M4 – Minunea menonită de la Florești

Șoselele care ne poartă au început să se strice încă din Ungaria, din momentul în care s-a terminat autostrada. Drumul până la Cluj a fost “peticit”, ca și peisajul de pe margine. Casele frumoase alternau cu dărâmături străvechi, nereparabile. Fâșii de pământ cultivate frumos alternau cu parcele abandonate pradă buruienilor și bălăriilor hidoase. Ce mare contrast cu mult rămasele în altă parte peisaje austriece!

Cu cât mergi mai mult spre est, timpul pare că se dilată, pierzându-și cadența precisului proces productiv occidental. Peste tot văd oameni care stau sau se plimbă agale cu încetineala omului care știe că merge spre nicăieri și nu-i interesează când vor ajunge acolo. Plutește în aer acel “dolce far niente” al latinilor.

Se poartă ” piele”, de toate culorile și de toate croielile. În occident trebuie să pui pe tine măcar un maiou. În canicula de aici, de la copiii până la bătrâni, partea bărbătească se oferă darnică privirilor. Îmi aduc aminte bag că la fel era și vara trecută și în alte veri … și dintotdeauna. La fel eram și eu pănă ce m-a înghițit pudoarea de pe alte meleaguri.

România este mai colorată decât Ungaria, care mi s-a părut cam cenușie. Până și coșurile de gunoi agățate de stâlpi sunt de un verde vesel.

Să venim însă la minunea noastră. Nefiind siguri că vom trece prin Cluj, n-am luat cu noi adresele prietenilor noștri. Știam doar ca sediul misiunii Christian Aid Ministries se află în Florești, lângă oraș. George, care a condus tot timpul, a încercat să caute pe Internetul telefonului. Eu m-am dat jos să-i întreb pe oameni. Până la urmă tot George a fost mai rapid. Inspirat, oprise mașina foarte aproape de adresa căutată. Dincolo de alarma falsă a unui gălăgios câine lup, Cornel și Elena Mârza ne-au primit bucuroși și ne-au făcut repede să uităm oboseala de pe drum.

În ce constă minunea de la Florești?

A fost și este o minune menonită. Clădirile organizației de aici nu se pot explica rațional. Ele au apărut ca din pământ, parcă mutate prin aer din Ohio sau Pensilvania. Casa, birourile și depozitele ne-au oferit priveliștea unui colț rural din America menoniților. Numai Dumnezeu poate să explice cum, dint toate popoarele lumii, menoniții americani au ales ca loc de misiune tocmai România.

Prin 1981, Genoveva Sfatcu, alungată de guvernul comunist, împreună cu familia lui David și Erma Troyer din Millersburg, Ohio, au pus bazele acestei misiuni care a adus de-a lungul anilor în România ajutoare în valoare de foarte multe milioane de dolari. Menoniții continuă să ajute România chiar și acum, când autoritățile au învățat să strâmbe din nas și tot felul de funcționari cu buzunarele lungi și largi își cer din ce în ce mai obraznici “tainul”. Să perseverezi să ajuți o țară care îți pretinde să o mituiești ca să se lase ajutată este o minune pe care numai Dumnezeu o pute face, mai ales în condițiile strictei morale nemțești care caracterizează această minoritate insolită a Americii.

Parte din minune este și consacrarea acestei familii la care găzduim. Elena și Cornel ar fi putut fi alături de noi în California, americani între americani, îmbelșugați și comod așezați la casa lor. Au ales însă să fie români printre români, în ciuda cetățenii americane, ca să-și slujească neamul. Sunt cunoscuți mai ales prin satele și cătunele sărace, prin spitalele mereu în criză de medicamente, alături de bolnavii care au nevoie de mângâiere și alean. Pe lângă rigurozitatea contabilă a evidențelor americane, cei doi trebuie să facă față toxicei birocrații românești, cu inspectori și funcționari mereu mai flămânzi și mai puși pe căpătuire. Eu n-aș fi putut-o face. Probabil că nici tu. Este o mare minune să văd că ei încă o mai pot face.

Noaptea ne-a îmbrățișat repede, dar Cornel n-avea tihnă. “Peste câteva minute”, ne-a spus el, nu știu ce Comisie juridică de la București avea să dea nu știu ce verdicte asupra a nu știu ce mutării/mașinații din guvern. Oameni mari rejucau parcă o foarte cunoscută piesă a marelui dramaturg I.L. Caragiale.

M-am dus la Internet și am căutat ziarul Los Angeles Times. I- am spus lui Cornel că și noi avem necazuri. California, aproape falită, a aprobat o cheltuială enormă pentru un tren supra rapid între San Francisco și Los Angeles, refuzând însă propunerea unor companii franceze care se oferite să-l facă de-a lungul autostrăzii numărul 5. În pus, între președintele Obama și contracandidatul Romney au loc schimburi reciproce de învinuiri despre nu știu ce nenorocirer sau fericire a neamului.

Cornel s-a uitat dezamăgit la mine. Înțelesese că nu reușise să mă cupleze la neliniștile lui. Parcă picasem din … altă lume. Probabil că așa și era … Venisem pregătit să fiu martor nu mașinațiilor murdare de la București, ci minunilor unui Dumnezeu mereu dispus să- și cheme copiii rătăciți “acasă”.

Ar mai fi și prozaica minune a ventilatorului care a reușit să ne răcorească exasperantul nesomn transpirat și sufocant al nopții. Notă: Mâine va trebui să cumpărăm neapărat și noi unul ca să-l avem cu noi în Moldova.



Categories: Personale

6 replies

  1. ma supun corectarilor si ma bucur de ele. Impartasesc parerea ca istoria o vom afla in alta parte si alta data.

  2. Subtile si pline de verva observatiile din drumetiile dumitale, frate … Barzilai. In graba condeiului si obisnuit cu vorba … vorbita, mai scapi cate o greseala de scriere ori de stil. Uneori se strecoara si mici inadvertente istorice… Menonitii sunt frizoni, din provincia Frizia, ce apartine Regatului Tarilor de Jos, adica Olandei. Locul nasterii lui Menno Simon, din aceasta provincie este revendicat din totdeauna de catre olandezi, desi menonitii, minoritari pana aproape de disparitie, nu mai sunt recunoscuti in Olanda, ori daca sunt, atunci, alipindu-se de alte denominatiuni, s-au identificat, in parte, cu acestea. De unde astfel de amanunte? Traiesc, de mai bine de 30 de ani printre ei, le cunoasc istoria,cultura si limba… Ba mai mult, am avut bucuria de a incepe un proiect de traduceri a unor carti de istorie baptista, in cadrul anilor jubiliari 2009-2012. Dar din lipsa de fonduri, proiectul a fost suspendat…
    Poate ca adevarata istorie a tuturor neamurilor si denominatiunilor o vom cunoaste de-abia in vesnicii…

  3. Mă bucur de bucuria lui Bucur, ciobanul cu turmele din tabăra.
    Se anunță vreme a pe la voi, iar eu trebuie să ajung in Austria.

  4. Te salutam in Romania cu “multa caldura” dar iti oferim si un pahar de apa rece ca gheata pe care te invitam sa-l bem impreuna undeva la punctul de intalnire al judetelor Mures, Harghita si Suceava, asta doar daca ne faci o vizita in muntii. Pastorii vara se retrag cu oile sus la munte… tabere, tabere, tabere.

  5. Multumiri lui Dumnezeu, lui CAM, lui David Troyers, lui Silvia, Genovieva, Elena pt pacehetele primite de-a lungul anilor in Ro. Am ridicat de la mesageria garii, cu uimire, ani de zile pachetul “stas” pe care l-am dus unei familii ce nu putea merge la posta si m-am tot mirat cum de le lasa comunistii. M-am gindit ca in dosul lor trebuie sa fie cine stie ce milionari… Si cind colo au fost milionari… de dragoste de Dumnezeu si de frati, menoniti, amishi si 3 surori curajoase si cu initiativa, Dumnezeus a le rasplateasca! Pe Cornel Marza l-am stiut intotdeauna ca pe un om la datorie, de straja. Domnul sa fie cu aceasta familie care ne poate fi o mare pilda.

  6. Vezi Dane, de ce iubesc Romania!
    Bine ai venit!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: