Arhivele regale – 35. Ahaz – un rege care s-a rătăcit de tot – 2 Regi 16:1-20; 2 Cron. 28:1-27

Agonia împărăției lui Iuda

Cei din urmă împărați ai lui Iuda, de la Ezechia până la nimicirea împărăției lui Iuda (2 Regi 18-25; 2 Cron. 29-36, Ierem. 3:8-10; Amos 2:4-5; Țefania 3:1-4)

Acesta este titlul secțiunii de care ne vom ocupa în Biblia Cornilescu la pagina 410. El este îndreptățit, ca și titlul pe care l-am dat eu acestei părți de comentariu: Agonia împărăției lui Iuda. Baza acestei constatări se găsește aici:

„De aceea Domnul S-a mâniat foarte tare împotriva lui Israel, şi i-a îndepărtat dela Faţa Lui. N-a rămas decât seminţia lui Iuda: şi chiar Iuda nu păzise poruncile Domnului Dumnezeului lui, ci se luase după obiceiurile rânduite de Israel“ (2 Regi 17:18-19).

Ca să înțelegem afirmația din 2 Regi 17:18-19 despre Iuda, înainte de a studia dosarul lui Ezechia, trebuie să ne întoarcem la dosarul lui Ahaz, care a domnit la Ierusalim în timp ce la Samaria mai domnea încă Pecah. Numele de Ahaz este o abreviere (prescurtare) a lui Ioahaz, care se traduce prin „Iehova sprijinește, cel sprijinit de Iehova“.

Ahaz a fost unul din regii foarte răi din regatul lui Iuda. Doar Manase și Amon au atins un nivel asemănător de lepădare de Dumnezeu și de îmbrățișare a idolilor.

„În al şaptesprezecelea an al lui Pecah, fiul lui Remalia, a început să domnească Ahaz, fiul lui Iotam, împăratul lui Iuda. Ahaz avea douăzeci de ani când a ajuns împărat, şi a domnit şasesprezece ani la Ierusalim. El n-a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, Dumnezeului său, cum făcuse tatăl său David. Ci a umblat în calea împăraţilor lui Israel; şi chiar a trecut pe fiul său prin foc, după urâciunile neamurilor pe cari le isgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. A adus jertfe şi tămâie pe înălţimi, pe dealuri şi supt toţi copacii verzi“ (2 Regi 16:1-4).

Dosarul lui Ahaz conține trei capete de acuzare

(1) n-a umblat în calea lui David,
(2) a trecut pe fiul său prin foc, jertfindu-l lui Moloh și
(3) a participat la întinăciunea închinării prin jertfele aduse pe înălțimi.

Și alți regi dinaintea lui au tolerat o astfel de închinare, dar Ahaz este primul despre care ni se spune că a participat el însuși la această străveche practică păgână a canaaniților.  Expresia „sub toți copacii verzi“ trebuie înțeleasă în contextul folosirii ei de Ieremia:

„Domnul mi-a zis, pe vremea împăratului Iosia: „Ai văzut ce a făcut necredincioasa Israel? S-a dus pe orice munte înalt şi supt orice copac verde, şi a curvit acolo. Eu ziceam că după ce a făcut toate aceste lucruri, se va întoarce la Mine. Dar nu s-a întors. Şi sora ei, vicleana Iuda, a fost martoră la aceasta. Şi cu toate că a văzut că M-am despărţit de necredincioasa Israel, din pricina tuturor preacurviilor ei, şi i-am dat cartea ei de despărţire, totuşi soru-sa, vicleana Iuda, nu s-a temut, ci s-a dus să curvească la fel. Şi astfel, prin necurăţia ei strigătoare, Israel a spurcat ţara, a preacurvit cu piatra şi lemnul. Cu toate acestea, vicleana Iuda, sora ei, nu s-a întors la Mine din toată inima ei, ci cu prefăcătorie, zice Domnul.“ Domnul mi-a zis: „Necredincioasa Israel pare nevinovată faţă de vicleana Iuda“ (Ieremia 3:6-11).

Curvia este aici nu numai o figură de stil care identifică pervertirea spirituală și înșelarea lui Dumnezeu cu idolii. Ritualurile „jertfelor“ de pe dealuri și de sub copacii verzi erau dansuri orgiastice în care închinătorii sărbătoreau fertilitatea pământului prin împreunarea cu preotesele idolatre.

Ahaz a fost primul rege evreu care „și-a trecut fiul prin foc“, jertfindu-l lui Moloc. Ceremonialul nu era doar o joacă simbolică. Diodorus Siculus, citat de Hammond (International Critical Commentary, Regi, p.456)descrie această practică întâlnită și în Cartagina, unde exista un mare templu închinat lui Saturn (străvechiul Moloc). Zeul avea chipul grozav al unui om cu capul de taur, cu mâinile întinse pentru a primi ofranda. Copilul era plasat în aceste brațe întinse și rostogolit prin gură în pântecele statuii de aur. Un cuptor încingea toată statuia până ce o făcea roșie. Țipetele speriate ale copilului erau înecate în cântecele flautelor și în bătăile tobelor rituale.

Este primul caz din Biblie în care ni se spune că israeliții i-au adus jertfe lui Moloc. Un templu al lui Moloc fusese construit încă de pe vremea lui Solomon:

„Atunci Solomon a zidit pe muntele din faţa Ierusalimului un loc înalt pentru Chemoş, urâciunea Moabului, pentru Moloc, urâciunea fiilor lui Amon“ (1 Regi 11:7).

Inaugurată de Ahaz, această practică avea să fie urmată și de alții spre mirarea și indignarea lui Dumnezeu:

„Au zidit înălţimi lui Baal în valea Ben-Hinom, ca să treacă prin foc lui Moloc pe fiii şi fiicele lor: lucru pe care nu li-l poruncisem; şi nici nu-Mi trecuse prin gând, că au să facă asemenea grozăvii ca să ducă pe Iuda în păcat“ (Ieremia 32:35).

Ahaz s-a rătăcit în umblarea lui – 2 Regi 16:2-3

Expresia „a umblat în calea împăraților lui Israel“ este un diagnostic și o acuzare. Un urmaș al lui david n-ar fi trebuit să facă așa ceva. Fiecare avem un model în viață. El determină ce vrem să fim și unde vrem să ajungem. Ahaz s-a lepădat de exemplul tatălui său david, un om după inima lui Dumnezeu, și s-a dus pe calea celor ce l-au părăsit pe Domnul. Iarba din curtea vecinului pare întotdeauna mai verde. De data aceasta, iarba după care s-a dus Ahaz s-a dovedit foarte otrăvită.

Ahaz s-a rătăcit în războaiele lui – 2 Regi 16:5-9

Pentru că l-a părăsit pe Dumnezeu, providența divină a adus asupra lui pedeapsa.

„Domnul, Dumnezeul său, l-a dat în mâinile împăratului Siriei. Sirienii l-au bătut şi
i-au luat un mare număr de prinşi de război, pe cari i-au dus la Damasc. A fost dat şi în mâinile împăratului lui Israel, care i-a pricinuit o mare înfrângere“    (2 Cron. 28:5-6).

„Pe vremea aceea, împăratul Ahaz a trimes să ceară ajutor dela împăraţii Asiriei. Edomiţii au venit iarăş, au bătut pe Iuda, şi le-au luat prinşi de război. Filistenii au năvălit în cetăţile din câmpie şi din partea de miazăzi a lui Iuda; au luat Bet-Şemeşul, Aialonul, Ghederotul, Soco şi satele lui, Timna şi satele ei, Ghimzo şi satele lui, şi s-au aşezat acolo. Căci Domnul a smerit pe Iuda, din pricina lui Ahaz, împăratul lui Israel, care avusese o purtare fără frâu în Iuda şi păcătuise împotriva Domnului. Tilgat Pilneser, împăratul Asiriei, a venit împotriva lui, s-a purtat cu el cum s-ar purta cu un vrăjmaş, şi nu l-a ajutat. Căci Ahaz a prădat Casa Domnului, casa împăratului şi a mai marilor, ca să facă daruri împăratului Asiriei; dar nu i-a ajutat la nimic“ (2 Cron. 28:16-21).

Un foarte prost strateg și un om slab, Ahaz n-a vrut să se încreadă în Dumnezeul părinților săi, ci a preferat alianțele cu mai marii vremii. În loc să-i aducă propășire, aceste alianțe i-au atras disprețul celor înaintea cărora s-a ploconit, paguba unor dări și daruri trimise dincolo de granițele regatului de sud și o mulțime de jertfe oamenești care au pierit ca mieii și oile din turma unui păstor nebun.

Ahaz s-a rătăcit în mreaja religiilor păgâne – 2 Regi 16:7-18

Departe de a înțelege că înfrângerile sunt pedepse divine pentru îndepărtarea de Dumnezeu, Ahaz a tras niște concluzii greșite din ceea ce i se întâmplase pe câmpul de luptă:

„Pe vremea aceea, chiar când era la strâmtoare, a păcătuit şi mai mult împotriva Domnului, el, împăratul Ahaz. A adus jertfă dumnezeilor Damascului, cari-l bătuseră, şi a zis: ,,Fiindcă dumnezeii împăraţilor Siriei le vin în ajutor, le voi aduce şi eu jertfe, ca să-mi ajute.“ Dar ei au fost prilejul căderii lui şi a întregului Israel. Ahaz a strâns uneltele din Casa lui Dumnezeu, şi a făcut bucăţi uneltele din Casa lui Dumnezeu. A închis uşile Casei Domnului, şi-a făcut altare în toate colţurile Ierusalimului, şi a ridicat înălţimi în fiecare cetate a lui Iuda, ca să aducă tămâie altor dumnezei. Şi a mâniat astfel pe Domnul, Dumnezeul părinţilor săi“ (2 Cron. 28:23-25).

Temându-se de Siria care venise împreună cu Israel să-l atace, Ahaz s-a vândut aliat Asiriei și a cerut protecție:

„Atunci Reţin, împăratul Siriei, şi Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel, s-au suit împotriva Ierusalimului ca să lupte împotriva lui. Au împresurat pe Ahaz, dar
n-au putut să-l biruiască. În acelaş timp, Reţin, împăratul Siriei, a adus iarăş Elatul sub stăpânirea Sirienilor; a izgonit pe Evrei din Elat, şi Sirienii au venit la Elat, unde au locuit până în ziua de azi“ (2 Regi 16:5-6).

Aici apare pentru prima dată termenul de „evrei“ pentru copiii lui Israel.

„Ahaz a trimes soli lui Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei, să-i spună: ,,Eu sunt robul tău şi fiul tău; suie-te, şi izbăveşte-mă din mâna împăratului Siriei, şi din mâna împăratului lui Israel, care se ridică împotriva mea.“ Şi Ahaz a luat argintul şi aurul din Casa Domnului şi din vistieriile casei împăratului, şi l-a trimes ca dar împăratului Asiriei. Împăratul Asiriei l-a ascultat. S-a suit împotriva Damascului, l-a luat, a dus pe locuitori în robie la Chir, şi a omorât pe Reţin“ (2 Regi 16:7-9).

Rob aceluiaș raționament șchiop, Ahaz s-a hotărât atunci să împrumute religia Asiriei:

„Împăratul Ahaz s-a dus la Damasc înaintea lui Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei. Şi, văzând altarul din Damasc, împăratul Ahaz a trimes preotului Urie chipul şi înfăţişarea acestui altar, întocmai cum era făcut. Preotul Urie a făcut un altar întocmai după chipul trimes din Damasc de împăratul Ahaz, şi preotul Urie l-a făcut mai înainte ca să se întoarcă împăratul Ahaz din Damasc. La venirea lui din Damasc, împăratul a văzut altarul, s-a apropiat de el, şi s-a suit pe el. A ars pe el arderea de tot şi darul de mâncare, a vărsat jertfele de băutură, şi a stropit pe altar sângele jertfelor de mulţămire. A îndepărtat dinaintea casei altarul de aramă care era înaintea Domnului, ca să nu fie între noul altar şi Casa Domnului; l-a pus lângă noul altar, spre miazănoapte. Şi împăratul Ahaz a dat următoarea poruncă preotului Urie: ,,Să arzi pe altarul cel mare arderea de tot de dimineaţă şi darul de mâncare de seară, arderea de tot a împăratului şi darul lui de mâncare, arderile de tot ale întregului popor din ţară şi darurile lor de mâncare, să torni pe el jertfele lor de băutură, şi să stropeşti pe el tot sângele arderilor de tot şi tot sângele jertfelor; cât despre altarul de aramă, nu-mi pasă de el.“ Preotul Urie a făcut întocmai cum poruncise împăratul Ahaz. Şi împăratul Ahaz a sfărâmat tăbliile dela temelie, şi a scos lighenele de pe ele. A dat jos marea de pe boii de aramă cari erau sub ea, şi a pus-o pe o pardoseală de piatră“ (2 Regi 16:10-17).

Ahaz a înlocuit altarul de aramă (altarul arderilor de tot) cu o copie a altarului păgân pe care-l văzuse la Damasc. A fost un păcat teribil pentru că au călcat porunca precisă prin care Dumnezeu reglementase închinarea (Exod 27:1-8). Ridicarea unui alt altar a fost sinonimă cu instalarea unui idol în curtea Templului. Ca vasal al Asiriei, Ahaz a căutat să placă noului său stăpân. Ahaz a acceptat ca împăratul Asiriei să fie stăpân peste Iuda în locul lui Iehova.

Rătăcit cu totul în mreaja religiilor păgâne, Ahaz a ajuns total indiferent, ba chiar ostil față de închinarea la Iehova, neținând seama de mustrările rostite de profeții Isaia, Osea și Mica:

„De hatârul împăratului Asiriei, a schimbat în Casa Domnului pridvorul Sabatului care fusese zidit acolo, precum şi intrarea de afară a împăratului“ (2 Regi 16:18).

„Ahaz a strâns uneltele din Casa lui Dumnezeu, şi a făcut bucăţi uneltele din Casa lui Dumnezeu. A închis uşile Casei Domnului, şi-a făcut altare în toate colţurile Ierusalimului şi a ridicat înălţimi în fiecare cetate a lui Iuda, ca să aducă tămâie altor dumnezei. Şi a mâniat astfel pe Domnul, Dumnezeul părinţilor săi“ (2 Cron. 28:24-25).

Nu-i de mirare că dosarul său se încheie cu o moarte tristă și neonorată de nimeni:

„Ahaz a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat în cetatea Ierusalimului, căci nu l-au pus în mormintele împăraţilor lui Israel. Şi în locul lui, a domnit fiul său Ezechia“ (2 Cron. 28:27).

Ca să ne dăm seama de necurățiile domniei lui Ahaz, Biblia ne spune că fiul său Ezechia a dat porunca să fie curățit templul și, așa cum vom vedea, această lucrare a trebuit să dureze nu mai puțin de șaisprezece zile!

(Înapoi la Cuprins)



Categories: Studiu biblic

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: