2. Cine este Ezechiel ?

Ezechiel a fost un om obișnuit cu experiențe neobișnuite; un om ca tine și ca mine, care a fost propulsat de Dumnezeu în realități și experiențe de dincolo de limitele firii. Să urmărim cu atenție și fascinație evoluția lui pentru că, într-o bună zi, ea va deveni și evoluția noastră, ridicați prin Christos dincolo de neputințele de azi.

Ezechiel („Domnul dă tărie“) a fost fiul lui Buzi, un preot din Israel. Data aproximativă a nașterii lui este 621 î.Ch. Când facem cunoștință cu el, la începutul cărții care-i poartă numele, Ezechiel se află deja în robie împreună cu alți iudei, la Tel-Abib, în Babilon (Ezec. 1:1-3; 3:15). Ei au fost duși în robie în timpul domniei lui Ioiachin, când împăratul Nebucadnețar a luat din Ierusalim un grup de oameni din pătura de sus a poporului: „toate căpeteniile şi toţi oamenii viteji, în număr de zece mii, cu toţi teslarii şi ferarii; n-a mai rămas decât poporul sărac al ţării. … A strămutat pe Ioiachin la Babilon; şi a dus robi din Ierusalim la Babilon pe mama împăratului, pe nevestele împăratului şi pe dregătorii lui, şi pe mai marii ţării, pe toţi războinicii, în număr de şapte mii, şi pe teslari şi ferari, în număr de o mie, toţi numai oameni viteji şi buni pentru război“ (2 Regi 24:14-16).

Ezechiel a fost surprinzător de matur pentru vărsta lui, poate și din cauză că a trăit într-o perioadă tumultoasă. A ajuns rob la numai douăzeci și cinci de ani. Între vârsta de paisprezece și douăzeci și patru de ani, Ezechiel a văzut peregrinându-se la tronul din Ierusalim nu mai puțin de patru regi, regatul din Iuda pendulând între Egipt și Babilon. Majoritatea populației era dedată la idolatrie și pângărită de imoralitate. Ezechiel însă, asemenea lui Daniel, a fost crescut într-o familie evlavioasă care l-a învățat „să nu se spurce“ cu lucruri sau obiceiuri sancționate de Legea Mozaică:

„Eu am zis: ,,Ah! Doamne, Dumnezeule, iată, sufletul meu n-a fost pângărit niciodată; din tinereţea mea şi până acum, niciodată n-am mâncat dintr-un dobitoc mort sau sfâşiat, şi nici o carne necurată n-a intrat în gura mea“ (Ezec. 4:14).

Ezechiel s-a bucurat de apelativ unic în dialogurile cu Dumnezeu. De 83 de ori în cuprinssul cărții, Ezechiel este numit „fiul omului“, un titlu pe care nu-l mai poartă în Biblie nimeni, cu excepția Domnului Isus Christos. Oare de ce?

Istoria lui Israel poate fi împărțită în trei perioade distincte: până la Saul, când națiunea fost condusă de profeți, de la Saul la Babilon, când națiunea a fost condusă de regi, și de la Babilon până la Ana și Caiafa, când națiunea a fost condusă de preoți. Israelul a falimentat sub toate formele de guvernământ! A trebuit să vină Unul care să fie și profet și rege și preot în același timp, Isus Christos. Domnia va fi în final „pe umerii Lui“ și atunci Israelul va birui și-și va împlini destinul etern. S-a prea putea ca Ezechiel să fi fost numit „fiu al omului“ pentru că a avut demnitate de preot și profet în același timp, dar la fel a fost și Isaia! Cred că această numire i-a fost aplicată mai degrabă ca o identificare a unui reprezentant al rasei umane, în contextul pătrunderii lui prin vedenii și teleportări în lumea diversă a făpturilor cerești.

Exechiel s-a născut pe vremea copilului-rege, Iosia și a fost apropiat ca vârstă de Daniel și nu este exclus ca cei doi să se fi cunoscut, atât în Ierusalim, cât și în captivitatea babiloniană. De fapt, Ezechiel primește din partea Domnului o recomandare excelentă despre Daniel. Aprecierea divină îl plasează, alături de Noe și Iov, printre oamenii care s-au păstrat neprihăniți în circumstanțe foarte nefavorabile:

„Fiul omului, când va păcătui o ţară împotriva Mea, dedându-se la fărădelege, şi Îmi voi întinde mâna împotriva ei, – dacă îi voi sfărâma toiagul pâinii, dacă îi voi trimete foametea, dacă îi voi nimici cu desăvârşire oamenii şi vitele, chiar de ar fi în mijlocul ei aceşti trei oameni: Noe, Daniel şi Iov, ei nu şi-ar mântui decât sufletul lor prin neprihănirea lor, zice Domnul, Dumnezeu.“

,,Dacă aş lăsa ca ţara să fie cutreierată de fiare sălbatice, cari ar lăsa-o fără popor, dacă ar ajunge un pustiu pe unde n-ar mai putea trece nimeni, din pricina acestor fiare, şi ar fi în mijlocul ei aceşti trei oameni, pe viaţa Mea, zice Domnul, Dumnezeu, că n-ar scăpa nici fii, nici fiice, ci numai ei ar scăpa, şi ţara ar ajunge un pustiu.

Sau dacă aş aduce sabie împotriva ţării acesteia, dacă aş zice să treacă sabia prin ţară, dacă i-aş nimici cu desăvârşire oamenii şi vitele, şi ar fi în mijlocul ei aceşti trei oameni, pe viaţa Mea, – zice Domnul Dumnezeu, – că n-ar mai scăpa nici fii nici fiice, ci numai ei singuri ar scăpa.

Sau dacă aş trimete ciuma în ţara aceasta, dacă Mi-aş vărsa urgia împotriva ei prin molimă, ca să-i nimicesc cu desăvârşire oamenii şi vitele, şi ar fi în mijlocul ei Noe, Daniel şi Iov, pe viaţa Mea – zice Domnul, Dumnezeu – că n-ar scăpa nici fii nici fiice, ci numai ei şi-ar mântui sufletul prin neprihănirea lor.“

Totuşi, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,,Măcar că trimet împotriva Ierusalimului cele patru pedepse grozave ale mele: sabia, foametea, fiarele sălbatice şi ciuma, ca să nimicesc cu desăvârşire din el oamenii şi vitele, tot va fi o rămăşiţă care ca scăpa, care va ieşi din el, şi anume: fii şi fiice. Iată, aceştia vor veni la voi, le veţi vedea purtarea şi faptele, şi vă veţi mângâia de nenorocirea pe care o aduc asupra Ierusalimului, de tot ce aduc asupra lui. Ei vă vor mângâia, când le veţi vedea purtarea şi faptele, şi veţi cunoaşte că nu fără temei fac Eu tot ce fac împotriva Ieruslimului, zice Domnul, Dumnzeu“ (Ezec. 14:13-23).

Ezechiel a fost din neamul preoților, ca și Isaia (care a intrat în Templu – Isaia 6), Ieremia (1:1), Zaharia (1:1), și Ioan Botezătorul (Luca 1:5). El se pregătea să slujească Domnului la Templul din Ierusalim, dar nu a mai avut ocazia s-o facă. Preoții erau instalați în slujire numai de la vârsta de 30 de ani, iar Ezechiel a fost dus în robia babiloniană în anul 597 î.Ch., pe când avea numai 25 de ani. După încă cinci ani petrecuți în Babilon, Ezechiel și-a început slujirea printre poporul captiv de la râul Chebar.

Viața lui Ezechiel ar fi fost mult mai ușoară dacă ar fi rămas numai preot. Datoria lui ar fi fost să învețe bine Legea și să-i instruiască pe cei din jur cum să o respecte. Preoții se bucurau de prețuirea și recunoștința celor din popor. Profeții însă n-au fost mai niciodată iubiți sau ascultați cu plăcere. Mesajele lor veneau direct din partea lui Dumnezeu și erau adaptate la situații concrete, de regulă atunci când poporul și preoții o luau razna. Mesajul profetic era mai mult o mustrare, iar aceasta nu-i făcea să fie prea populari. A fi profet era un lucru greu și periculos. Viața unui astfel de om era dificilă. Când oamenii nu primesc mesajul divin se întorc împotriva mesagerului, privindu-l ca pe un dușman. Ieremia își începuse deja de patru ani lucrarea profetică când s-a născut Ezechiel și, fără îndoială, multe din necazurile profetului lacrimilor nu i-au fost străine. Parte din mesajul lui Ezechiel continuă aparent trei dintre profețiile lui Ieremia:

(1) vedenia cazanului pus pe foc (Ezec. 11:1-12; 24:3-14; comparat cu Ier. 1:13-15),

(2) zicala strugurilor acrii (Ezec. 18:2-32; comparat cu Ier. 31:29-30) și

(3) pilda celor două surori (Ezec. 23:1-49; comparat cu Ier. 3:6-11).

Se prea poate ca Ezechiel să se fi cunoscut în Ierusalim și cu tânărul Daniel, dar nu avem nici un indiciu că cei doi s-ar mai fi întâlnit și în captivitatea Babiloniană. Slujirea profetică a lui Ezechiel era foarte necesară în robie pentru că oamenii erau legănați în speranțe false date de profeții mincinoși, care susțineau că robii evrei vor fi izbăviți (de obicei prin egipteni) și reîntorși în țara lor (Ier. 5:30-31: 27:1-11; 28:1-17). Este posibil ca Dumnezeu să-l fi chemat pe Ezechiel ca profet în anul în care Zedechia a vizitat Babilonul și Ieremia și-a trimis scrisoarea către cei aflați deja în robie acolo:

„Iată porunca, dată de proorocul Ieremia, lui Seraia, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, când s-a dus la Babilon cu Zedechia, împăratul lui Iuda, în al patrulea an al domniei lui Zedechia. Seraia era cel mai mare cămăraş. Ieremia a scris într-o carte toate nenorocirile, cari aveau să vină asupra Babilonului, toate cuvintele acestea scrise asupra Babilonului. Ieremia a zis lui Seraia: ,,Când vei ajunge la Babilon, vezi să citeşti toate cuvintele acestea, …  (Ier. 51:59-61; Ieremia 29).

Amănuntele date de Ezechiel în textul cărții sale ne ajută să stabilim foarte ușor data scrierii. Fiecare secțiune profetică a cărții debutează cu data la care a fost primită de la Domnul și transmisă oamenilor. Activitatea profetică a lui Ezechiel a început în luna iulie din anul 593 î.Ch. și a continuat cel puțin până la vremea menționată în ultima profeție înregistrată, adică: luna aprilie din anul 571 î.Ch.

Ezechiel este activ ca preot și profet timp de cel puțin 22 de ani (Ezec. 29:17). Cartea ne spune și că s-a căsătorit, dar nu știm dacă a avut sau nu copii din această căsătorie. Soția lui a fost subiectul unui eveniment tragic, despre care vom avea ocazia să amintim într-unul din capitolele următoare.

(Înapoi la Cupris)



Categories: Teologice

3 replies

  1. inloc sa mearaga inainte gby

  2. Activitatea profetică a lui Ezechiel a început în luna iulie din anul 593 î.Ch. și a continuat cel puțin până la vremea menționată în ultima profeție înregistrată, adică: luna aprilie din anul 571 î.Ch.
    nu unteleg ani merg ianpoi inloc sa maerag ianite

  3. Frate Daniel,
    Dumnezeu sa va intareasca si sa va lumineze in acest studiu!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: