Păstorii au datoria să fie purtători de cuvânt, oameni care să explice celor din jur ce se întâmplă și să ofere punctul lui Dumnezeu de vedere asupra evenimentelor. Fiecare păstor o face în dreptul său. Am fost rugat să dezvolt ceea ce am scris într-un post anterior și să republic mesajul meu pentru cei șocați de recenta decizie a Curții Supreme americane. Parcurgeți cu amabilitate rândurile de mai jos:

Știu, este titlul unei melodii celebre interpretate de Gilbert Becaud. (,,Și acum? Ce pot să fac?“). Astăzi însă este întrebarea pe care ne-o punem noi și și-o pun toți creștinii din America. Cât despre mine, după șocul de ieri, încerc să decantez câteva opinii și alternative posibile …

Materialul care urmează nu trebuie citit ,,în fugă“. Faceți-vă timp și stați comod ca să citiți niște lucruri nu tocmai comode. Vă ofer trei puncte de vedere asupra evenimentului de vineri, când Curtea Supremă a Americi a legiferat căsătorie ,,indiferent de sex“.
Iată punctul meu de vedere:

1. Nouă, omenilor, ne este greu să ne detașăm de istorie și să ,,citim“ mișcările ei mari în care suntem cuprinși. De aceea, cred că efectul deciziei Curții Supreme americane nu ne va fi cunoscut decât, cum zice Biblia, ,,în scurgerea vremurilor“ (Is. 2:2).

2. Cu toate acestea, sunt ispitit să-l cred pe Solomon și să spun că istoria se desfășoară în cercuri (Ecl. 1:9-11). Sunt oameni care spun că acum, spre finalul istoriei, înainte ca Biserica să fie luată de pe pământ (da, iar chestia aceea cu Răpirea!), lumea se reașează în circumstanțele pe care le-a avut la nașterea Bisericii.  Este semn că ,,lumea“ a respins oferta lui Dumnezeu prin Biserică. Asta ar însemna că politic, religios și social, lumea va trebui să revină la ceea ce a fost Imperiul Roman în primul secol al erei creștine. Biserica reprezintă ,,ambasada lui Dumnezeu“ în lumea stăpânită de cel rău (2 Cor. 5:20). Ea oferă pacea cu Dumnezeu. Când mesajul ei este refuzat, Dumnezeu Își va chema ambasadorii acasă și va începe … prăpădul înfruntării finale.

3. Până în vremea retragerii din slujbă însă, Biserica și creștinii care fac parte din ea trebuie să fie ceea ce au fost destinați să fie: mesageri ai harului mântuitor. Prin mărturia noastră iubitoare, pe unii ,,îi vom putea smulge din foc, urând însă până și cămașa pătată de sânge“:

,,Căutaţi să mântuiţi pe unii, smulgându-i din foc; de alţii iarăşi fie-vă milă cu frică, urând până şi cămaşa mânjită de carne“ (Iuda 1:23).

Este posibil! S-a întâmplat și se va mai întâmpla. S-a petrecut în Corint și se poate repeta oriunde oamenii îl mărturisesc pe Dumnezeu:

,,Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru“ (1 Cor. 6:11).

4. Fiți cu ochii ațintiți la ceea ce va face Dumnezeu cu America. Majoritatea americanilor cred în ,,excepționalismul american“, adică într-un plan providențial pentru care Dumnezeu a păstrat acest continent ca să joace un rol deosebit în istoria lumii. Dacă acest lucru este adevărat, Dumnezeu va trebui să-și facă public punctul de vedere. El poate să pedepsească America, la fel cum a făcut-o cu Israelul, atunci când acesta și-a părăsit destinul mesianic. Mi-e tare teamă de lucrul acesta …

O scurtă lecție de istorie: La formarea Americii, pe acest continent au ajuns trei șuvoaie distincte de oameni: căutătorii de aur și de plăceri, creștinii persecutați în căutarea unui loc în care să poată să-și practice liber credința și ,,iluminații“ din nobilimea engleză (mai târziu franceză), care au visat să pună bazele unei ,,lumi noi“ cu o ordine socială imposibil de implementat atunci pe ,,vechiul continent“.

Pentru multă vreme, iluminiștii au condus America peste un popor majoritar creștin și au ținut să-i respecte valorile, chiar dacă nu i le împărtășea. ,,Novus ordo seclorum“ (English pronunciation: /ˈnoʊvəs ˈɔrdoʊ sɛˈklɔərəm/) Latin for “New order of the ages”) a fost confundat cu o țară ,,iudeo-creștină“. Populația majoritar creștină a dăruit un statut privilegiat Bisericii și creștinilor. Cele trei șuvoaie au continuat însă să evolueze în paralel, fără să se amestece unul cu altul, căutătorii de plăceri în lumea cabareturilor, creștinii în lumea bisericilor, iar ,,iluminații“ în lumea lojelor masonice secrete.

Cum de a pierdut America majoritatea creștină ? Există un răspuns întreit:

a. Imigrația recentă nu a mai adus în America valuri de creștini persecutați, ci valuri de săraci în căutarea bogăției. Asistăm la o emigrare economică, nu ideologică. Încurajarea veniri acestor oameni în America, ca și ușurința cu care Europa primește aproape resemnată valurile de africani și asiatici, nu poate fi explicată decât cu programul NOM al elitelor internaționale. Ei vor să distrugă unitatea statului național și, în haosul inevitabil, să ofere mecanismele lor ,,internaționale“ și ,,mondiale“ ca singurele în stare să rezolve problemele intenționt create.

b. Copiii creștinilor au fost ,,re-educați“ în școlile americane. Elitele masonice au treierat cadrele didactice, promovându-i doar pe aceia care, în numele libertății academice“ au predat artele liberale și secularismul social. Mai toate cadrele didactice din universitățile și colegiile americane sunt liberale, ,,progresiste“, ,,de stânga“. Majoritatea  copiilor de credincșioși au fost supuși astfel la un tir neîntrerup și mulți i-au căzut victime.

La începuturile Americii, creștinii îndrăgostiți de Biblie erau o majoritate comodă. Anabaptiști, baptiști, menoniți, hutteriți și metodiștii convertiți în urma valurilor de treziri spirituale alcătuiau majoritatea comunităților din teritorii. Cu timpul au venit catolicii, (de care fugiseră cei persecutați în Europa) care au o doctrină liberală despre Biblie și cred mai mult în autoritatea papală și în tradiția bisericească. Denominațiile protestante, metodiste, lutheranii și, parțial anglicanii, au căzut pradă teologiei liberale care se îndoiește de integritatea și divinitatea Bibliei. Din totalul ,,creștinilor“ americani, s-a ajuns astfel ca doar 30% să fie atașați de autoritatea Bibliei, motiv pentru care au și fost porecliți ,,evanghelici“.

c. Elitele și-au îngroșat numărul adepților prin cooptarea multor americani în lojele masonice. Se spune, pentru că în domeniul acesta nu se publică nimic, că în unul din doisprezece americani aparține într-o formă sau alta la o logă masonică. Acum 15 ani, 25% din păstorii Southern Baptist erau membrii în loje masonice. Ele propovăduiesc un indiferentism religios, socotind orice atașament denominațional drept un ,,provincialism egoist“ care trebuie depășit în favoarea spiritului american de toleranță și acceptare.

Însemne masonice sunt puse ,,la vedere“ marcând la intrarea în fiecare oraș lojele care le stau la dispoziție ,,masonilor vizitatori“.

 Raportul de forțe s-a schimbat și ,,iluminiștii“ (copii ai Franței seculare) au socotit că a venit vremea să respingă public valorile iudeo-creștine. Măștile lor au căzut astăzi și americanii sunt șocați de ceea ce descoperă în spatele lor. Novus Ordo Secclorum se transformă sub ochii noștri în Noua Ordine Mondială (NOM). Iluminiștii care au de-creștinat Franța, doresc să scoată acum religiile din toată lumea, oferindu-le în schimb oamenilor o ,,democrație superioară teocrației“ sau, după practica Imperiului Roman, un ,,Panteon“ al sincretismului religios mondial. Roma a fost mama tuturor abuzurilor, iar Pompeiul, până a fost pedepsit de Dumnezeu sub cenușa vulcanului Vezuviu, a rămas mărturie a abuzurilor sexuale de tot felul.

Decizia Curții Supreme americane este doar unul din pașii mici făcuți azi spre această NOM. După ce a anihilat două din instituțiile ordinii divine, statul înghițit în conglomeratul NOM și Biserica măcinată de liberalism, Satan s-a aruncat asupra celei de a treia, familia, singura rămășiță a societății umane de dinaintea căderii din Eden. Distrugătorul continuă să distrugă, dar ,,taina fărădelegii“ nu poate lucra decât în limitele și după calendarul stabilit de Dumnezeu:

,,Nu vă aduceţi aminte cum vă spuneam lucrurile acestea când eram încă la voi? Şi acum ştiţi bine ce-l opreşte ca să nu se descopere decât la vremea lui. 

Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum să fie luat din drumul ei. 

Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi“ (2 Tesaloniceni 2:5-12).

Ce-i de făcut? Cum trebuie să trecem noi prin toate acestea ?

Eu vă recomand atitudinea apostolului Pavel în Milet – Fapte 20:20-25

,,Şi acum, iată că, împins de duhul, mă duc la Ierusalim, fără să ştiu ce mi se va întâmpla acolo. Numai Duhul Sfânt mă înştiinţează din cetate în cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri. Dar eu nu ţin numaidecât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârşesc cu bucurie calea şi slujba pecare am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu“. Şi acum, ştiu că nu-mi veţi mai vedea faţa, voi toţi aceia în mijlocul cărora am umblat propovăduind Împărăţia lui Dumnezeu“.

Cu siguranță, apostolul ar fi vrut să mai trăiască, să mai meagă în alte teritorii ale lumii, să mai înfințeze biserici, să mai poată reveni în Efes, dar … veștile primite de la Domnul îl anunau că cei care-i dreau moartea vor triumfa. Atentatele evitate până atunci se vor transforma într-o captivitate nedorită.

Extrapolând, aceasta este soarta creștinismului, nu aiuritoarea și iluzoria profeție fals triumfalistă despre Noua Reformație propovăduite de Bill Johnson și ciracii lui dezorientați.

,,Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul său, nici robul, mai presus de domnul său. Ajunge ucenicului să fie ca învăţătorul lui, şi robului să fie ca domnul lui. Dacă pe Stăpânul casei L-au numit Beelzebul, cu cât mai mult vor numi aşa pe cei din casa Lui?“ (Mat. 24-25).

,,Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei, dar, pentru că nu sunteţi din lume şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea. 

Aduceţi-vă aminte de vorba pe care v-am spus-o: ‘Robul nu este mai mare decât stăpânul său.’ Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Dar vă vor face toate aceste lucruri pentru Numele Meu, pentru că ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis.“ (Ioan 15:18-22).

Veștile proaste l-au îndurerat pe apostolul Pavel și s-a văzut dintr-o dată într-un mare pericol. Nu, nu era vorba despre pierderea vieții, ci de un pericol cu mult mai mare, despre pierderea bucuriei creștine. Iată ce-l preocupa pe Pavel. Extraordinar!

,, … vreau numai să-mi sfârşesc cu bucurie calea şi slujba pecare am primit-o de la Domnul Isus“

Nu dați voie veștilor proaste să vă întunece bucuria slujiri și a umblării cu Christos! Capul sus! Umeri trași demn spre spate. Suntem purtați în carul de biruință al lui Christos. Știm finalul istoriei. Suntem de parte Biruitorului! Toate biruințele de acum ale diavolului, ca și plăcerile oferite de el, sunt ,,de o clipă“. Singurele care durează, singurele care rămân etern sunt biruințele Domnului,Dumnezeului nostru. Iar noi avem parte de ele!

Vino, Doamne Isuse!

Categories: Amintiri, Maxime si cugetari