Pe când era un fel de supraveghetor de temniță, Iosif s-a apropiat de doi dintre cei de acolo pe care i-a văzut triști. Întrebarea lui a dat pe față un caracter mare, care s-a purta cu noblețe, indiferent de locul în care s-a aflat:
,,Pentru ce aveți o față așa de posomorâtă azi?“ (Gen. 40:7).
El le știa expresia obișnuită a feței. A fost un om care s-a preocupat să se uite la fața fiecărui deținut ÎN FIECARE ZI !!!
El i-a văzut triști și a fost preocupat de starea lor. Tristețea în temniță n-ar fi trebuit să dea nimănui de gândit. Ar fi trebuit considerată ca o stare normală. Totuși, Iosif a știut că se întâmplase ceva deosebit cu cei doi.
El s-a interesat de motivul tristeții lor. A căutat să stea de vorbă cu fiecare dintre ei.
Iosif, a fost un om cu un caracter nobil și frumos. El s-a purtat cu deținuții ca oameni, nu cu oamenii ca deținuți. Este o foarte mare diferență! Iosif a fost un om printre oameni. A știut că deținuții sunt oameni și că fiecare om poate ajunge câteodată (ca și el însuși) un … deținut.
Categories: Studiu biblic, Teologice
Daniel Brânzei: „Șilo“, metafora care ne mântuie ! 
Barzilaiendan 
Da, este creditul lui, si sant sigur ca Wess i-l va arata spre Domnul care a orchestrat pana si intalnitea noastra. multa vreme nu l-am crezut, dar el a fost optimist in cei 2 ani de ucenicie. Probabil se intrezaresc primele semne de roade.
Se vede că ai făcut studii teologice împreună cu Wes !!!
Iosif in asemanare cu Domnul Isus, a luat poverile sufletesti ale camarazilir lui si le-a prezentat inaintea Dumnezeului lui. Iosif putea sa ascunda ca are un Dumnezeu diferit de al lor, dar el se ofera chiar sa se puna la dispozitia Domnului pentru colegii de celula. Ajunge sa le deslege tainele viselor.
Intr-o lume pagana, noi sa fim ca si Iosif, inimosi si zelosi in ai aduce pe oameni la Dumnezeul adevarat.