Religiozitatea omului si harul

(Luca 5.33-39)

T. Popescu

Domnul Isus chemase la apostolat pe Levi, Matei evanghelistul de mai tarziu. Acesta a dat un ospat la care in fruntea celor poftiti era Domnul Isus. Multe personae erau la masa, unde s-au deschis discutii.

Intre altele, unii L-au intrebat pe Domnul Isus: “De ce ucenicii lui Ioan , ca si ai fariseilor, postesc des si fac rugaciuni, iar ai Tai mananca si beau?” Cu alte cuvinte, intrebarea aceasta suna a imputare, astfel: Doar voi sunteti oameni religiosi si trebuie sa va distingeti ca atare, tinand postul cum s-a randuit, cum am apucat din mosi-stramosi. Tocmai asta ar dovedi ca sunteti credinciosi, daca ati tine ce ati apucat…

La acestea, Domnul Isus le raspunde astfel: Nu se poate sa posteasca niste nuntasi, cata vreme este mirele cu ei. Postul este semnul tristetei, si nuntasii nu pot fi tristi cand mirele este cu ei. Dar vine timpul cand mirele e luat de la ei si atunci acestia postesc… Ce timp este acesta? Despre acest timp se vorbeste la Ioan 16: “Adevarat, adevarat va spun ca voi veti plange si va veti tangui, iar lumea se va bucura; va veti intrista, dar intristarea voastra se va preface in bucurie.” Domnul Isus avea sa plece dintre ei. Au fost instiintati, este drept, dar ucenicii nu se gandeau la asa ceva.

Domnul Isus vedea viitorul cu cea mai mare claritate: stia ca va fi jertfit. El Isi vazuse chipul de “rob al Domnului” in Vechiul Testament. De altfel, Vechiul Testament este aratarea clara, pas cu pas, a vietii Domnului Isus. De la Isaia 40 pana la sfarsitul cartii “robul Domnului” este bine infatisat. Asa ca El Isi vedea moartea in fata si ce efect va avea ea asupra credinciosilor. Atunci toti aveau sa se departeze de El si sa-L lase singur. Negresit, El aducea ceva cu totul nou fata de ce fusese pana atunci si de aici se isca un conflict.

Dar conflictul care s-a nascut dupa inaltarea la cer a Domnului Isus, a continuat si continua intr-un mod izbitor. Apostolul Pavel vorbeste galatenilor despre pericolul in care se gaseau, de a se indeparta de harul lui Dumnezeu pentru a intra sub jugul legii.

Conflictul intre lege si har a continuat si continua pana in ziua de azi. Ce greu inteleg unii harul lui Dumnezeu! Multi raman surprinsi cand harul lui Dumnezeu este infatisat clar! Iar unii se scandalizeaza chiar: Cum, asa pot fi eu iertat? Cum, e posibil sa nu mai fiu invinuit la judecata de apoi? Cum, e cu putinta sa traim o viata sfanta in imprejurarile de fata? Cum, ar putea sa aiba cineva pe Duhul Sfant?… Si cate si mai cate lucruri! Se ciocneste legalismul cu harul lui Dumnezeu.

Hristos este sfarsitul legii, pentru ca oricine crede in El sa capete neprihanirea. Da, neprihanirea se capata in dar. Evreii crescuti sub lege nu puteau sa se inalte mai sus de ea. Numai lucrarea harului lui Dumnezeu ii putea face sa se inalte pana la har si unii s-au inaltat chiar.

Se intalnesc char “frati” care nu se sprijina pe har. Vezi la ei un amestec de lege si har. Cand observi la unii ceva care se vede cat de colo ca este impotriva harului, zici: Fugi de aici, domnule, nu-mi vorbi de ce poate face omul, de sabat si de astfel de lucruri!

Da, omul firesc are o religiozitate care se sprijina pe lege, care cere pazirea legii, care asteapta de la lege dobandirea mantuirii. Ce face omul religios care se sprijina pe ceea ce face el pentru Dumnezeu? El pune inainte ce crede el despre Dumnezeu – Dar ce, eu nu cred in Dumnezeu? – Nu este vorba de ce gandesti tu despre Dumnezeu, ci de ce gandeste Dumnezeu despre tine. Si Dumnezeu gandeste despre tine intr-un fel cu totul deosebit de ceea ce gandesti tu despre Dumnezeu. El te vede pacatos si nu numai pacatos, ci pacatos profund.

Cine se invoieste cu un asemenea gand? Foarte putini.. Dar daca tu nu te vezi pacatos, nu ajungi la har.

Omul religios, care se sprijina pe ce poate face el, vrea sa stie ce trebuie sa faca el pentru Dumnezeu. Dar harul ce spune? Ia seama ce a facut Dumnezeu pentru tine. Aceste doua atitudini se ciocnesc cap in cap. Nu conteaza ce faci tu pentru Dumnezeu; intereseaza sa iei cunostinta de harul lui Dumnezeu, de ceea ce a facut Dumnezeu pentru tine, de ce poate face Dumnezeu pentru tine si ce ganduri are Dumnezeu cu privire la tine. Omul religios gandeste tocmai dimpotriva: el crede ca poate sa aduca inaintea lui Dumnezeu ce a facut el: ca a postit, ca si-a implinit datoriile religioase.  Evanghelia harului lui Dumnezeu ii pune inaintea omului numai pe Domnul Isus si jertfa Lui, harul Lui. Mintea omeneasca nu gandeste potrivit harului lui Dumnezeu. Pana nu lucreaza Dumnezeu in harul Sau, omul nu se poate ridica la inaltimea la care il vrea Dumnezeu.

Deci Domnul Isus le spune: Este vorba de cu totul altceva decat de posturi si de alte lucruri pe care le face omul. Veacuri de-a randul, omul a aratat ce poate face el, dar la mantuire nu a ajuns. Atunci Domnul Isus a savarsit mantuirea noastra, fara ajutorul nimanui. El este totul, noi nu suntem decat niste miluiti ai harului lui Dumnezeu.

In istorie este insa intuneric. Daca te gandesti de cand a inceput decadenta, unii spun ca a inceput de prin secolul 9 sau 10; dupa altii, mai devreme, prin secolul al cincilea. Dar noi spunem: decadenta, nenorocirea bisericii a inceput inca din secolul intai: “Ce am impotriva ta este ca ti-ai parasit dragostea dintai.” De aici a pornit prapadul, din ceea ce spune Domnul Isus clar in Apocalipsa, despre starea bisericii din Efes; erau acolo multe lucruri bune, dar acest “am ceva impotriva ta”, socotit ca un nimic, a adus ruina dupa sine. Biserica isi parasise dragostea dintai si toate nenorocirile de acolo s-au tras.

Nu pot sa va conduc prin toata istoria, cu toate ca ar trebui sa fac lucrul acesta. Voi incerca insa sa va conduc cat de putin, ca sa vedeti cum a lucrat harul lui Dumnezeu, in cine a lucrat si cum crestinatatea de azi a cazut in religiozitate si in forme. Ce sunt catolicismul, protestantismul, ortodoxismul? Religii care cer ca omul sa faca una, sa faca alta. Dar aceste religii nu pun in fata lucrarea deplina a Domnului Isus pentru mantuirea noastra. Si asta nu inseamna decat prapad si pierzare.

Am fost la Covasna prin 1950. Cunosteam din istorie calvinismul, pe reformati. La Covasna nu stiam de vreo adunare. Mi-am zis: sa vad si eu cum este la biserica reformata, calvina, de aici. Am vazut o biserica plina, dar in ea numai morti, morti, morti! Toti erau niste cadavre din punct de vedere spiritual. Calvin, Calvin, daca ai fi aici pe pamant, ai plange impreuna cu mine si ai zice: “Asta este lucrarea mea?” Ai scris lucruri minunate, ai invatat despre Domnul Hristos! Dar calvinistii au ajuns sa se anchilozeze in religia lor, in niste forme goale. A fost pentru mine un spectacol care mi-a sfasiat inima. Un pastor de acolo era imbracat cu o pelerina, lucru impotriva bunului simt. Nu-i vorba ca chiar adunarile cele mai serioase sunt pandite de aceeasi stare de decadere.

Ce este luteranismul? Luther a fost un om de admirat in anumite privinte. Dar ce a ajuns luteranismul? Vai de el! Unde mai vezi pe Domnul Hristos? Sa tina ce au apucat, sa-si boteze copiii, sa se casatoreasca, atat. Dar Biblia cine a pus-o in mana poporului? Luther. Mantuirea prin credinta, cine a trambitat-o? Luther. Mi se rupe inima cand ma gandesc la lucrurile acestea si de asta nici nu le pot infatisa cum ar trebui, ca e o jale. Dar nu judec eu persoane istorice. Caut doar sa vad din istorie cum a lucrat Dumnezeu in harul Sau ridicand pe unii si pe altii. Negresit, Dumnezeu i-a ridicat, nu oamenii.

Mi-aduc aminte de unul, Constantin, de prin Asia Mica. Un diacon cazuse prizonier la turci. Cand i s-a dat drumul din prizonierat, s-a dus de a gazduit la Constantin. Cand sa plece de acolo. a spus: “As avea ceva de pret sa-ti las d-tale.” Ce avea de pret? Epistolele apotolului Pavel in greceste. Si a inceput Constantin sa citeasca zile si nopti de-a randul. Si s-a intors la Dumnezeu si prin el s-au intors mii de suflete. Era dulgher si meseria lui il facea sa mearga din comuna in comuna. Pe unde mergea, predica evanghelia harului. Au inceput sa fie cunoscute invataturile curate si sanatoase ale Cuvantului lui Dumnezeu, date de Pavel prin scrisorile lui.

Acesti credinciosi s-au inmultit asa de mult, incat biserica din Constantinopol s-a dus la imparat: Ce facem, ca se inmultesc astia!… Imparatul trimite un general. Acesta ajunge in localitatea unde erau credinciosii si a doua zi se duce la adunare. Intalneste o femeie, de mana cu o fetita; abia pasea. – Unde te duci, femeie? – Ma duc la adunare. – Pai nu stii ce va fi azi la adunare? Vor veni niste trimisi care va vor omori pe toti. – Nu este nimic, eu tin sa fiu totusi la adunare… S-a silit femeia sa ajunga la timp la adunare, ca nu cumva sa vina ceva asupra adunarii si ea sa fie lipsa. Si intr-adevar, conducatorii au fost omorati. De aici a inceput prigoana. Sute de mii, spune istoria, au fost omorati in prigoana care a inceput din locul acela. Credinciosii s-au raspandit in toata Franta, in Italia de nord, in Elvetia. Peste tot erau urmariti si omorati. Curva cea mare, imbatata de sangele sfintilor!

Veacuri de-a randul a tinut aceasta prgoana fata de cei care crezusera in Domnul Hristos si se bucurau de El. Revenim acum asupra celor petrecute in adunarea pomenita mai sus.

Dumnezeu a ingaduit ca prigonitorii sa vina asupra celui ce predica evanghelia. Erau de fata vreo patruzeci de credinciosi  – Care va conduce?… Credinciosii stiau ca nu au vreo conducere omeneasca si au raspuns: – Pe cutare, noi il cunoastem ca un parinte care ne-a nascut in Hristos, dar nu este el conducatorul nostru. – Fiecare sa ia in mana o piatra si sa dea in el, sa-l omoare! spune generalul. Fratii atunci au dat drumul jos la pietre. Dar un zapacit de baiat, pe care mama lui cautase sa-l creasca in frica de Dumnezeu, a luat piatra si a dat in binefacatorul sau si l-a omorat. Prigonitorii faceau din baiatul acela un David, care a omorat pe Goliat.

Harul lui Dumnezeu ridica credinciosi, cand si cand in mod mai evident. In protestantism, in luteranism, cand si cand se ridica un om sau altul care cunoaste pe Domnul Isus. Dar majoritatea lor nu cunosc, nu stiu. Si nu numai intr-un loc, ci in multe parti chiar, daca ai ochi deschisi, vei vedea lucrarea harului lui Dumnezeu, care este minunata in fata ochilor nostri, caci Dumnezeu este minunat in toate lucrarile Sale.

In locul din Biblie de care ne-am ocupat mai sunt si doua asemanari prin care Domnul Isus vrea sa ne spuna ca nu merge cu religiozitatea vremii. El aduce ceva cu totul nou. Nimeni nu rupe o haina noua, ca sa puna din ea un petic la o haina veche. Nici haina veche n-ar fi peticita bine, caci ar aparea in mod evident carpeala. Prin aceasta Domnul Isus vrea sa ne spuna ca El aduce ceva cu totul nou: harul lui Dumnezeu, pe care evreii nu-l intelegeau. Omul este pornit sa se restranga la cateva lucruri dinafara, fara a pretui lucrurile dinauntru. Daca beau vin vechi si mai beau dupa aceea si vin nou, spun: e mai bun cel vechi. Vinul vechi infatiseaza formele religioase in care sunt crescuti oamenii, iar vinul cel nou este harul lui Dumnezeu, pe care oamenii nu-l gasesc deloc potrivit cu mintea lor.  A fost lupta intre evanghelie si filosofie. Apostolul Pavel a tinut piept si a spus cuvinte lamurite, dar “sfintii-parinti” n-au cunoscut harul lui Dumnezeu. Decadenta a fost mare.

Sa multumim lui Dumnezeu ca ne-a chemat si pe noi cu o chemare sfanta si ne-a scos din sisteme religioase straine de harul lui Dumnezeu. Sa pretuim harul dumnezeiesc si sa slavim pe Dumnezeu pentru acest har, dorind sa fim pastrati si crescuti in harul Lui cel binecuvantat!

  Teodor Popescu
Joi seara, 15 noiembrie 1956

Mesaj primit de la fr. Horia Azimioara



Categories: Teologice

1 reply

  1. Shalom ! Postez aici , la acest articol, pentru ca a fost un eveniment foarte placut , si chiar trebuie cunoscut, pe langa Olimpiada de Religie de la Suceava : CORUL REUNIT AL LICEELOR EVANGHELICE ” SOLI DEO GLORIA ” ( Arad , Aprilie 2014 ) – https://www.youtube.com/watch?v=JoxUuVs0pek&list=PLkqL-gwrYp18fClx4olE_N8p98gFfQPIk

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: