Așa cum am spus deja, viziunile pot fi „anticipative“, veritabile călătorii printr-un tunel al timpului, în care subiectul este proiectat în viitor și făcut martor la evenimente care nu s-au petrecut încă, dar care se vor întampla cu siguranță.

O astfel de experiență a trăit Ezechiel. Una din vedeniile lui a fost o teleportare în locul unei realități spirituale care anticipa refacerea Israelului și conflictul final cu Gog și Magog prin care avea să treacă țara.

De la restaurare la reunificare

„Fărădelegile și păcatele noastre sunt asupra noastră și din pricina lor tânjim; cum am putea să trăim?“
„Ni s-au uscat oasele, ni s-a dus nădejdea; suntem pierduți!“ (Ezec. 33:10; 37:11)

Așa gândeau și vorbeau cei aflați în robie și, din punct de vedere uman, aveau perfectă dreptate. Dacă ar fi ascultat însă cu atenție mesajul profeților atunci când îi mustra ei și-ar fi adus aminte de promisiunile lui Dumnezeu și le-ar fi așteptat cu nerăbdare. Ieremia le spusese că vor sta în Babilon timp de șaptezeci de ani, dar că, dincolo de această pedeapsă, Dumnezeu are pentru ei planuri bune, „ca să le dea un viitor și o nădejde“ (Ier. 29:10; Chiar și Ezechiel le spusese nu demult că Dumnezeu își va aduna iar poporul și-l va duce înapoi acasă (Ezec. 11:17; 20:34; 28:25).

Latinii spuneau: „Con spiro, spero!“, dar se pare că evreii nu mai aveau răsuflare ca să mai aștepte. În capitolele 36-48, Dumnezeu îi îngăduie lui Ezechiel o călătorie în viitor, dincolo de terminarea robiei babiloniene, spre vremea sfârșitului, când evreii vor fi iar în țara lor, țara va fi curățită și refăcută, națiunea va avea iar Templu, iar slava lui Dumnezeu va locui iar în mijlocul lor. Viitorul la care asistă Ezechiel prin această teleportare poate fi rezumat în patru cuvinte: restaurare, regenerare, reînviere și reunificare.

1. Restaurare

Capitolul 36 al cărții lui Ezechiel publică dreptul lui Israel de a fi așezat din nou în vatra străvechiului Canaan. Dumnezeu a dat această țară copiilor lui Israel, ca parte din legământul avraamic (Gen. 12:1-3; 13:14-18; 15:7-21). Asta pune capăt oricărei discuții despre ,,proprietarii“ acestei părți de pământ, dar nu și discuțiilor despre ,,dreptul de a sta în țară sau dreptul de a se bucura de ea. Acestea sunt drepturi „condiționate“ de credincioșia și ascultarea copiilor lui Dumnezeu (Lev. 26). Situația este aceeași și pentru creștini. Deși primim viața veșnică prin credința în Christos (Ioan 3:16; Efes. 2:8-9), nu ne bucurăm de binecuvântările ei decât în măsura în care trăim o viață de ascultare (2 Cor. 6:18 − 7:1). Toți copiii lui Dumnezeu, atât cei din Israel, cât și cei din Biserică, trebuie să simtă dragostea Tatălui lor care-i pedepsește ca să-i facă asemenea caracterului Său (Evrei 12). Este interesant că Ezechiel personifică țara și spune că pământul a intrat în conflict cu evreii și i-a nimicit:

„Tu, fiul omului, prooroceşte asupra munţilor lui Israel, şi spune: ,,Munţi ai lui Israel, ascultaţi Cuvântul Domnului!

Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Pentru că vrăjmaşul a zis despre voi: „Ha! Ha! Aceste înălţimi vecinice au ajuns moştenirea noastră!“ prooroceşte şi zi: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Da, pentru că din toate părţile au voit să vă pustiască şi să vă înghită, ca să ajungeţi moştenirea altor neamuri, şi pentru că aţi fost de batjocura şi de ocara popoarelor, de aceea, munţi ai lui Israel, ascultaţi Cuvântul Domnului Dumnezeu!

Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu munţilor şi dealurilor, râurilor şi văilor, dărâmăturilor pustii şi cetăţilor părăsite, cari au ajuns de prada şi de râsul celorlalte neamuri din prejur; ,,aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,,Da, în focul geloziei Mele, vorbesc împotriva celorlalte neamuri şi împotriva întregului Edom, cari şi-au însuşit ţara Mea, şi s-au bucurat din toată inima lor şi cu tot dispreţul sufletului lor, ca să-i jăfuiască roadele. De aceea, prooroceşte despre ţara lui Israel, şi spune munţilor şi dealurilor, râurilor şi văilor: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, vorbesc în gelozia şi urgia Mea, pentru că suferiţi ocară din partea neamurilor!“ De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,,Îmi ridic mâna şi jur, că neamurile cari vă înconjoară, îşi vor purta ele însele ocara! Iar voi, munţi ai lui Israel, veţi da crengi, şi vă veţi purta roadele pentru poporul Meu Israel, căci lucrurile acestea sunt aproape să se întâmple. Iată că voi fi binevoitor, Mă voi întoarce spre voi, şi veţi fi lucraţi şi semănaţi. Voi pune să locuiască pe voi oameni în mare număr, toată casa lui Israel, pe toţi! Cetăţile vor fi locuite, şi se vor zidi iarăş dărâmăturile. Voi înmulţi pe oamenii şi vitele, cari vor creşte şi se vor înmulţi: voi face să fiţi locuiţi ca şi mai înainte, şi vă voi face mai mult bine decât odinioară; şi veţi şti că Eu sunt Domnul. Voi face să umble pe voi oameni, şi anume poporul Meu Israel; ei te vor stăpâni; şi tu vei fi moştenirea lor, şi nu-i vei mai nimici.“(Ezec. 36:1-12).

Restaurarea evreilor în țara dată lor ca moștenire nu se va face din cauza meritelor evreilor, ci din cauza harului dat lor de providență:

„Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ,,Fiul omului, cei din casa lui Israel, când locuiau în ţara lor, au spurcat-o prin purtarea lor şi prin faptele lor; aşa că purtarea lor a fost înaintea Mea ca spurcăciunea unei femei în timpul necurăţiei ei. Atunci Mi-am vărsat urgia peste ei, din pricina sângelui pe care-l vărsaseră în ţară, şi din pricina idolilor cu cari o spurcaseră. I-am risipit printre neamuri, şi au fost împrăştiaţi în felurite ţări; i-am judecat după purtarea şi faptele lor rele. Când au venit printre neamuri, ori încotro se duceau, pângăreau Numele Meu cel sfânt, aşa încât se zicea despre ei: „Acesta este poporul Domnului, ei au trebuit să iasă din ţara lor.“ Şi am vrut să scap cinstea Numelui Meu celui sfânt, pe care-l pângărea casa lui Israel printre neamurile la cari se dusese.“

,,De aceea, spune casei lui Israel: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Nu din pricina voastră fac aceste lucruri, casa lui Israel, ci din pricina Numelui Meu celui sfânt, pe care l-aţi pângărit printre neamurile la cari aţi mers. De aceea voi sfinţi Numele Meu cel mare, care a fost pângărit printre neamuri, pe care l-aţi pângărit în mijlocul lor. Şi neamurile vor cunoaşte că Eu sunt Domnul, zice Domnul Dumnezeu, când voi fi sfinţit în voi supt ochii lor“ (Ezec. 36:13-23).

2. Regenerare

Descrisă metaforic în capitolul 37, regenerarea lui Israel este anunțată încă din capitolul 36. Cine citește acest pasaj nu poate să nu se gândească la minunea întâmplată cu Israelul după 8 Mai 1948, când Ben Gurion a anunțat în fața unei lumi uimite reînființarea statului Israel. Descrierea lui Ezechiel merge chiar mai departe, anunțând regenerarea spirituală pe care o va face Dumnezeu în Israel la vremea sfârșitului:

„Căci vă voi scoate dintre neamuri, vă voi strânge din toate ţările, şi vă voi aduce iarăş în ţara voastră. Vă voi stropi cu apă curată, şi veţi fi curăţiţi; vă voi curăţi de toate spurcăciunile voastre şi de toţi idolii voştri. Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră, şi vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi, şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi legile Mele. Veţi locui în ţara, pe care am dat-o părinţilor voştri; voi veţi fi poporul Meu şi Eu voi fi Dumnezeul vostru. Vă voi izbăvi de toate necurăţiile voastre.

Voi chema grâul, şi-l voi înmulţi; nu voi mai trimite foametea peste voi. Voi înmulţi rodul pomilor şi venitul câmpului, ca să nu mai purtaţi ocara foametei printre neamuri. Atunci vă veţi aduce aminte de purtarea voastră cea rea, şi de faptele voastre, cari nu erau bune; vă va fi scârbă de voi înşivă, din pricina nelegiuirilor şi urâciunilor voastre. Şi toate aceste lucruri nu le fac din pricina voastră, zice Domnul Dumnezeul, să ştiţi! Ruşinaţi-vă şi roşiţi de purtarea voastră, casa lui Israel!“

Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,,În ziua când vă voi curăţi de toate nelegiuirile voastre, voi face ca cetăţile voastre să fie locuite, şi dărâmăturile vor fi zidite din nou; ţara pustiită va fi lucrată iarăşi, de unde până aici era pustie în ochii tuturor trecătorilor. Şi se va spune atunci: „Ţara aceasta pustiită a ajuns ca o grădină a Edenului; şi cetăţile acestea dărâmate, cari erau pustii şi surpate, sunt întărite şi locuite!“ Şi neamurile, cari vor mai rămânea în jurul vostru, vor şti că Eu, Domnul, am zidit din nou ce era surpat, şi am sădit ce era pustiit. Eu, Domnul, am vorbit, şi voi şi face.“ Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,,Iată în ce privinţă Mă voi lăsa înduplecat de casa lui Israel, şi iată ce voi face pentru ei: voi înmulţi pe oameni ca pe o turmă de oi. Cetăţile dărâmate se vor umplea cu turme de oameni, ca turmele închinate Domnului, cu turme cari sunt aduse la Ierusalim în timpul sărbătorilor celor mari. Şi vor şti că Eu sunt Domnul“ (Ezec. 36:24-38).

3. Reînviere

Capitolul 37 al cărții lui Ezechiel este unul din cele mai cunoscute capitole ale cărții. El descrie printr-o grafică spectaculoasă procesul reînvierii lui Israel. Pasajul este cunoscut ca „viziune din valea oaselor“ și descrie o teleportare a lui Ezechiel în dimensiuni spirituale dintr-o realitate viitoare. Așa cum am menționat deja, avem de-a-face cu o viziune anticipativă. Ea trece dincolo de vremea întorcerii din Babilon și de vremea risipirii printre Neamuri după ce Titus a ras de pe fața pământului Ierusalimul în anul 70 d.Ch. și vestește o aducere la viață, o înviere din morți a poporului Israel. De la niște „oase uscate“, bune doar să aducă aminte de ceea ce a fost, la incontestabila refacerea fizică a națiunii de după 1948 (marea întoarcere acasă – „alia“), Ezechiel ne poartă până la viitoarea renaștere spirituală neîmplinită încă.

Nicăieri în Biblie nu este descrisă mai plastic refacerea și renașterea poporului evreu. Și tot nicăieri în Biblie nu se găsește mai clar declarația că Dumnezeu nu și-a terminat planurile cu evreii. Dumnezeu poate să-i ridice chiar și din morminte pentru a-i așeza în matca destinului lor mesianic. Reînvierea lui Israel în vatra strămoșească este descrisă ca un proces în trei etape: oase uscate (Ezec. 37:1-3), trupuri moarte (Ezec. 37:4-8) și o armată plină de viață (Ezec. 37:9-14).

        ,,Mîna Domnului a venit peste mine, şi m’a luat în Duhul Domnului, şi m’a pus în mijlocul unei văi pline de oase. M’a făcut să trec pe lîngă ele, de jur împrejur, şi iată că erau foarte multe pe faţa văiei, şi erau uscate de tot.  El mi -a zis: ,,Fiul omului, vor putea oare oasele acestea să învieze?“ Eu am răspuns: ,,Doamne, Dumnezeule, tu ştii lucrul acesta!“ (Ezec. 37:1-3).

,,El mi -a zis: ,,Prooroceşte despre oasele acestea, şi spune-le: ,Oase uscate, ascultaţi cuvîntul Domnului!  Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu către oasele acestea: ,Iată că voi face să intre în voi un duh, şi veţi învia!  Vă voi da vine, voi face să crească pe voi carne, vă voi acoperi cu piele, voi pune duh în voi, şi veţi învia. Şi veţi şti că Eu sînt Domnul.“ Am proorocit cum mi se poruncise. Şi pe cînd prooroceam, s’a făcut un vuiet, şi iată că s -a făcut o mişcare, şi oasele s’au apropiat unele de altele!  M-am uitat, şi iată că le-au venit vine, carnea a crescut, şi le -a acoperit pielea pe deasupra; dar nu era încă duh în ele“ (Ezec. 37:4-8).

,,El mi -a zis: ,,Prooroceşte, şi vorbeşte duhului! Prooroceşte, fiul omului, şi zi duhului: ,Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,Duhule, vino din cele patru vînturi, suflă peste morţii aceştia, ca să învieze!` Am proorocit, cum mi se poruncise. Şi a intrat duhul în ei, şi au înviat, şi au stătut pe picioare: era o oaste mare, foarte mare la număr.  El mi -a zis: ,,Fiul omului, oasele acestea sînt toată casa lui Israel. Iată că ei zic: ,Ni s’au uscat oasele, ni s’a dus nădejdea; sîntem pierduţi!“  Deaceea, prooroceşte, şi spune-le: ,,Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,,Iată, vă voi deschide mormintele, vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu, şi vă voi aduce iarăş în ţara lui Israel.  Şi veţi şti că Eu sînt Domnul, cînd vă voi deschide mormintele, şi vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu!  Voi pune Duhul Meu în voi, şi veţi trăi; vă voi aşeza iarăş în ţara voastră, şi veţi şti că Eu, Domnul, am vorbit şi am făcut, zice Domnul“ (Ezec. 37:9-14).

Națiunile lumii au trebuit, chiar dacă fără entuziasm, să recunoască revenirea statului Israel la viață. Astăzi, poporul lui Dumnezeu este așezat în străvechiul Canaan. Trupurile sunt acolo, dar viața spirituală încă nu există. Va trebui să existe în viitor o revărsare a Duhului peste națiunea lui Israel. Numai atunci va fi ea transformată într-o armată care va lupta spiritual pentru mântuirea lumii.

„Şi vor şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor, care-i lăsasem să fie luaţi prinşi de război între neamuri, şi care-i strâng iarăş în ţara lor; nu voi mai lăsa pe nici unul din ei acolo şi nu le voi mai acunde Faţa Mea, căci voi turna Duhul Meu pentru casa lui Israel, zice Domnul Dumnezeu“ (Ezec. 39:28-29).

„Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului, un duh de îndurare şi de rugăciune, şi îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu, şi-L vor plânge amarnic, cum plânge cineva pe un întâi născut“ … „În ziua aceea, se va deschide casei lui David şi locuitorilor Ierusalimului un izvor, pentru păcat şi necurăţie. În ziua aceea – zice Domnul oştirilor – voi stârpi din ţară numele idolilor, ca nimeni să nu-şi mai aducă aminte de ei; voi scoate de asemenea din ţară pe proorocii mincinoşi şi duhul necurat“ (Zah. 12:10; 13:1-2).

„Înainte ca să simtă dureri, a născut, şi înainte ca să-i vină suferinţele, a dat naştere unui fiu. Cine a auzit vreodată aşa ceva? Cine a văzut vreodată aşa ceva? Se poate naşte oare o ţară într-o zi? Se naşte un neam aşa dintr-o dată? Abia au apucat-o muncile, şi fiica Sionului şi-a şi născut fiii!“ (Isaia 66:7-19).

4. Reunificare

Poporul Israel a fost o națiune unită până la moartea lui Solomon. Aroganța neînțeleaptă a fiului său, Roboam, a dus în anul 931 î.Ch. la ruperea națiunii, cu zece seminții formând un regat în nord cu capitala la Samaria și cu seminția lui Beniamin alături de seminția lui Iuda formând în sud un regat cu capitala la Ierusalim. Din cauza idolatriei, regatul de nord a fost dus în robia asiriană în anul 722 î.Ch. Idolatria s-a instaurat apoi și în regatul de sud, așa că Ierusalimul a fost asediat și distrus de babilonieni în 586 î.Ch.

Pasajul care vorbește despre reunificarea națiunii Israel este ultima predică cu mijloace vizuale pe care o pune profetul înaintea celor care îl  înconjurau:

„Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ,,Fiul omului, ia o bucată de lemn, şi scrie pe ea: „Pentru Iuda şi pentru copiii lui Israel, cari sunt tovarăşii lui.“ Ia apoi o altă bucată de lemn, şi scrie pe ea: ,,Pentru Iosif, lemnul lui Efraim, şi pentru toată casa lui Israel, care este tovarăşa lui.“ După aceea, împreună-le una cu alta, într-o singură bucată, aşa încât să fie una în mâna ta. Şi când îţi vor zice copiii poporului tău: ,,Nu vrei să ne lămureşti ce înseamnă lucrul acesta?“ să le răspunzi:

,,Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată că voi lua toiagul de lemn al lui Iosif, care este în mâna lui Efraim, şi al seminţiilor lui Israel cari-i sunt tovarăşe, le voi uni cu toiagul lui Iuda, şi voi face un singur lemn, aşa că vor fi una în mâna Mea.“

Toiegele de lemn, pe cari vei scrie, să le ţii astfel în mâna ta, supt ochii lor. Şi să le spui: ,,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Iată, voi lua pe copiii lui Israel din mijlocul neamurilor la cari s-au dus, îi voi strânge din toate părţile, şi-i voi aduce înapoi în ţara lor. Voi face din ei un singur neam în ţară, pe munţii lui Israel; toţi vor avea un singur împărat, şi nu vor mai fi două neamuri, nici nu vor mai fi împărţiţi în două împărăţii. Nici nu se vor mai spurca, prin idolii lor, cu urâciunile lor, şi cu toate fărădelegile lor. Îi voi scoate din toate abaterile cu cari au păcătuit, şi-i voi curăţi; ei vor fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor. Robul Meu David va fi împărat peste ei, şi toţi vor avea un singur păstor. Vor urma poruncile Mele, vor păzi legile mele şi le vor împlini. Vor locui iarăş în ţara, pe care am dat-o robului Meu Iacov, şi pe care au locuit-o şi părinţii voştri. Da, vor locui în ea, ei, copiii lor, şi copiii copiilor lor, pe vecie, şi Robul Meu David va fi voivodul lor în veci. Voi încheia cu ei un legământ de pace, care va fi un legământ vecinic cu ei; îi voi sădi şi-i voi înmulţi, şi voi pune locaşul Meu cel sfânt în mijlocul lor pentru totdeauna. Locuinţa Mea va fi între ei; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu. Şi neamurile vor şti că Eu sunt Domnul, care sfinţeşte pe Israel, când Locaşul Meu cel sfânt va fi pentru totdeauna în mijlocul lor“ (Ezec. 37:15-28).

În cacofonia încuscririlor din lumea modernă se pune întrebarea: „Cum va reuși Dumnezeu să-i identifice pe evrei după semințiile din care fac parte fiecare dintre ei?“ La Dumnezeu nimic nu este cu neputință. La Tel Aviv există deja un computer care adună date istorice despre toți evreii de pe fața pământului, refăcând arborele genealogic al fiecăruia dintre ei. S-a identificat chiar și o „genă“ a kohelimilor, membrii familiei preoțești. Mulți rabini care se credeau descendenți ai lui Aaron au fost înlăturați, în timp ce alți evrei, despre care nimeni nu știa mare lucru, au fost identificați ca purtători ai sângelui levitic și sunt pregătiți pentru slujire. La posibilitățile pe care le întrezărim în tehnologiile de azi, nu va fi mare lucru dacă se va descoperi în curând că toți purtătorii de sânge evreiesc pot fi clasificați în douăsprezece varietăți diferite …

(Înapoi la Cupris)

Categories: Studiu biblic, Teologice