45. Arhivele regale – Postfață

Mulțumesc celor ce ne-au urmărit cu atenție în acest comentariu. Ne apropiem de sfârșit. Dacă aveți ceva de adăugat sau de corectat, vă rog să nu ezitați. Împreună, vom face acest material mai bun.

Postfață

Așa cum am spus în prefață și am căutat să argumentăm în conținutul acestui comentariu, istoria regilor lui Israel a fost „un experiment care n-ar fi trebuit să fie“.  El s-a născut din ambiția păguboasă a evreilor de a fi „ca celelalte neamuri“ și de a avea un rege uman „care să meargă înaintea lor“ :

„Poporul n-a vrut să asculte glasul lui Samuel. ,,Nu!“ au zis ei, ,,ci să fie un împărat peste noi, ca să fim şi noi ca toate neamurile; împăratul nostru ne va judeca, va merge în fruntea noastră şi ne va cârmui în războaiele noastre. … Domnul a zis lui Samuel: ,,Ascultă glasul poporului în tot ce-ţi va spune; căci nu pe tine te leapădă, ci pe Mine mă leapădă, ca să nu mai domnesc peste ei. Ei se poartă cu tine cum s-au purtat totdeauna, de când i-am scos din Egipt până în ziua de astăzi; M-au părăsit şi au slujit altor dumnezei. Ascultă-le glasul deci; dar înştiinţează-i …“ (1 Sam. 8:19-20; 9:7-9a).

Dacă toată istoria lui Israel trebuie să ne fie o școală (1 Cor. 10:6), episodul „regilor“ este unul din cele mai importante subiecte.

„Ţi-am dat un împărat în mânia Mea, şi ţi-l iau în urgia Mea!“ (Osea 13:11).

Dumnezeu le-a dat întotdeauna evreilor ceea ce le-a fost necesar ca să învețe lecții necesare pentru umblarea lor cu Domnul. Chiar și codul lor legal a fost un obiect didactic:

„Ba încă le-am dat şi legi cari nu erau bune, şi porunci prin cari nu puteau să trăiască“ (Ezec. 20:25).

Evreii n-au înțeles întotdeauna lecțiile din procesul pedagocic al lui Dumnezeu și, uneori, au venit să-L întrebe prin prooroci de ce face ceea ce face. O astfel de situație s-a întâmplat pe vremea lui Ezechiel și v-o semnalez ca pe o explicație care confirmă conținutul comentariului pe care l-am parcurs împreună. Explicarea întregului proces pedagogic se găsește în capitolul 20 din cartea lui Ezechiel. Dumnezeu le explică evreilor ceea ce ar fi trebuit să înțeleagă ei singuri, dacă ar fi avut ochi să vadă și urechi care să audă. Nu vom cita aici decât versetele cele mai importante din acest extraordinar pasaj:

„În al şaptelea an, în ziua a zecea a lunii a cincea, unii din bătrânii lui Israel au venit la mine să întrebe pe Domnul, şi au şezut jos înaintea mea. Şi Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ,,Fiul omului, vorbeşte bătrânilor lui Israel, şi spune-le: ,,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,,Să Mă întrebaţi aţi venit? Pe viaţa Mea, că nu Mă voi lăsa să fiu întrebat de voi, zice Domnul, Dumnezeu.“ ,,Vrei să-i judeci, fiul omului? Dacă vrei să-i judeci, pune-le înainte urâciunile părinţilor lor! “ (Ezech 20:1-4)

După această introducere, Dumnezeu pune înaintea evreilor lecții amare din istoria lor recentă, care fusese o demonstrație clară că ambiția lor a fost nejustificată, nici unul din ei n-a avut resursele necesare ca să stea ca împărat peste casa lui Israel:

„Nu veţi vedea împlinindu-se ce vă închipuiţi, când ziceţi: ,,Vrem să fim ca neamurile, ca familiile celorlalte ţări, vrem să slujim lemnului şi pietrei!“ Pe viaţa Mea, – zice Domnul Dumnezeu – că Eu însumi voi fi Împărat peste voi, cu mână tare şi cu braţ întins, şi vărsându-Mi urgia“ (Ezech. 20:32-33).

