Mă declar surpris și copleșit de circulația mare pe care s-a bucurat postul acesta. Probabil că i-a venit vremea … Scot din comentariile trimise mie două cărora vreau să le dau un răspuns public.
+++++
Care este ,,realitatea“ palierului din care nu vreau să cobor această discuție? Despre ce palier de realitate vorbesc?
Despre realitatea descrisă în palierul revelației dumnezeiești cu care era îmbibată Europa înainte de postmodernismului actual. Este revelația eternă a Bibliei care ne oferă vederea panoramică pe care o are Dumnezeu asupra istoriei omenirii. El știe lucrurile care se văd și lucrurile deocamdată nevăzute nouă.
Ca articol de părere personală, cred că este ,,realitatea revelației“ din care, conștient sau inconștient, s-au născut basmele copilăriei noastre. V-ați gândit vreodată câtă metaforă îmbibată cu conținut biblic se află în poveștile “Scufița roșie”, în “Capra cu trei iezi”, în “Albă ca zăpada” sau în “Pinochio” ?
Lupul cel mare și rău, din ,,Capra cu trei iezi“, i-a îngițit pe doi dintre cei trei iezi pentru ca au apucat pe calea neascultării. A venit însă capra și, la moartea lupului, iezii pierduți au înviat.
În ,,Albă ca zăpada și cei șapte pitici“, fata cea frumoasă a ,,murit“ când a mușcat din mărul otrăvit (fructul oprit din Eden) și n-a fost trezită decât de sărutul ,,prințului“ îndrăgostit (imagine a idilei dintre Fiul lui Dumnezeu și omenirea otrăvită de dușmanul cel rău, satanah).
În ,,Scufița Roșie“, tot lupul le-a înghițit și pe bunica și pe scufița roșie, dar vânătorul l-a împușcat pe lupul cel rău și morții au înviat.
În ,,Pinochio“, fiul de ,,lemn Tănase“ o ia pe calea bâlciului deșertăciunilor unde toți clienții devin ,,măgari“. Când zâna cea bună îi mai dă o șansă, păpușa de lemn neomenesc se înomenește doar atunci când pleacă în căutarea tatălui, aflat și el, ce coincidență!, în căutarea fiului pierdut …
Când am propus drept motto la articolul despre cei 147 de mucenci moderni cele două citate din Evanghelie care vorbesc despr soarta ,,mieilor trimiși în mijlocul lupilor“, m-am urcat la înălțimea planului revelației dăruite nouă prin Biblie. Nu fac politică și nu cer răzbunare. Dreptatea va veni din altă parte. ,,Dumnezeu va face dreptate aleșilor Săi, măcar că acum parcă întârzie …“
Probabil că nu este la întâmplare că aceste evenimente și aceste scurte articole publicate pe blogul meu apar în ziua de Paște. Mielul Junghiat înainte de întemeierea lumii, mielul dus la tăiere tăcut și smerit … a înviat! Adevărat că a înviat! Vai de lupii din prea realele noastre basme contemporane.
Categories: Articole de interes general
barzilaiendan.com 
Pana si asocierea cuvantului ipocrizie cu astfel de evenimente este nedreapta! Evenimente ca cel din Kenia sau cel de la Paris nu ar trebui sa se intample in numele niciunei credinte! Mai multa consideratie si atentie la emiterea de judecati nu ar strica nimanui!
Răspuns:
Ipocrizia evenimentului de la Paris a fost evidențiată de faptul că fotografia ar fi vrut să
dea de înțeles că liderii s-ar afla în fruntea unui imens marș popular, în timp ce dumnealor erau ,,pe altă stradă“, înconjurați doar de forțele de ordine … Elitele se tem de gloata străzii și mai ales de ,,teroriști“. Ipocrizia sau mai bine scris hipocrizia a fost în purtarea unei măști și în jucarea unui fragment de teatru. Din reacția dumneavoastră, care cere eliminarea ,,credinței“ din sfera de discuție (,,nu ar trebui să se intample in numele niciunei credinte“) îmi dau însă seama că evoluăm pe paliere diferite de realitate și că șansele noastre de a ne înțelege sunt foarte reduse. Eu nu sunt un umanist și cu atât mai puțin, unul ateu.
Cred că cei care trebuie, în primul rând, să reacționeze sunt politicienii din Africa și abia apoi restul. A aștepta ca alții să manifeste, alții să se ducă și să le traga una după ceafă nemernicilor, în timp ce tu stai bine mersi pe scaun la căldurică criticând suveran pe cei care au luat atitudine împotriva a exact acelor extremiști seamănă a fariseism. Acei obraznici, cum îi numești, apărau exact ceea ce aveau studenții creștini din Africa: libertatea! Din păcate împotriva libertății se manifestă atât ipocriții de neam islamic cât și cei de tip creștin. Probabil că la fel cum pentru tine libertatea de expresie este obrăznicie și pentru islamiști libertatea de credință este tot o obrăznicie. Sunteți egali. Bravo ție! Voi fariseii atât de jos coborâți creștinismul, încât mulți nu ne mai recunoaștem în el. Isus ne-a oferit libertate și dragoste, voi ați pus-o în chingi și o numiți obrăznicie și hulă. Totul pe bani, să nu uităm.
Nu știu cui răspundeți prin acest comentariu. Mesajul inițial este un colaj de păreri, în care observațiile mele sunt așezate lângă părerile altora.
Eu nu vreau să ,,cobor“ conflictul acesta la nivelul unei înfruntări social-politice sau religioase. După părerea mea, el se dă în sfera mult mai înaltă a înfruntării dintre Dumnezeu șu dumnezeul veacului acestuia. Acolo sunt ,,mieii“ și tot acolo sunt și ,,lupii“. În simbolistica Bibliei, Mielul care ridică păcatul lumii este Isus Christos, iar ,,mieii“ pe care-i trimite în mijlocul lupilor sunt urmașii Lui, asaltați de cei care sunt încă sub sfera de stăpânire și de influență a Satanei. S-ar prea putea ca cesul înfruntării finale să se apropie și el va declanșa pe pământ tot felul de conflicte aparent nelegate de Marele Conflict. Cine are ochii deschiși va vedea însă și cine are urechi de auzit va auzi. Aceasta este esența articolului meu.