Una din întrebările cărora nu le-am găsit răspuns încă este aceasta: ,,De ce pogorârea Duhului Sfânt peste ucenici la Cincizecime este echivalată nu cu dobândirea de înțelepciune/cunoaștere sau cu abilitatea de a vorbi, ci cu primirea de ,,putere“ (dynamin
δύναμιν) ?
,,Ci voi veţi primi o putere, cînd Se va pogorî Duhul Sfînt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi pînă la marginile pămîntului“ (Fapte 1:8)
Nedumerirea pare risipită doar parțial în mărturia lui Pavel din 1 Cor. 2:1-5
,,Cît despre mine, fraţilor, cînd am venit la voi, n’am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită. Căci n’am avut de gînd să ştiu între voi altceva decît pe Isus Hristos şi pe El răstignit. 3Eu însumi, cînd am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos şi plin de cutremur. Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într’o dovadă dată de Duhul şi de putere, pentruca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu“
În cazul lui Pavel, mărturia vorbește în continuare despre importanța ,,înțelepciunii“ primită de la Dumnezeu, dar pasajul subliniază, prin structura sa, primordialitatea ,,puterii de la Dumnezeu“.
Nu este o întrebare retorică și nici una din acelea puse doar ca să-mi prilejuiască darea unui răspuns pe care-l am deja. Este o întrebare care mă preocupă.
Nu-mi răspundeți simplist, alergând la puterea ca manifestări spirituale de vindecare, proorocie, etc. Intuiesc într-un fel că este vorba despre ceva ce a avut și a manifestat și DSomnul Isus:
,,După ce a sfîrşit Isus cuvîntările acestea, noroadele au rămas uimite de învăţătura Lui; căci El îi învăţa ca unul care avea putere, nu cum îi învăţau cărturarii lor“ (Mat. 7:28-29)
Categories: Studiu biblic, Teologice
Daniel Brânzei: „Șilo“, metafora care ne mântuie ! 
Barzilaiendan 
Acesta este modul extraordinar in care lucrează Duhul Sfânt si apostolul Pavel a înțeles pe deplin acest lucru:
– putere in Suferința
– perseverenta
-perspectiva(v18)
Întodeauna biruință este a Lui, noi suntem vasele Sale.
Cand eram mic m- au framantat doua versete( cand sunt slab, atunci sunt tare) si puterea in slăbiciune este făcută desavarsita.
Cum?
Simplu,in cazul de fata sa nu ne vedem noi ci El. Apoi stiind ca umplerea e un proces continu trebuie sa recunoaște-ne ca suntem slabi si avem nevoie de El in permanenta. Apostolul Pavel abordează plinatatea Duhului Sfânt in multe alte epistole si da explicati adânci atunci cand este vorba despre lucrările Duhului.Acum îmi vine in minte doar un singur aspect: Cand biserica din Corint umbla după daruri si elogia vorbirea in limbii, ap Pavel le scrie intr- un mod ironic” eu vorbesc in limbi mai mult decât voi toți” dar nu se operate aici ci le da un exemplu simplu: ” Dar in Biserica croiesc sa spun cinci cuvinte interese, ca sa învăț si pe alții, decât sa spun zece mii de cuvinte in alta limba”
1 Corinteni 14:19 pe curand
Mă gândesc și eu la această variantă. Am citit în 2 Cor. 4:7-18 despre puterea de a merge mai departe, de a persevera …
M-a bucur ca am fost înțeles.Doresc din toată inima ca atunci cand se începe un studiu despre persoana Duhului Sfânt, pe lângă capitolele importante din Faptele apostolilor sa se studieze in paralel si Epistola bisericii( Efeseni) si am sa m-a explic de ce?
Pentru ca in aceasta epistola sunt câteva imperative la prezent continu care au de a face cu noi credincioși,anume:
– nu va imbatati de vin , dimpotrivă fiti plini de Duh
-sa nu intristati Duhul Sfânt
-răscumpărată vremea
Toată epistola ne vorbește despre lucrarea Duhului Sfânt in noi
In Biserica
In societate(Efeseni 5:15-6:1-10)
Întodeauna noi vom fi examinati”si oameni vor constata ușor de ce suntem plini( vorba fratelui Nichifor: sa băgam de seama) Suntem pe drumul cel bun daca ne însușim imperativul( Fiti plini de Duh in fiecare zi, aceasta nu e o opțiune este un deziderat.fiinta mea trebuie sa fie un templu unde sa locuiască Duhul Domnului. Romani 8:9
Pe curand
Eu te-am înțeles din prima expunere. Cei ce au Duhul Sfânt n-au atins în nici un caz perfecțiunea. Suntem încă pe cale …
Draga frate Daniel, incerc sa “descriu si eu o parte din elefant”. Ideea pe care vreau sa o aduc in discutie o gasim in 2 Corinteni 12 [Si El mi-a zis: “Harul Meu iti este de ajuns; caci puterea Mea in slabiciune este facuta desavarsita.” Deci ma voi lauda mult mai bucuros cu slabiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos sa ramana in mine.] O alta discutie interesanta o gasim in Luca 10 [Cei saptezeci s-au intors plini de bucurie si au zis: “Doamne, chiar si dracii ne sunt supusi in Numele Tau.” Isus le-a zis: “Am vazut pe Satana cazand ca un fulger din cer. Iata ca v-am dat putere sa calcati peste serpi si peste scorpioni si peste toata puterea vrajmasului: si nimic nu va va putea vatama. Totusi sa nu va bucurati de faptul ca duhurile va sunt supuse; ci bucurati-va ca numele voastre sunt scrise in ceruri.”] Nu vreau comentez prea mult marginea acestor versete dar as vrea sa meditam la ele si la ce inseamna sa avem “puterea lui Hristos”. Si mai ales la modul in care puterea Lui se face desavarsita in noi: nu prin “semne si minuni” ci prin slabiciuni. Ne dorim sa scoatem draci si sa vindecam bolnavi sau sa fim pregatiti oricand sa ardem intr-un cazan cu smoala pentru Domnul daca va fi cazul? Am avea puterea sa renuntam la toate pentru numele Domnului si sa fim pregatiti pentru a infrunta inchisoarea asa cum au facut-o atatia pe vremea comunismului? Ucenicii se bucurau pentru ceea ce le gadila mandria la inceput, dar mai apoi cand s-au maturizat au inteles ce inseamna cu adevarat puterea lui Dumnezeu. Din cate stim cam toti au murit moarte de martir. Nu le spusese oare Isus ca “nimic nu va va putea vatama” si totusi au fost vatamati?
Frate Daniel, citind comentariul dvs., mi-au venit in minte doua versete:Fapte 2:37, de unde eu inteleg ca o predicare fara puterea Duhului Sfant nu strapunge inima ( cu toate ca predicatorul este locuit de Duhul Sfant), ascultatorul ramanand cel mult cu uimirea unei predici “bune” , iar celalalt verset vizeaza orice credincios care vrea sa fie “tare in nadejde”: Romani 15:13 – doar prin puterea Duhului Sfant. Un gand in umilinta, cu dragoste, pentru un frate drag pe care nu-l cunosc personal, dar care ma imbogateste zilnic, impartasind din bogatia lui spirituala cu noi. Fiti binecuvantat!
“Domnul este Duhul si unde este Duhul Domnului acolo este libertate”. Libertate insemna ruperea oricaror legaturi ale celui rau, eliberarea totala oferita de Dumnezeu. ,,…si sintem transformati in acelasi chip al Lui din slava in slava prin Duhul Domnului (Domnul Duhul spune traducerea GBV). Deci cel care lucreaza in mine si prin mine este Cristos Domnul. Cum si unde ? “Insusi Duhul marturiseste impreuna cu duhul nostru ca suntem copii ai lui Dumnezeu”. “Omul dintai Adam a fost facut un suflet viu ,cel din urma Adam a fost facut un duh datator de viata”. Deci avem ,,dunamis ” dar nu doar dunamis-petere ci si exousia-autoritate . Nu exista una fara alta ambele au fost promise , la pachet. Exousia este Cristos Domnul ca autoritate care sa suflat pe sine in ucenici in ziua invierii [Ioan 20 :22] iar dunamis este puterea promisa in Fapte 1;8 si trimisa la Cinzecime . Asta in cea ce priveste cum lucreaza iar in cea ce priveste locul nu poate fii decat unul singur =duhul omului =singurul loc unde ma pot intalni cu Domnul. Asta e credinta mea ,i-mi pare rau ca totul e cam disparat ca un puzzle dar daca Domnul da duh de viata in viitor voi face un zoom. Pana atunci: Doamne fi cu noi zilnic pana la sfarsitul zilelor . Haleluia!!!.
Pace frate Daniel, sa stiti ca si eu am citit de curand in Faptele Apostolilor si am avut aceasta constatare a puterii. Am cautat apoi orice verset din aceasta carte din Biblie ca sa vad ce inseamna de fapt putere si am ajuns la concluzia ca se refera foarte mult la autoritate, adica dreptul lui Dumnezeu de a reglementa comportamentul si actiunile noastre. Este interesant si textul din Apocalipsa 3:8-11. Poate, daca nu indraznesc prea mult, ne pregatiti o predica pe aceasta tema. Eu ascult aproape in fiecare seara cate o predica de-a dvs. si chiar una despre rugaciune am ascultat-o de 5 ori pana acum. Domnul fie laudat!!! Gabriela Cirstea
Duhul Sfânt este o persoana perfecta. Se pare ca nu am fost înțeles. A avea Duhul Sfânt nu înseamnă ca esti o persoana perfecta sau ca ai atins perfectiunea. Intr- un studiu amănuntul voi vorbi despre asta. Exista foarte mari greșeli la oameni care cred ca dețin monopoluri si asteapta laude
Cu tot respectul pentru experenta si pregatirea pe care o aveti, dumneavoastra si cititori blogului dumneavoastra, indraznesc sa scriu cateva ganduri. Raspunsul la intrebarea: ,,De ce pogorârea Duhului Sfânt peste ucenici la Cincizecime este echivalată nu cu dobândirea de înțelepciune/cunoaștere sau cu abilitatea de a vorbi, ci cu primirea de ,,putere“ (dynamin
δύναμιν) ?” cred ca ne duce spre una din resursele majore pentru viata de credinta si anume prezenta lui Dumnezeu, Duhul Sfant, in cel credincios.
El nu da doar unele daruri care sa implineasca anumite nevoi in lucrarea de vestire a Evanghelie sau de slujire in Trupul lui Hristos ci prezenta si lucrarea Lui are de-a face in primul rand cu cel in care locuieste.
Diferenta dintre ucenicii incuiati de frica iuneilor si aceiasi ucenici vorbind multimii in ziua cicizecimii este o evidenta clara a acestei “puteri”
Este trist ca astazi doar vorbim, cel mai mult, despre aceste lucruri fara a dovedi in fapt aceiasi putere. Unii, sinceri poate in crezul lor, cauta sa demonstreze puterea apeland la manifestarile darurilor miraculoase ale Duhului Sfant, mimand de cele mai multe ori “puterea”.
Domnul sa lucreze ca prezenta Duhului Sfant si a “puterii” in noi sa se dovedeasca prin biruinta in lupta cu noi insine, prin dragostea pentru cei nemantuiti si prin slujirea cu sacrificiu si devotament potrivit darurilor spirituale primite si slujbei sau slujbelor incredintate
Eu consider “veti primi putere” ca fiind “veti primi curaj, tarie”. Poate parea simplist, dar nu e. E adevarat ca nu cuprinde tot ce poate insemna acel “veti primi putere”, dar cred ca asta este insemnatatea principala. Analizand in context, asta s-a intamplat (in primul rand) cu ucenicii: vorbeau cu “indrazneala” despre vina celor ce L-au rastignit pe Domnul Isus (F.A 4:13; 4:29; 4:31 etc). Asta in comparatie cu “usile erau inchise de frica iudeilor…” (Ioan 20:19). General vorbind, cred ca asta este ceea ce lipseste crestinismului: puterea de a fi martori. Binecuvantari!
Frate Daniel, nu pot vb mult acum, dar vedeti va rog textele din Ioan despre Parakletos, tradus in romaneste oarecum inadecvat pri Mingiietor. Functia lui principala este de Invatator si Avocat, “Court prosecutor” who convicts the world. Implica automat , chiar daca nu ecplicit intelepciune divina. Sper sa fi fost cit de cit de folos. Poate mai tirziu, daca mai apuc. Mircea
Sent from Samsung Mobile
DUHUL SFANT NU INSEAMNA PERFECTIUNE…….CUM ASA PAI DACA ESTE DUMNEZEU.CUM NU ESTE PERFECT
Foarte adânci cuvinte. Mă pun pe gânduri.
Frate Daniel
Eu cred la fel, aceasta lucrare s- a petrecut cu persoana Domnului Isus, el era plin de cunoaștere si intelepciune. Cand vorbim despre noi, este diferit pentru ca noi nu întodeauna suntem plini cu Duhul Sfânt si atunci Cunoașterea si intelepciunea lăsa de dorit. Secretul e comoara aceasta o purtam in niște vase de lut, si puterea, Cunoașterea, intelepciunea se manifesta in slăbiciune si Suferința.
Sa nu uitam:
Duhul sfânt nu este o emoției ieftna
Duhul sfânt nu este o putere la îndemâna oricui
Duhul sfânt nu înseamnă perfectiune
Duhul sfânt nu înseamnă pierderea controlului
Duhul sfânt înseamnă o viata devotionala
Înseamnă o umplerea continua si o golire zilnică
Înseamnă ca El ne folosește pe noi nu noi pe el, prin supunere si ascultare.
Karl Barth spunea: Creștinismul de azi este ca si o roata fara aer. Adică nu este bun de nimic fiindcă nu exista viata plină de Duhul Sfânt. Pentru mulți nu mai contează. Suntem intr- un mare pericol nu mai exista viata devotionala si atunci se vede si in bisericii cum este ( cântarea, lauda, inchinarea, cuvântul) pe curând.