Ezechiel prezice apoi vremurile mesianice, în care Dumnezeu Își va împlini planurile cu poporul Israel:

„Căci pe muntele Meu cel sfânt, pe muntele cel înalt al lui Israel, – zice Domnul, Dumnezeu – acolo Îmi va sluji toată casa lui Israel, toţi cei ce vor fi în ţară; acolo îi voi primi cu bunăvoinţă, voi cere darurile voastre de mâncare, cele dintâi roade din darurile voastre, şi tot ce-Mi veţi închina. Vă voi primi ca pe nişte miresme cu miros plăcut, după ce vă voi scoate din mijlocul popoarelor, şi vă voi strânge din ţările în cari sunteţi risipiţi; şi voi fi sfinţit de voi înaintea neamurilor. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul, când vă voi aduce înapoi în ţara lui Israel, în ţara pe care jurasem că o voi da părinţilor voştri. Acolo vă veţi aduce aminte de purtarea voastră şi de toate faptele voastre cu cari v-aţi spurcat; şi vă va fi scârbă de voi înşivă, din pricina tuturor fărădelegilor pe cari le-aţi făcut. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul, când Mă voi purta cu voi având în vedere Numele Meu, şi nicidecum după purtarea voastră rea, nici după faptele voastre stricate, casa lui Israel, zice Domnul, Dumnezeu“ (Ezec. 20:40-44).

Robia babiloniană a fost pentru evrei un „tratament“. Departe de țară, fără un conducător și înconjurați de cea mai copleșitoare formă de idolatrie care a existat vreodată pe pământ, evreii au fost puși, uneori chiar literalmente, în cuptorul curățitor. A reușit Dumnezeu să-I vindece de cele două greșeli pentru care i-a dus în robie? A reuțit El să-I scape și de idolatrie și de ambiția de a avea un împărat ca să fie „ca celelalte neamuri“ ? Bineînțeles că da! Nici grecii, nici romanii, nici toate neamurile prin care au trăit până astăzi risipiți nu i-au mai putut face să meargă după zeii lor. Cât despre acceptarea unui „rege“, evreii s-au vindecat definitiv de această idee. Nici măcar pe Isus Christos n-au vrut să-l accepte ca rege. În zadar a scris Pilat deasupra crucii: „Isus din Nazaret, regele iudeilor“. Nimeni din Israel n-a fost atunci de acord cu el! Putem spune cu siguranță: când Dumnezeu începe o lucrare, El o duce până la bun sfârșit. Iudeii nu mai trec la alte religii și nu mai râvnesc după un rege!

Eșecul experimentului regal nu a fost singular în istoria evreilor. Înainte de regi, Dumnezeu și-a condus poporul prin profeți. Purtători ai revelației divine, dela Avraam și până la Samuel, profeții au eșuat și ei lamentabil în conducerea poporului lui Dumnezeu. După vremea regilor, din Babilon înainte, poporul Israel a fost condus de preoți. Nici ei n-au pus poporul în starea pe care o dorea Dumnezeu. Ultimii mari preoți, Ana și Caiafa au ilustrat cum nu se putea mai bine eșecul preoților. Dacă nici profeții, niic regii și nici preoții n-au reușit, cine va reuși până la urmă să-l aducă pe poporul lui Dumnezeu la starea dorită de Dumnezeul lor? Numai El însuși! Emanuel a venit ca să fie pentru noi și profet și Mare Preot și rege!

La „împlinirea vremii“, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, Isus Christos. Magii I s-au închinat cu cele trei daruri care I-au identificat slujirea: aur pentru rege, smirnă pentru profet și tămâie pentru preot. A trăit printre oameni aducându-le nu numai Cuvântul revelat, ci și imaginea Dumnezeului Celui nevăzut. A fost cu adevărat un prooroc mai mare ca Moise. Acum S-a înălțat la cer și mijlocește pentru noi ca Mare Preot, așezat la dreapta măririi lui Dumnezeu. De acolo, Isus Christos va reveni în curând pe pământ ca să pună capăt istoriei noatre triste și să ne așeze în starea „după voia lui Dumnezeu“.  El va fi atunci Domnul Domnilor și Împăratul Împăraților, iar înaintea Lui se vor pleca orice genunchi al celor din cer și al celor de pe pământ. Până atunci, să zicem împreună: ,,Vino, Doamne Isuse și vino curând!“

,,Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pămînt. … “ (Mat. 6:9-10).

(Înapoi la Cuprins)



Categories: Studiu biblic

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: