Există postări și … postări. Unele trebuiesc citite mai pe îndelete, fiind adresate celor ce pot pătrunde dincolo de mișcarea jucăușă a literelor așezate în cuvinte, spre tainele comunicate de gândurile care evoluează nu ,,în slova moartă“, ci în ,,duhul care dă viață“.

Ieri și azi v-am postat două articole mai dificile, poate chiar trei. Vă rog să nu treceți doar superficial pe deasupra lor. În ordinea apariției lor, ele sunt:

Psalmul 19 și problema revelației divine

Ieremia, cocostârcul și rătăcirile poporului ,

iar acum vă ofer un adaos la studiul despre Evamghelia lui Ioan din blogul consacrat ,,Explicațiilor la Biblie“.

Autorul celei de a patra Evanghelii este cel ce a scris mai întâi Apocalipsa! Cine nu ia în seamă lucrul acesta își micșorează singur șansele de a patunde scrisul ioanin. Se cere familiarizare cu divinul pentru a înțelege micile ,,editoriale“ așezate, ici colea, de autorul acestei Evanghelii nepereche.

Acest ,,preambul“ al Evangheliei lui Ioan trebuie citit, înțeles și analizat în contextul copleșitor al filosofiei și culturi grecești care domina toată lumea de atunci (unii spun și că de-atunci până astăzi …). Când scrie că ,,Isus este LOGOSUL întrupat în istorie, adică în lumea pe care El însuși a creat-o, Ioan se ia la trântă ci gnosticii greci.

Pentru filosofii eleni, mai ales pentru Aristotel, existau trei reacții posibile omului în fața realității: ,,pathos“, ,,ethos“ și ,,logos“. Traduse în întrebuințarea lor de azi, aceste reacții pot fi la nivelul ,,entuziasmului puternic“, la nivelul ,,preferințelor sentimentale“ sau la nivelul ,,rațiunii calculate“. Spunem că un om vorbește cu patos atunci când suntem compleșiți de puterea și pasiunea discursului său. Spunem că suntem impresionați de lucruri care ne plac și le preferăm, doar pentru că ,,așa ne trage inima“, aranjându-ne prioritățile după o ,,etică“ a preferințelor personale. Și spunem că facem o alegere ,,rațională“, atunci când, trecând peste ceea ce av vrea sau peste ceea ce ne-a place, acționăm corect ținând cont de toate argumentele unei anumite situați. Pentru greci, ,,Logosul“ dicta ,,logica alegerilor și acțiunilor raționale, obiective, drepte, valabile, indiferent dacă aceste atitudini și acțiuni ne plac sau nu, indiferent dacă ,,vrem sau nu“ în lumea preferințelor noastre. ,,Logosul“ este deci pentru greci suma tuturor argumentelor, fața adevărată a realității în care evoluăm. ,,Logosul“ produce ,,logica“ pe care realitatea o dictează acțiunilor necesare. Limbajul din preambul este și limbajul din încheierea epistolei lui Ioan:

,,Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta. Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui“ (Ioan 20:30-31).

Folosirea termenului ,,Logosul“ în preambulul lui Ioan este deci o invitație să aflăm și să analizăm toate argumentele divinității lui Isus, pentru a putea lua în final o decizie ,,logică, ,,rațională“.

Categories: Studiu biblic, Teologice