„Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul“