Cap. 8 – 2 Tesaloniceni – Corectare

Adevărul este unul singur; minciunile sunt de toate felurile! Nu există limite în ceea ce privește măsura în care oamenii (și diavolul) distorsionează și falsifică adevărurile lui Dumnezeu! Mai ales în Grecia (de unde vine și mistica ortodoxă de la noi), învățăturile creștine au fost supuse unui adevărat baraj de artilerie din partea filosofiei și a idolatriei. Acest lucru nu s-a întâmplat doar în Tesalonic, ci și în celelalte cetăți în care apostolul a pus bazele unor biserici locale. Iată un extras din sfaturile pe care marele apostol i le dă mai tânărului Timotei,  pe care-l pregătește pentru înfruntările cu ereticii:

,,Fereşte-te de vorbăriile goale şi lumeşti; căci cei ce le ţin, vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu. Şi cuvîntul lor va roade ca gangrena. Din numărul acestora sînt Imeneu şi Filet, cari s’au abătut dela adevăr. Ei zic că a şi venit învierea, şi răstoarnă credinţa unora. Totuş temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, avînd pecetea aceasta: ,,Domnul cunoaşte pe ceice sînt ai Lui“ şi: ,,Oricine rosteşte Numele Domnului, să se depărteze de fărădelege!“ (2 Tim. 2:16-19).

Ca și romanii, grecii au vrut să „înădușe“ adevărul, sufocând creștinismul în haina gnosticismului lor iluminat. Adepții scolilor păgâne de inițiere pretindeau că sunt în posesia unor ,,cunoștințe tainice“ care-i făcea părtași cu divinitatea. Pentru ei, revelațiile ,,iluminatului“ Isus din Nazaret au fost doar o adăugire la procesul de revărsare a vieții divine care se întâmpla deja și în sistemele lor de filosofie idolatră. Plato ne spune, de exemplu, că Socrate era ,,divin“, la fel cum erau venerați și alți exponenți ai sistemelor de gândire grecești. Confruntat cu aceste pretenții ridicole, apostolul Pavel nu intră în panică, dar caută să fie foarte categoric, considerându-le ,,vorbării goale și lumești“, și avertizând că ,,cei ce le ţin, vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu“, fiind ca un cancer în trupul Bisericii lui Christos.

La nedumeririle lui Timotei, care nu știa cum să recunoască pe cei adevărați din mijlocul celor mincinoși, apostolul alează pentru Timotei și pentru noi temelia unui dublu postulat. Unul este pe verticală, subliniind limitările noastre în această problemă: ,,(numai) Domnul cunoaște pe cei ce sunt ai Lui“, iar celălalt pe orizontală, care arată un semn vizibil al celor cu adevărat mântuiți (,,oricine rostește Numele Domnului, să se depărteze de fărădelege“).  Asupra acestei lupte cu întunerecul și învățătorii mincinoși putem citi mult mai multe detalii în cea dintâi epistolă a lui Ioan.

De la o extremă la alta!

În cea de a doua epistolă scrisă tesalonicenilor, după încurajarea din capitolul întâi, Pavel trece repede la două probleme despre care le scrisese și în prima sa epistolă, numai că, de data aceasta, le ia în ordine inversă: întâi venirea Domnului și apoi atitudinea creștină față de muncă.

„Cît priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strîngerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor, să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră, şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind dela noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar“ (2 Tes. 2:1-2).

Unul din semnele caracteristice ale ereziei este extremismul. De la lipsa de nădejde pentru viitor, tesalonicenii trecuseră la o nădejde exacerbată și … greșită! Unii dintre ei credeau că venirea Domnului s-a și produs sau se va produce peste foarte puțină vreme și își părăsiseră îndeletnicirile într-o exaltare paralizantă. Așa cum am spus deja, atitudinea lor a fost în parte rezultatul primirii unei epistole apocrife trimisă de dușmanii lui Pavel. Spiritualizările forțate și exagerate din ea ne fac să bănuim că autorii ai adevărați au fost din partida gnosticilor greci. De fapt, ei sunt responsabili pentru majoritatea ereziilor „mistico-religioase“ care dăinuiesc până astăzi în anumite ramuri ale Bisericii. Pavel este indignat de amnezia voluntară a tesalonicenilor, care primeau acum foarte repede învățături contrare cu cele pe care li le dăduse el când era la ei. Această ridică înaintea noastră un principiu fundamental în hermeneutică, metoda de interpretare a diferitelor informații din Biblie: Scriptura nu se contrazice și trebuie să rămânem credincioși la revelației primare a canonului, în detrimentul oricărei „tradiții“ venite ulterior spre noi din surse dubioase. Printre izvoarele ereziilor amintite de Pavel sunt

(1) o interpretare defectuoasă („clătinați în mintea voastră“ ),
(2) un duh de rătăcire („tulburați de vreun duh“),
(3) scrieri apocrife (o vorbă sau o epistolă ca venind de la noi“) și
(4) apariții de îngeri („un înger“ – Gal. 1:8).

Cine se uită cu atenție în jur vede că majoritatea rătăcirilor psudo-creștine au la bază tocmai astfel de izvoare (îngerul Muroni – la mormoni, duhul care inducea o stare de transă la islamul lui Mahomed, revelații superioare la Elena White a adventiștilor, etc.).

Scrierile apocrife

Cât de cinstiți erau cei ce-i tulburaseră pe tesaloniceni se vede din faptul că, dându-se drept Pavel, au făcut recurs la o minciună ca să-și răspândească …„adevărul“! Metoda a fost destul de răspândită de-a lungul secolelor, producând tot felul de scrieri „gnostice“ pseudo-apostolice. S-a vorbit astfel despre o presupusă evanghelie a lui Toma și de o alta scrisă de Matei. Conținutul acestor scrieri le dă însă repede de gol. Textul lor vine în directă contradicție cu textul celorlalte scrieri ale Noului Testament. Pseudo-teologi de astăzi, „însemnați cu fierul roțu în cugetul lor“ (marcați cu semnul de proprietate al diavolului), le tot „descoperă“ și ni le prezintă drept „dovezi“ despre falsitatea creștinismului biblic pe care-l propovăduim în adunările noastre. Pedeapsa unor astfel de oameni va fi teribilă. Lor le-ar fi mai de folos să-și agațe o piatră de oară de gât și să arunce în mare (Luca 17:2).

Apostolul Pavel prezintă atacul venit asupra tesalonicenilor drept o „amăgire“. Diavolul știe că-i poate deturna pe creștini de la anticiparea bucuroasă a venirii Domnului fie printr-o exaltare nesănătoasă, fie printr-o  ignorare apatică. El o produce deobicei pe prima ca să ajungă în final la cea din urmă.

Replica apostolului Pavel este rapidă, decisivă și necruțătoare. El operează ca un chirurg cu mâna sigură, neafectat de sentimentalisme ieftine.

„Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii (sau: omul păcatului), fiul pierzării, protivnicul, care se înalţă mai pe sus de tot ce se numeşte ,,Dumnezeu“, sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dîndu-se drept Dumnezeu. Nu vă aduceţi aminte cum vă spuneam lucrurile acestea, cînd eram încă la voi?“ (2 Tes. 2:3-5).

Sintagma „Nu vă aduceţi aminte cum vă spuneam lucrurile acestea, cînd eram încă la voi?“ implică două lucruri: primul, că tesaloniceni fuseseră prinși ca niște elevi neatenți la lecția pe care le-o predase învățătorul, iar a doua, că învățătura despre venirea Domnului nu trebuie păstrată doar pentru cei avansați în credință, retrânși la un număr mic de „cunoscători“, ci este destinată convertiților, ca parte integrantă a Evanghelia pe care trebuie s-o primească.

Răpirea nu este totuna cu cea de a doua venire!

Mesajul principal al pasajului citat mai sus este că cea de a doua venirea Domnului pe pământ nu are un caracter iminent, ca „răpirea“. Răpirea este venirea Dommnului „pe nori“, pentru a-i lua la Sine pe cei credincioși. Cea de a doua venire a Domnului nostru pe pământ este pentru declanșarea evenimentelor legate de instaurarea împărăției Lui. Spre deosebire de Răpire, care are un character imminent, venirea Domnului pe pământ este condiționată  de împlinirea a două evenimente istorice care o preced: lepădarea de credință și arătarea omului fărădelegii, numit și „omul păcatului“, „potrivnicul“, „cel care  se va da drept Dumnezeu“. Cum acest „antichrist“ nu venise încă, apostolul le scrie tesalonicenilor că nici cea de a doua venire nu se produsese încă.  Poziția lui Pavel despre aceste evenimente istorice ne ajută să vedem diferența dintre perspectiva Noului Testamentală asupra istoriei și perspectiva altor sisteme filosofice.

Perspectiva Noului Testament este liniară, trecând prin evenimente singulare spre un sfârșit definitiv și foarte bine precizat. Perspectiva sistemelor filosofice este cicliclică, cu reveniri rotitoare eterne. Nu este de mirare că sistemele filosofice au născut învățătura despre reîncarnare, în timp ce învățătura creștină duce spre Judecata finală, în care fiecare va fi răsplătit după faptele lui.

Două semne care preced cea de a doua venire

Există referințe la discuții anterioare între Pavel și tesaloniceni care crează curiozitate și impas. Oare ce a vrut să le amintească apostolul când s-a bazat pe ceva ce le spusese anterior?

„Şi acum ştiţi bine ce-l opreşte ca să nu se descopere decît la vremea lui. Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum, să fie luat din drumul ei“ (2 Tes. 2:6-7).

Cum n-am fost d efață, nu ne rămâne decât să încercăm să presupunem. Pavel spune că, în secvența de evenimente, arătarea Antichristului este deocamdată împiedicată de „cineva“. Identitatea acestui „cineva“ a rămas până astăzi un prilej de speculații. Majoritatea comentatorilor spun că ar fi vorba despre „Duhul Sfânt“ prezent în viața Bisericii. Bineînțeles că Duhul Sfânt va continua să lucreze pe pământ și în vremea de după dispariția Bisericii, dar activitatea lui nu va fi la fel de intense ca acum. Duhul Sfânt în Biserică este invincibil! Tatăl meu, Vasile Brânzei, a împărtășit această convingere. M-am dus odată să-l vizitez când era ieșit la pensie și l-am întrebat ce face. Mi-a răspuns: „Împiedic venirea Antichritului!“ Când mi-a văzut ochii mirați, a continuat: „Mă umplu de Duhul Sfânt, că până Duhul este în noi, Antichristul nu poate să vină!“

A doua informație pe care ne-o dă Pavel în versetul citat mai sus este că lucrarea Antichristului, la scară mai mică, a și început în lume. Expresia „taina fărădelegii a și început să lucreze“ este o aluzie la societățile secrete de atunci și de atunci încoace. Ele au „cursuri de inițiere esoterică“, o cunoaștere tainică și inaccesibilă pentru restul oamenilor. Aceste organizații secrete urmăresc să modeleze din umbră societatea, făcând-o să fie după chipul și asemănarea lor, pentru ca atunci să iasă și ei din umbră. Urmăriți manipulările pe care o mică minoritate le produce pestea voinței majorității și veți observa singuri această realitate. Cum altfel s-ar putea explica „secularizarea“ Americii, scoaterea Bisericii din arena publică, exilarea credinței creștine între zidurile clădirilor de biserici și în casele private, plus extraordinara ascendență a homosexualilor ?  Când majoritatea populației din țările lumii va fi „drogată“ cu astfel de învățături, Biserica va pleca la cer și se va da pe față Antichristul:

„Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale, şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase, şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru ceice sînt pe calea pierzării, pentrucă n’au primit dragostea adevărului ca să fie mîntuiţi. Din această pricină, Dumnezeu le trimete o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: pentruca toţi cei ce n’au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osîndiţi“ (2 Tes. 2:8-12).

Aleșii la mântuire nu sunt aleși la mânie!

Cei ce au crezut adevărul vor pleca cu Cel adevărat. Cei care au preferat să creadă o minciună vor rămâne cu cel mincinos. Cei credincioși nu trebuie să se teamă de arătarea Antichristului pentru că ei vor pleca înainte de vremea lui! Apariția Antichristului împreună cu toate grozăviile făcute de el și cu toate plăgile trimise de Dumnezeu pentru cei care-l slujesc sunt pedepsele mâniei lui Dumnezeu pentru lumea necredincioasă:

„Noi însă, fraţi prea iubiţi de Domnul, trebuie să mulţămim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci dela început Dumnezeu v-a ales pentru mîntuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului. Iată la ce v’a chemat El, prin Evanghelia noastră, ca să căpătaţi slava Domnului nostru Isus Hristos“ (2 Tes. 2:13-14).

Pavel își încheie această corectare a învățăturii despre venirea Domnului cu un apel la statornicie și veghere. Singura pază pe care ne-a lăsat-o Dumnezeu împotriva ereziilor este Cuvântul viu și adevărat:

„Aşa dar, fraţilor, rămîneţi tari, şi ţineţi învăţăturile, pe cari le-aţi primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră. Şi însuş Domnul nostru Isus Hristos, şi Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne -a iubit şi ne-a dat, prin harul Său, o mîngîiere vecinică şi o bună nădejde, să vă mîngîie inimile, şi să vă întărească în orice lucru şi cuvînt bun!“ (2 Tes. 2:15-17).

Pentru cei ce doresc o privire panoramică asupra deosebirilor dintre Răpire și cea de  adoua venire a Domnului, iată un tabel cu astfel de date:

RĂPIRE A DOUA VENIRE
Christos vine DUPĂ ai Săi1Tes. 4:13-18 Christos vine CU ai SăiApoc. 19:14
Credincioșii sunt duși în casa TatăluiIoan 14:3 Credincioșii vin pe pământMat. 24:30
Văzut doar de credincioși1 Cor. 15:52 Orice ochi Îl va vedeaApoc. 1:7: 19:11-6, Mat. 24:30
Nici o referire la Satan Satan va fi legatApoc. 20:1-3
Pământul nu este judecat Pământul este judecatApoc. 20:4-5
Este o „taină1 Cor. 15:51 Vestită în Vechiul TestamentDan. 12:1-3; Zah. 12:10; 14:4

endtimes

(Înapoi la Cuprins)



Categories: Studiu biblic

4 replies

  1. Doar pentru bucurie studiului in profetii, Clarence Larkin identifica nu mai putin de CINCI invieri. Mi-a placut sa le identific si eu intr-o schita a lui aici: http://www.preservedwords.com/images/lresurrect.gif
    Ma bucur sa fim printre acei putini care asteptau imparatia lui Dumnezeu chiar si la prima venire a Domnului. Asteptarea noastra va fi incununata cu bucurie. Maranatha!

  2. “Daca ziua Domnului este Necazul de sapte ani, …” O singura mica problema avem aici. …”Daca”….
    Pentru sustinerea teoriei invierii/rapirii inainte de necaz avem nevoie sa calificam niste termeni in asa fel incit sa corespunda teoriei. Si anume Ziua Domnului =7 ani, Ultima trompeta = o alta trompeta decit a 7-a, Prima inviere= o serie de prime invieri. etc. Sint de acord ca Domnul se descurca si fara sfaturile noastre. Problema este ca noi trebuie sa fim atenti la sfaturile Lui.
    Sfatul meu pentru sustinatorii acesti interpretari este:
    ” Prepare for the best…. hopping the worst ain’t gonna happen.”
    Multumesc pentru rabdarea de a citi si raspunde la comentariul meu. Felicitari pentru acest blog excellent.
    His Name be praised.

  3. Respect dreptul tau de interpretare. Avem pareri diferite. Oricum, ceea ce ni se va intampla ni se va intampla la fel la amandoi. Daca urmareai logica mea, scrisoarea otravita a complicat lucrurile. 2:1 vorbeste despre rapire. 2:2 vorbeste despre erezia conform careia ziua Domnului, ceea ce este dupa rapire, ar fi si venit chiar. Erezia ar fo fost ca ziua Domnului ar fi venit inainte de rapire. Daca ziua Domnului este Necazul de sapte ani, inseamna ca ereticii de atunci sustineau cam exact ceea ce sustii si tu acum. Tocmai de aceea are rost corectia pe care o face Pavel.
    Repet, n-are nici un rost sa ne duelam. Domnul se descurca si fara sfaturile noastre.

  4. Spre deosebire de islam crestinismul accepta chiar incurajeaza critica adusa diferitelor interpretari ale bibliei si ne indeamna sa nu violam legile fundamentale ale logicii.
    Deci daca in 2 Tes 2 este vorba de “a doua venire dupa rapire” inseamna ca exista inca o , a doua rapire (…..” Isus Hristos şi strîngerea noastră laolaltă cu El)? -Ne mai “stringe” inca o data?
    Deci daca in 2 Tes 2 este vorba de “a doua venire dupa rapire” asta inseamna ca tesalonicenii erau ingrijorati ca o sa “scape” acest eveniment descris peste tot in biblie ca un eveniment infricosator vazut de toti oamenii???
    Deci daca in 2 Tes 2 este vorba de “a doua venire dupa rapire” de ce nu le spune Pavel simplu: Nu va ingrijorati pentru ca inainte de venirea a doua a Domnului voi si implicit eu si ceilalti apostoli am fi fost deja”rapiti”.
    Mai este o problema majora cu aceasta interpretare: Dupa cum stim rapirea este precedata de invierea din morti. Atunci va trebui redefinita “prima inviere” din Apocalipsa 20:6 si deasemenea trebuie redefinita “ultima trompeta” nu ca pe a 7-a trompeta ci ca o alta trompeta dintr-un alt sir de trompete inexistent de altfel in scripturi.
    Toate aceste intrebari insa isi gasesc raspunsul daca in acest pasaj se considera …”venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strîngerea noastră laolaltă cu El” ca si invierea/rapirea care are loc la sfirsitul celor 7 ani de “necaz” la sunetul celei de-a 7 trompete si inainte de desciderea “primului potir al miniei lui Dumnezeu”.
    Exista un principiul biblic logic si sanatos ” Prepare for the worst hope for the best” ………si nu invers.
    His Name be praised !

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: