L-am întrebat pe un prieten de ce nu se implică mai mult în lucrarea de pe Internet. Mi-a răspuns și m-a pus pe gânduri:
,,Câți creștini din România umblă pe Internet? O foarte mică minoritate. Numai cei ce își pierd ziua pe acolo cred că îi bagă în seamă toată lumea. Internetul este pentru cei care au prea mult timp și prea multe vocale la îndemână.“
S-ar prea putea să aibă dreptate …
Categories: Amintiri, Maxime si cugetari
Sper să nu se supere nimeni … 
Care sunt punctele tale de reper? 
Barzilaiendan 
Intrebarea se mai pune si citi crestini din Romania traiesc in afara Romaniei. Foarte multi! Personal consider internetul un teren de evanghelizare si cred eu ca si cei necredinciosi citesc ceea ce noi postam. Si poate ca Dumnezeu lucreaza la inima prin aceste mesaje. Apoi este si un loc unde eu de ex. citesc si ce posteaza fratele Daniel Branzai si altii si este pt. mine o sursa de hrana si informatie spirituala. Dar in acelasi timp poate fi si o pierdere de timp pt. ca trebuie sa recunoastem ne mai fura si cu alte informatii care nu-s chiar absolut necesar sa le citim.
Impartasesc gandurile lui Dragos si Mihai. Pare ca prietenul tau, draga Daniel, este un “om al muncii” care merge la fabrica in fiecare zi si evident, nu are timp de internet. Poate lucreaza mai mult cu piese decat cu oameni. Sau cu alte lucruri abstracte. Pleaca dis de dimineata la servici si vine frant seara. Pare logic punctul lui de vedere. Dar eu cred ca nici un pastor de suflete nu poate fi eficient in activitatea sa, ignorand principalul mijloc de comunicare al epocii noastre. Si mie mi-ar place sa renunt la internet (mai ales ca ma tine mult legat de scaun si imi strica ochii), mi-ar place mult sa-mi inchid contul de Facebook si sa-mi iau o “vacanta” – macar pentru un an 🙂 Dar constat ca “minoritatea” despre care se vorbea mai sus este o mare majoritate, mai ales daca este sa vorbim de adolescenti si tineri. Tinerii din bisericile romanesti ma asalteaza zilnic cu mesaje de tot felul si stiu ca trebuie sa fiu acolo, sa le raspund… Ca daca nu le raspund eu, atunci ei vor cauta raspunsuri in alta parte… Si nu la oameni din biserica… Ar fi o ciudatenie sa fii pastor de tineret si sa nu ai cont de Facebook, in conditiile in care peste 90% dintre tineri au cont Fcbk unde isi expun ideile si mentalitatile. Sau sa fii pastorul unei biserici si sa-ti incui usa, dupa care sa-ti scoti si telefonul din functiune. Ar parea foarte comod…; dar cum ar fi sa privesti de pe geamul casei tale, sorbindu-ti linistit cafeaua, cum mieluseii din curtea ta sunt sfasiati de cainii lupi ai vecinilor? Asta pt ca mieluseii constituiau doar o “mica minoritate”?… A folosi internetul este un lucru obositor si implica mult timp sacrificat. Dar mare va fi in ceruri rasplata celor care s-au ostenit sa vegheze asupra semenilor lor, renuntand adesea la a-si vedea mai bine de viata lor personala, cea dulce si tihnita de acasa.
Ca specialist software am o parere putin diferita. Chiar daca in prezent statistica nu este incurajatoare(pentru cititorii literaturii online in limba romana), directia in care se indreapta tehnologia online indica un viitor de proportii in acest sens. Infrastructura s-a dezvoltat la nivelul in care exista tot mai multi clienti care solicita produse software prin care sa supravegheze si sa controleze procesele tehnologice din industrie de la propriile telefoane mobile, de la computerul securizat de acasa. Apar tot mai multe magazine online. In occident(Romania se va misca in aceasta directie foarte greu, din motive bine cunoscute) cea mai importanta carte de vizita a unei firme este web-site-ul personal. Practic o firma cu o imagine slaba(sau deloc) online nu exista. Apar tot mai multe book-stores online, magazine mari care au doar vanzare online fara sa aiba magazin fizic pentru clienti.
Directia de dezvoltare online este foarte bine definita, iar proiectele pentru prezent si viitor sunt deja bine gandite. Literatura crestina online(includ aici si blogurile online) este la inceput, dar nu intr-o faza incipienta. In limba engleza pot fi gasite informatii de orice natura in domeniul crestin, fapt care indica existenta unei initiative serioase atat la nivel de cititori, cat si la nivel de persoane care publica. Literatura necrestina exista, de asemenea, in cantitati foarte mari, astfel ca raportul informatie crestina vs necrestina este descurajator, lucru care arata clar ca exista o initiativa bine conturate. Informatia new-age, spre exemplu, exista in cantitati incomparabile procentual cu cea crestina. Chiar mai mult, literatura new-age vine sa raspunda problemelor si framantarilor omului de rand intr-un mod mult mai pragmatic si mai atragator decat literatura crestina, astfel ca necunoscatorii(care pornesc de la propriile lor probleme) gasesc suport lesne, dar nu in literatura crestina.
La nivel macro batalia se duce la nivel de proportii, iar cititorii literaturii crestine nu trebuie sa fie doar crestinii convertiti, ci sa fie la indemana majoritatii. Spre exemplu romane pe teme crestine sunt extrem de putine, chiar pt un crestin selectarea, unei literaturi de calitate cu substrat tematic crestin, este dificila. Ar fi multe de zis pe aceasta directie, dar spatiul si timpul nu permit.
Este apreciabila initiativa celor care investesc in literatura crestina atat online, cat si offline. Inchei cu incurajarea initiativei de a publica literatura crestina(includ aici si blogurile) online fara a privi la castigul imediat, cuantificat in numarul mare de cititori pe pagina de statistica a dasboard-urilor personale.
Comunicarea este un dar ceresc si o necesitate umană.
Fiecare individ simte nevoia de a se relaționa cu semenii săi.
Cei care nu reușesc, sunt frustrați si suferă enorm.
În altă perspectivă,toată lumea se hrănește sufletește,cu informații,,
În.acest context, este nevoie de surse capabile să informeze corect și într-o manieră constructivă.
Societatea noastră corespunde mediului din care a fost hrănită,,,
Așadar,avem nevoie de oameni cu suflet bun,care să împărtășească si cu ceilalți, din sursa dătătoare de viată!
Asa să ne ajute Dumnezeu.
Cu drag pentru voi toți,din Bruxelles, D. Croitoru
S-ar putea ca să fie surprins prietenul, de câți români ”au prea mult timp” ca să ”își piardă ziua pe acolo”. Poate să caute și el niște statistici. Problema e că românii nu o pierd unde trebe… vremea… pe internet…
M-a pus pe ganduri!!