar au fost mereu un numar mic. Ea nu a avut niciodata” lauda oamenilor”

Religia inimii este prea umila ca sa fie populara. Nu-I lasa omului firesc nici un loc pentru lauda. Ii spune acestuia ca este vinovat, pierdut, pacatos, ca merita iadul si ca trebui sa alerge la Hristos pentru salvare. Ii spune ca este mort si ca trebuie sa se trezeasca la viata si sa fie nascut din nou de Duhul. Mindria omului se rascoala impotriva unor astfel de afirmatii. Uraste sa I se spuna ca el este asa de rau.

Religia inimii este prea sfinta ca sa fie populara. Ea nu va lasa omul firesc singur. Va interfera cu lumescul din el si cu pacatele lui. II cere acestuia lucruri pe care le uraste si le dispretuieste. – convertire, credinta, pocainta, o gindire spirituala, citirea Bibliei, si rugaciune. Ii porunceste sa renunte la ceea ce iubeste si se agata de ele, si sa refuze sa
le stea alaturi. Ar fi cu adevarat ciudat, daca lui I-ar place aceasta religie. Ea se intersecteaza cu calea lui ca unul care aduce necazuri si strica bucuria si este absurd sa te astepti ca el sa o placa.

A fost religia inimii populara in Vechiul Testament? Il gasim pe David plingindu-se: “Psalmi 69:12 Cei ce stau la poartă vorbesc de mine, şi cei ce beau băuturi tari mă pun în cântece.” Ii gasim pe profeti rau tratati si persecutati deoarece ei au predicat impotriva pacatului si au cerut oamenilor sa-si dea inima lui Dumnezeu. Ilie, Mica, Ieremia, Amos, sunt toti exemple in acest sens. Formalismului si ceremonialismului se pare ca evreii n-au obiectat niciodata. Ce nu le-a placut a fost sa-I slujeasca lui Dumnezeu cu inimile lor.

A fost religia inimii populara in timpul Noului Testament ? Intreaga slujire a Domnului nostru Isus Hristos si vietile apostolilor sunt suficiente rapunsuri. Carturarii si fariseii ar fi primit grabnic un Mesia care ar fi incurajat formalismul si o Evanghelie care ar fi preamarit ceremonialismul. Dar n-au putut suporta o religie ale carei prime principii erau umilinta si sfintirea inimii.

A fost vreodata religia inimii populara in Biserica atitor secole de la Hristoa incoace? Poate numai in biserica primara. Oamenii care au protestat impotriva formalismului si sacramentalismului au fost crunt denuntati ca aducatori de necazuri in Israel. Cu mult timp inaintea Reformei s-a ajuns asa incit oricine predica sfintenia inimi si a condamnat formalismul era tratat ca un dusman. Acela fie era adus la tacere, excomunicat, fie inchis sau omorit, cum a fost Ian Hus. In timpul Reformei, lucrarea lui Luther si a asociatilor lui s-a realizat sub o furtuna de batjocuri si defaimare. Si care a fost cauza? Ei protestau impotriva formalismului, ceremonialismului, falsei preotii romano-catolice, calugarilor si predicau necesitatea religiei inimii.

A fost religia inimii vreodata populara in tara noastra in trecut? Niciodata, cu exceptia unui mic interval. Nu a fost populara in zilele Regunei Mary, cind Latimer si ceilalti martiri au fost arsi pe rug. Nu a fost populara nici in zilele cind a fi puritan era mai rau decit a fi blasfemiator sau betiv. Nu a fost populara nici atunci cind Wesley si Whitfield au fost dati afara din Biserica oficiala. Toti acestia au fost uriti pentru ca ei au predica inutilitatea formalismului si imposibilitatea mintuiri fara pocainta si credinta, fara regenerare si sfintenie a inimii.

Este religia inimii populara astazi in tara noastra? Cu parere de rau trebui sa spun ca nu. Priveste la congregatiile celor ce o urmeaza. Ele sunt mici la numar si se confrunta cu multe lucruri dificile, cu cuvinte grele, cu cenzura, batjocura si chiar persecutie. Aceasta nu este popularitate! Priveste la predicatorii religiei inimii. Ei sunt placuti si iubiti, fara indoiala, dar ascultatorii care sunt de acord cu ei sunt foarte putini.i sunt citeodata chiar admirati pentru talentul si elocventa lor de cei cu care sunt in dezacord. Sunt numiti chiar “ predicatori populari”, datorita multimilor care asculta predicarea lor. Dar nimeni nu stie mai bine decit ei ca putini sunt cei care ii plac. Prea pitini ii ajuta. Prea putin ii simpatizeaza. Putini ii sprijina in vreme de nevoie. Ei descopera, ca divinul lor Stapin, ca trebuie sa lucreze singuri. Scriu aceste lucruri cu durere, dar sunt adevarate. Adeptii religiei inimii de astazi, la fel ca si cei din trecut, nu au parte de “ lauda oamenilor”

Dar, in cele din urma, nu este important ce gindeste omul sau ceea ce lauda acesta. Cel care judeca este Domnul. Nu omul ne va judeca in ziua de pe urma a judecatii. Nu omul va sta pe marele tron de judecata, examinind religia noastra sau pronuntand sentinta eterna. Numai cei care sunt laudati de Dumnezeu vor fi laudati la scaunul de judecata al lui Dumnezeu. In aceasta consta valoarea si gloria religiei inimii. Poate ca nu are lauda oamenilor, dar sigur va avea “ lauda lui Dumnezeu”

Dumnezeu aproba si onoreaza religia inimii in aceasta viata. El priveste din ceruri si “ citeste” inimile fiilor oamenilor. Oriunde El vede pocainta inimii pentru pacat credinta inimii in Hristos, sfintenia inimii in viata, dragostea inimii pentru Fiul Sau, pentru lege Lui si pentru Cuvintul Lui – oriunde Dumnezeu vede aceste lucruri El este incintat. El scrie o carte de amintire pentru acel om, oricit de sarac sau de needucat ar fi el. Il incredinteaza grijii speciale a ingerilor. Mentine in el lucrarea harului si-I da zilnic putere, speranta si pace. Il priveste ca pe un madular al dragului Sau Fiu, ca pe unul care marturiseste adevarul, asa cum a facut-o si Fiul Sau. Oricit de slab si-ar parea lui insusi, sacrificiul viu este cel care place lui Dumnezeu.O astfel de lauda este vrednica mai mult decit de lauda omului!

Dumnezeu va proclama aprobarea sa asupra religiei inimii inaintea lumii adunate in ziua judecatii. El va porunci ingerilor sai sa adune sfintii sai , din fiecare parte a globului, intr-o companie glorioasa. El va invia mortii si va transforma pe cei inca vii si-I va pune la dreapta tronului Fiului Sau preaiubit. Atunci, toti cei care l-ai slujit din inima pe Hristos il vor auzi spunind “„Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii….”( Matei 25: 21-34, Luca 22:8, Apocalipsa 3:5). Aceste cuvinte nu vor fi adresate nimanui altciuva decit celor care si-au daruit inima lui Hristos. Nu vor fi adresate formalistului, ipocritului, sau raului. Acestia vor vedea fructele religiei inimii, dar nu vor minca din ele. Nu vom stii niciodata deplina valoarea a religiei inimii pina in ziua judecatii,. Si atunci, numai atunci, vom intelege pe deplin cit de mult este mai bine sa ai parte de lauda lui Dumnezeu decit sa ai lauda oamenilor.

Daca adopti religia inimii, nu-ti pot fagdui lauda omului. Dar iertare, pace, speranta, calauzire, mingiiere, har dup a nevoie si putere pentru fiecare zi si bucurie pe care lumea nu o poate da si nici nu o poate lua – toate acestea pot sa le promit cu siguranta omului care vine la Hristos si-l slujeste cu toata inima. Dar nu-I pot promite ca religia lui va fi populara oamenilor. Mai degraba il atentionez sa se astepte la batjocura, ridicularizare , opozitie si persecutie. Exista o cruce care apartine religiei inimii iar noi trebuie sa fim gata sa o purtam:” Fapte 14:22 în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri.” “2 Timotei 3:12 De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus, vor fi prigoniţi.” Dar daca lumea te uraste, Dumnezeu te iubeste. Daca lumea te uita, Hristos a promis ca niciodat nu te va uita. Orice ai pierde din cauza religiei inimii, fii sigur ca lauda lui Dumnezeu va compensa mai mult.

Acum inchei aceasta predica cu trei indemnuri, ca aplicatie. Doresc sa atinga constiinta oricui o citeste. Fie ca Dumnezeu sa o faca o binecuvintare pentru multe suflete, acum si in vesnicie!

(1) In primul rind, este religia ta o problema a formalismului si nu a inimii? Raspunde acestei intrebari in mod sincer, ca inaintea lui Dumnezeu. Daca asa este “ ia in serios imensul pericol in care te afli”. Nu ai nimic care sa te mingiie in ziua incercarii, nimic care sa-ti dea speranta pe patul de moarte, nimic caresa te mintuiasca in ziua judecatii. Religia formala nu a dus niciodata un om in cer. Ca orice metal moale nu va rezista focului. Persistind in prezenta stare esti intr-un pericol iminent de a fi pierdut pentru vesnicie.

Te implor calduros, chiar astazi, fii constient de pericol, deschide ochii si pocaieste-te. Fie ca mergi la o mare biserica din oras, fie la una mica de la tara, daca esti crestin numai cu numele si ai numai o forma de evlavie, fara putere, trezeste-te si pocaieste-te. Mai presus de toate, daca esti un evanghelic formalist, trezeste-te. Diavolul este mai periculos cind apare sub forma unui inger de lumina (“There is no devil like a white devil”). Nu exista formalism mai periculos ca formalismul evanghelic.

Nu pot decit sa te atentionez. O fac cu dragoste. Numai Dumnezeu poate aplica aceste avertismente sufletului tau. O, de-ai vedea nebunia si pericolul unui crestinism fara inima! A fost renumit sfatul pe care un muribund la dat odata fiului sau: “ Fiule, orice religie ai avea, nu fi multumit niciodata doar cu o spoiala”

(2) In al doiele rind, daca inima te comdamna, si vrei sa sa stii ce sa faci “ ia in serios singura cale sigura.”

Striga la Domnul Isus Hristos fara intirziere si spune-I starea sufletului tau. Marturiseste-I formalismul tau si roaga-l sa te ierte. Cauta la el harul promis al Duhului Sfint si implora-l sa reinoiasca omul tau launtric. Domnul Isus este desemnat si trimis sa fie Doctorul sufletului omului. Nu este nimic prea greu pentru El. Nu este stare a sufletului pe care sa nu o poate vindeca. Nu exista rau pe care nu-l poate inlatura. Cit de impietrita o fi inima formalistului, exista medicament care-l poate vindeca si este um Medic puternic sa-l salveze. Mergi si striga la Domnul Isus Hristos chiar astazi. “Luca 11:9 Cereţi, şi vi se va da: căutaţi, şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide.”

(3) In ultimul rind , daca inima nu te condamna si esti increzator in relatia ta cu Dumnezeu, “ ia in serios responsabilitatea pozitiei tale”

Lauda-L zilnic pe cel ce te-a chemat de la intuneric la lumina si te-a facut diferit. Lauda-l zilnic si roaga-l sa nu uite vreodata lucrarea miinilor Sale.

Vegheaza cu mare atentie fiecare aspect al omului tau launtric. Formalismul este mereu gata sa ne domine, ca si plaga egipteana a broastelor care au intrat chiar si in dormitorul regelui. Vegheaza si nu lasa garda jos. Vegheaza asupra citiri Bibliei, asupra rugaciunii, asupra temperamentului si a limbii tale , asupra vietii familiei tale si asupra religiei duminicale. Nu exista nimic bun si spiritual care sa fie ferit total de formalism. Nu e nimeni prea spiritual ca sa nu riste sa cada in formalism. De aceea, vegheaza si fii atent. Asteapta venirea Domnului. Ce-I mai bun pentru tine este inca in viitor. A doua venire a lui Hristos va fi curind . Timpul ispitei si incercarii va trece. Lucreaza, vegheaza si asteapta. Acea zi va face clar cu orice pret un singur lucru. Ea va arata ca nu a fost nici o ora in viata noastra in care sa fi avut inimile prea mult centrate pe Hristos.

Advertisements

2 thoughts on “Formalismul – ruda săracă și stearpă a creștinismului

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s