Intră, se creştinează şi capătă o sută de dolari, aşa cum făgăduise anunţul.
Seara, la cină, povesti familiei cum a făcut rost de bani, fluturând un teanc de bancnote în văzul tuturor.
– Iubitule, spuse nevastă-sa, îţi aduci aminte de rochia aia pe care mi-ai promis-o acum trei ani? Acum se vinde cu reducere.
– Cât costă?
– Numai cincizeci de dolari, cu toate că merită pe puţin optzeci şi cinci.
Feldman scoase cinci bancnote de zece dolari şi i le înmână.
Apoi, începu să vorbească fiul:
– Tată, de mult strâng bani ca să-mi cumpăr o bicicletă englezească, cu trei schimbătoare de viteze. Am reuşit să adun cea mai mare parte, dar îmi mai lipsesc nişte bani.
– Câţi?
– Douăzeci şi cinci de dolari.
Feldman îi înmână banii.
– Tăticule, spuse fiica lui adolescentă, săptămâna viitoare şcoala noastră organizează o serbare, cea mai importantă din tot anul. Fără o rochie nouă nu pot să mă duc acolo.
– Bine, scumpa mea. Cât costă rochia?
– Numai douăzeci şi cinci de dolari, tăticule dragă.
Feldman dă fetei restul de 25 de dolari, se lasă pe spate şi începu să zâmbească…..
– Aşa se întâmplă întotdeauna, spuse el. De îndată ce noi, creştinii, facem rost de un ban, voi, evreii, ni-i şi luaţi.