5. Ezechiel – Teleportare – călătorie în alte dimensiuni

„Mâna Domnului a venit peste el“ (Ez.1:1-3) este o terminologie care identifică trecerea lui Ezechiel în alte dimensiuni ale existenței, în lumea spirituală. Termenul „vedenie“ din versetul întâi identifică dobândirea unor abilități prin care un om poate „vedea“ realități de dincolo de limitele continuumului spațiu-timp. Ambele terminologii subliniază că inițiativa teleportării lui Ezechiel în alte dimensiuni îi aparține lui Dumnezeu. Nici un om nu poate iniția un asemenea proces. Nici halucinogenele și nici transele spiritiștilor nu pot forța mâna lui Dumnezeu. Ambele sunt doar imitații jalnice sau, în cazul cel mai rău, semnalmente ale stăpânirii demonice.

Biblia este mărturia despre Dumnezeul cel viu! El locuiește într-o lume din care noi am „căzut“ prin păcatul lui Adam și Eva. Experimentăm acum o existență restrânsă la „deșertăciune și decadență“. Viața noastră de acum este lipsită de contactul binefăcător cu alte sfere de existență. Am fost reduși la dimensiuni stânjenitor de mici și de insuficiente. Nu mai trăim nici măcar cât trăiau patriarhii înainte de potop, nu mai folosim decât o mică parte din celulele creierului și ne este interzis accesul în dimensiunea „telepatică“ sau „hipnotică“. Cum observa cu tristețe poetul Costache Ioanid:

„Înainte a fi ceea ce suntem
Am fost aceea ce vom fi,
Căci moartea nu-i o nimicire,
Ci-i noaptea înspre-o nouă zi!“

Venită înspre noi din limanul unor existențe infinit superioare, Biblia este presărată cu mărturii despre experiențe și realități nefamiliare nouă, proprii mișcării și dimensiunilor divine. Citim aceste pasaje cu uimire, unii sceptici, alții entuziasmați de anticiparea intrării viitoare într-o lume în care vom fi părtași „puterilor veacului viitor“. Pasajele ne vorbesc despre „supranaturalul Bibliei“, sau, cum bine le-a numit cineva, „super-naturalul Bibliei“! Pentru acest domeniu, am inventat o terminologie a noastră, a celor deocamdată neputincioși. Ca în cazul robului lui Elisei (2 Regi 6:17), câteodată, Dumnezeu ne poate deschide ochii ca să „vedem“ ceea ce deocamdată restul omenirii nu poate vedea, lumea minunată a îngerilor din dimensiunile spirituale ale lumii.

„Vedeniile“ (lit. „opasis“ în greacă), sunt pătrunderi dincolo de dimensiunile spațio-temporale, în lumea sau realitatea pe care vrea Dumnezeu s-o transmită cuiva. Viziunile pot fi „anticipative”, veritabile călătorii printr-un tunel al timpului, prin care subiectul este proiectat în viitor și făcut martor la evenimente care nu s-au petrecut, dar care se vor întâmpla cu siguranță. O astfel de viziune este descrisă în cartea proorocului Naum. Textul capitolelor doi și trei sunt adevărate scenarii cinematografice, pline de dramatism și activitate:

„… Auziți pocnetul biciului, uruitul roților, tropăitul cailor, și duruitul carelor! Se aruncă năvalnici călăreții, scânteiază sabia, fulgeră sulița … O mulțime de răniți! … Grămezi de trupuri moarte! … Morți fără număr! … Cei vii se împiedica de cei morți! …“ (Naum 3:2-3).

Despre astfel de viziuni ale lui Ezechiel ne vom ocupa atunci când vom vorbi despre teleportarea în timp, așa cum este ea descrisă în capitolele 37-39 ale cărții. Viziunile pot fi „revelații din alte dimensiuni”, ca acelea ale lui Ezechiel sau ca cele ale apostolului Pavel (2 Cor. 12:1-4- „… a fost răpit în rai, și a auzit cuvinte, care nu se pot spune, și pe care nu-i este îngăduit unui om să le rostească …”).  Viziunile pot avea un caracter de „comunicare” între Dumnezeu și profeții Săi. Iată ce scrie în Numeri 12:6:

„Ascultați bine ce vă spun! Când va fi printre voi un prooroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui printr-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis”.

O astfel de „vedenie“ i-a fost dăruită de Dumnezeu apostolului Pavel pentru a-l determina să treacă în Macedonia (Fapte 16:9). Printre alți vizionari ai Bibliei îl putem aminti pe Balaam:

„Balaam şi-a rostit proorocia, şi a zis: ,,Aşa zice Balaam, fiul lui Beor, Aşa zice omul care are ochii deschişi,  Aşa zice cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, Cel ce cunoaşte planurile Celui Prea Înalt, Cel ce vede vedenia Celui Atotputernic, Cel ce cade cu faţa la pământ şi ai cărui ochi sunt deschişi:  Îl văd, dar nu acum, Îl privesc, dar nu de aproape. O stea răsare din Iacov, Un toiag de cârmuire se ridică din Israel. El străpunge laturile Moabului, Şi prăpădeşte pe toţi copiii lui Set“ (Num. 24:15-17).

Alte pasaje care descriu teleportarea profeților în alte dimensiuni ale timpului și spațiului se găsesc în majoritatea cărților profetice. În cazul lui Ezechiel, chemarea în slujbă a fost făcută printr-o astfel de teleportare-vedenie, în care el a „văzut“ ceea ce omenește nu putea să vadă, Slava Domnului:

„În al treizecilea an (vârsta lui Ezechiel), în a cincea zi a lunii a patra, pe când eram între prinşii de război dela râul Chebar, s-au deschis cerurile, şi am avut vedenii dumnezeieşti. În a cincea zi a lunii – era în anul al cincilea al robiei împăratului Ioiachin, – Cuvântul Domnului a vorbit lui Ezechiel, fiul lui Buzi, preotul, în ţara Haldeilor, lângă râul Chebar; şi acolo a venit mîna Domnului peste el.

M-am uitat, şi iată că a venit dela miază-noapte un vânt năpraznic, un nor gros, şi un snop de foc, care răspândea de jur împrejur o lumină strălucitoare, în mijlocul căreia lucea ca o aramă lustruită, care ieşea din mijlocul focului.

Tot în mijloc, se mai vedeau patru făpturi vii, a căror înfăţişare avea o asemănare omenească. Fiecare din ele avea patru feţe, şi fiecare avea patru aripi. Picioarele lor erau drepte, şi talpa picioarelor lor era ca a piciorului unui viţel, şi scânteiau ca nişte aramă lustruită. Supt aripi, de cele patru părţi ale lor, aveau nişte mâini de om; şi toate patru aveau feţe şi aripi. Aripile lor erau prinse una de alta. Şi când mergeau, nu se întorceau în nici o parte, ci fiecare mergea drept înainte.

Cât despre chipul feţelor lor era aşa: înainte, toate aveau o faţă de om; la dreapta lor, toate patru aveau câte o faţă de leu, la stânga lor, toate patru aveau câte o faţă de bou, iar înapoi, toate patru aveau câte o faţă de vultur. Aripile fiecăreia erau întinse în sus, aşa că două din aripile lor ajungeau până la cele învecinate, iar două le acopereau trupurile. Fiecare mergea drept înainte, şi anume încotro le mâna duhul să meargă, într-acolo mergeau; iar în mersul lor nu se întorceau în nici o parte.

În mijlocul acestor făpturi vii era ceva ca nişte cărbuni de foc aprinşi, cari ardeau; şi ceva ca nişte făclii umbla încoace şi încolo printre aceste făpturii vii; focul acesta arunca o lumină strălucitoare, şi din el ieşeau fulgere. Făpturile vii însă când alergau şi se întorceau, erau ca fulgerul.

Mă uitam la aceste făpturi vii, şi iată că pe pământ, afară de făpturile vii, era o roată la fiecare din cele patru feţe ale lor.  Înfăţişarea acestor roate şi materialul din care erau făcute, păreau de hrisolit, şi toate patru aveau aceeaş întocmire. Înfăţişarea şi alcătuirea lor erau de aşa fel încât fiecare roată părea că este în mijlocul unei alte roate.

Când mergeau, alergau pe toate cele patru laturi ale lor, şi nu se întorceau deloc în mersul lor. Aveau nişte obezi de o înălţime înspăimântătoare, şi pe obezile lor cele patru roate erau pline cu ochi de jur împrejur.

Când mergeau făpturile vii, mergeau şi roatele pe lângă ele; şi când se ridicau făpturile vii dela pământ, se ridicau şi roatele. Unde le mâna duhul să meargă, acolo mergeau, încotro voia duhul; şi împreună cu ele se ridicau şi roatele, căci duhul făpturilor vii era în roate.

Când mergeau făpturile vii, mergeau şi roatele; când se opreau ele, se opreau şi roatele; când se ridicau de pe pământ, se ridicau şi roatele; căci duhul făpturilor vii era în roate.

Deasupra capetelor făpturilor vii era ceva ca o întindere a cerului, care semăna cu cristalul strălucitor, şi se întindea în aer sus peste capetele lor. Supt cerul acesta, aripile lor stăteau drepte, întinse una spre alta, şi mai aveau fiecare câte două aripi, cari le acopereau trupurile.

Când umblau, am auzit vâjâitul aripilor lor ca vâjâitul unor ape mari, şi ca glasul Celui Atotputernic. Când mergeau, era un vuiet gălăgios, ca al unei oştiri; iar când se opreau, îşi lăsau aripile în jos. Şi venea un vuiet care pornea de deasupra cerului întins peste capetele lor; iar când se opreau îşi lăsau aripile în jos. Deasupra cerului care era peste capetele lor, era ceva ca o piatră de safir, în chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care şedea pe el. Am mai văzut iarăşi o lucire de aramă lustruită ca nişte foc, înlăuntrul căruia era omul acesta, şi care strălucea de jur împrejur; dela chipul rărunchilor lui până sus, şi dela chipul rărunchilor lui până jos, am văzut ca un fel de foc, şi de jur împrejur era înconjurat cu o lumină strălucitoare. Ca înfăţişarea curcubeului, care sta în nor într-o zi de ploaie, aşa era şi înfăţişarea acestei lumini strălucitoare, care-l înconjura. Astfel era arătarea slavei Domnului.“ (Ezec. 1:1-28a).

Deși și-a dat toată silința să consemneze ceea ce a văzut, între prooroc și cititor nu există o comunicare coerentă. Sau el n-a putut să spună clar ce a văzut sau noi nu-l putem înțelege. Nici un artist grafic n-a reușit până acum să redea în desen descrierea făcută de Ezechiel. Cuvintele lui nu găsesc corespondent în experiența și imaginația noastră. Ceea ce este foarte clar însă este că „vedenia“ a  avut un efect copleșitor asupra lui Ezechiel:

„Când am văzut-o, am căzut cu faţa la pământ, şi am auzit glasul Unuia care vorbea“ (Ezec. 1:28b).

Dumnezeu a făcut o impresie extraordinară asupra acestui om chemat la o slujbă de excepție. Viziunea din capitolul întâi este făcută în termeni generali. Ea este repetată de câteva ori în conținutul cărții (Ezec. 8:2, 4; 9:3; 10:1-22; 11:22; 43:1-5. Detaliile în care este descrisă slava Domnului sunt diferite în funcție de circumstanțele și locul în care se desfășoară acțiunea. Avem de a face cu o „teofanie“, o apariție a dumnezeirii care se restrânge pe Sine pentru a putea comunica cu oamenii. Singura observație pertinentă despre „slava Domnului“ este că ea cuprinde elemente din lumea animală, elemente din lumea oamenilor și elemente din lumea îngerilor, peste care tronează suveran elementele divine ale dumnezeirii. Slava Domnului este ca o proclamare a activității divine în sfera lucrurilor create, iar mulțimea roților vorbește probabil despre mobilitatea omniprezenței divine, iar mulțimea ochilor despre omniștiința lui Dumnezeu.

Iată și conținutul verbal al chemării lui Ezechiel în slujba profeției:

„El mi-a zis: ,,Fiul omului, stai în picioare, şi-ţi voi vorbi!“

Cum mi-a vorbit aceste cuvinte, a intrat duh în mine, şi m-a făcut să stau pe picioare; şi am ascultat la Cel ce-mi vorbea.

El mi-a zis: ,,Fiul omului, te trimet la copiii lui Israel, la aceste „popoare îndărătnice,“ cari s-au răzvrătit împotriva Mea; ei şi părinţii lor au păcătuit împotriva Mea, până în ziua de azi. Da, copiii aceştia la cari te trimet, sunt neruşinaţi şi cu inima împietrită. Tu să le spui: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu!“ Fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, – căci sunt o casă de îndărătnici – vor şti totuşi că în mijlocul lor este un prooroc.

Tu, fiu al omului, să nu te temi de ei, nici să nu te sperii de cuvintele lor; şi măcar că ei sunt nişte mărăcini şi spini lângă tine, şi măcar că locuieşti împreună cu nişte scorpii, totuşi nu te teme de cuvintele lor şi nu te spăimânta de feţele lor, căci sunt o casă de îndărătnici. Ci să le spui cuvintele Mele, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta; căci sunt nişte îndărătnici!“ (Ezec. 2:1-7).

Eric von Daniken și alții cercetători pasionați ai fenomenului OZN văd în textul lui Ezechiel descrierea unei nave cosmice de transport, un fel de vehicol intergalactic folosit de extratereștrii pentru a intra în contact cu oamenii de pe Terra. Ei caută să identifice piesele descrise drept elementele unei navete cu propulsie, panou de comandă, butoane luminoase, pupitru de comandă, toblou și brațe robotice. Oricât de mult s-ar strădui ei însă, descrierea lui Ezechiel depășește orice echivalent din experiența noastră actuală. Mișcările roților descrise de Ezechiel și mulțimea de ochii care le acoperă fac parte dintr-o ordine dumnezeiască a creației, la care deocamdată nu avem acces.

(Înapoi la Cupris)



Categories: Teologice

2 replies

  1. Spre deosebire de alte pasaje din biblie profetiile nu se interpreteaza. Ele sint cuvintul direct a lui Dumnezeu si trebuie tratate cu mare grija.:
    2 Peter 1:19-21 And so we have the prophetic word confirmed, which you do well to heed as a light that shines in a dark place, until the day dawns and the morning star rises in your hearts;
    knowing this first, that no prophecy of Scripture is of any private interpretation
    for prophecy never came by the will of man, but holy men of God spoke [as they were] moved by the Holy Spirit.

  2. Aceleasi salturi in timp si “vedenii” le are Apostolul Ioan in Apocalipsa. El “sare” in timp la inceputul Creatiei la sfirsit si intre ele. De aceea Apocalipsa nu poate fi interpretata chronologic. Oricita teologie cunosti ai nevoie de o gindire obisnuita cu terminologia stiintifica pentru a naviga prin aceasta carte profetica. Din cauza asta multi pastori evita sau interpreteaza gresit pentru ca incearca sa explice profetiile chronologic si simplistic. O alta tendinta este sa alegorizezi toata cartea tocmai din cauza ca nu o intelegi. Apocalipsa este de asemeni plina de simboluri (fiara din mare etc) care nu se pot interpreta alegoric. Ele se explica tot de biblie si sint exact ceea ce autorul incearca sa transmita: -niste simboluri. Ele simbolizeaza sisteme sociale, sisteme de guvernare care altfel ar fi greu de descris. Marturisesc ca este fascinant faptul ca abia acum in aceste timpuri dezvoltarea stiintei, tehnologiei viteza de circulatie a informatiei au ajutat atit de mult la intelegerea cartii Apocalipsa cum de altfel ne-a avertizat si prorocul Daniel.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: