Unele minuni sunt instantanee, altele iau mulți ani de pregătire. Minunile în care Dumnezeu suspendă temporar legile naturii pentru a vindeca sau proteja pe copiii Lui sunt la fel de importante ca minunile tăcute, care pot fi trecute cu vederea adeseoari doar pentru că se fac în interorul legilor creației. Amândouă categorii au aceeași sursă: dragostea desăvârșită a lui Tatălui ceresc.

Estera și providența divină

Unii eroi apar ca din pământ, peste noapte. Lumea se miră de ei și se întreabă de unde au apărut. Ei nu știu că Dumnezeu i-a pregătit în ascuns de multă vreme, pregătindu-i exact pentru clipa și locul în care are nevoie de ei pentru a-Și împlini planurile. El nu este niciodată luat prin surprindere. Așa s-a întâmplat cu Iosif în Egipt (Ps. 105:17), cu Daniel și Ezechiel în Babilon, cu Neemia la Ierusalim și cu Estera în Susa.

Estera era verișoara lui Mardoheu care o înfiase după moartea părinților ei (Estera 2:15). Numele ei fusese Hadasa, „mir”, dar a fost schimbat în persianul „Ester” se traduce prin „stea” (este interesant că „mirul” are o floare care are formă de stea).

Frumusețea Esterei a fost repede recunoscută de trimișii imperiali plecați să adune la palat toată floarea fecioarelor din imperiu. Farmecul ei personal și personalitatea ei plăcută l-a făcut mai întâi pe Hegai, păzitorul femeilor (Estera 2:8) s-o îndrăgească, iar apoi pe Ahașveroș s-o ia de nevastă.

Textul folosește pentru Estera o expresie repetată și în cazul altor oameni aleși de Dumnezeu pentru o misiune specială în viață. Ni se spune că Estera „căpăta trecere înaintea tuturor celor ce o vedeau” (Estera 2:15). Expresia subliniază activitatea nevăzută și neînțeleasă prin care Dumnezeu conduce circumstanțele vieții cuiva pentru a-l duce atunci când vrea El acolo unde îl vrea El și pentru ceea ce vrea El. Așa s-a întâmplat cu Iosif și cu poporul evreu în Egipt („Domnul a fost cu Iosif și Și-a întins bunătatea peste el. L-a făcut să capete trecere înaintea mai marelui temniței” – Geneza 39:21), („Domnul a făcut ca poporul să capete trecere înaintea Egiptenilor. Chiar Moise era foarte bine văzut în țara Egiptului, înaintea slujitorilor lui Faraon și înaintea poporului” Ex. 11:3). La fel s-a întâmplat cu moabita Rut înaintea lui Boaz („Rut, Moabita, a zis către Naomi: ,,Lasă-mă, te rog, să mă duc să strîng spice de pe cîmpul aceluia înaintea căruia voi căpăta trecere“ – Rut 2:2, 10, 13) și cu Daniel în Babilon („ Dumnezeu a făcut ca Daniel să capete bunăvoință și trecere înaintea căpeteniei famenilor dregători” – Dan. 1:9).

Crescută de Mardoheu, Estera împărtășește convingerile unchiului ei și se încrede în providența divină. Pentru că nu era un lucru mic să se ducă înaintea împăratului nechemată, Estera cere asistența tuturor celor care o simpatizează. Înainte de a se duce la curtea suveranului de pe pământ, ea cere mijlocire înaintea suveranului din ceruri:

„Estera a trimis să spună lui Mardoheu: „Du-te, strânge pe toți Iudeii care se află în Susa și postiți pentru mine, fără să mâncați nici să beți, trei zile, nici noaptea, nici ziua. Și eu voi posti odată cu slujnicele mele; apoi voi intra la împărat, în ciuda legii; și, dacă va fi să pier, voi pieri” (Estera 4:15-16). 

În loc să fie preocupată să fie cât mai atrăgătoare atunci când merge înaintea lui Ahașveroș, Estera se preocupă să fie plăcută înaintea lui Dumnezeu. Pe Ahașveroș îl putea câștiga de partea ei cu farmecul înfățișării, dar pe Dumnezeu nu-L poate convinge decât cu frumusețea interioară a sufletului.

În loc să mănânce bine și să se acopere cu farduri și podoabe, Estera alege să postească trei zile! Foarte interesant este că le antrenează la acest post și pe slujnicele care o îngrijeau. Lui Estera nu-i este rușine cu Dumnezeul ei, ci răspândește credința în El și în inimile celor din jurul ei.

Ca tipologie, Estera îi reprezintă pe aceia care trebuie să accepte hotărârile altora pentru ei. Această fată n-a avut prea mult de ales în viața ei. De mică, a rămas orfană. Dacă ar fi avut de ales, bineînțeles că ar fi preferat ca părinții ei să nu moară. A fost crescută de un verișor mai în vârstă. Așa a fost să fie. Nu se putea ca o fată să se descurce singură în societatea de atunci. Poate că Estera ar fi preferat să fie altfel. Ea a crescut ascultându-l pe Mardoheu și s-a obișnuit să facă în totul ceea ce-i spune acest om.

Ca frumusețe, se pare că a fost frumoasă din cale afară. N-a ales ea să fie așa. Frumusețea aceasta i-a fost și binecuvântare și blestem. Din cauza ei a fost dusă cu sila la palat să facă parte din haremul unui împărat păgân. Chiar și acolo, Estera n-a putut alege. A primit doar ceea ce a hotărât Hegai, mai marele famenilor, pentru ea.

A intrat apoi în rolul de împărăteasă alături de un om obișnuit să nu fie contrazis niciodată de nimeni. Hotărârile lui aveau putere dumnezeiască în ele. Cine s-ar fi dus din proprie inițiativă „să-l deranjeze” risca să trăiască sau să moară după bunul plac al împăratului. De o asemenea căsnicie a avut parte Estera. Lângă un astfel de om a trebuit ea să trăiască.

A venit apoi ziua marilor hotărâri și Mardoheu a pus-o pe Estera în fața unei situații în care a trebuit să aleagă ea însăși. Așa a fost? Eu cred că aceasta s-a văzut numai la suprafață. De fapt, Mardoheu îi spune Esterei că Dumnezeu hotărâse deja soarta poporului Său. Singura alegere a Esterei a fost să-și riște viața în fața împăratului imperial sau să-și riște viața în fața împăratului de pe tronul cerului! Zarurile fuseseră deja aruncate.

Soarta Esterei este un mesaj și o mângâiere pentru toți aceia care sunt forțați de împrejurări și limitări personală să se supună hotărârilor altora. De fapt, toți avem parte de astfel de situații. În copilărie și adolescență trebuie să ne supunem hotărârilor părinților. Ca adulți, trebuie să ne supunem hotărârilor patronilor, șefilor și, în general, Statului. Destinul Esterei ne asigură că providența divină este suficient de mare ca să facă să lucreze spre binele nostru toate aceste hotărâri „ale altora.

 Pe mâine …

Categories: Studiu biblic, Teologice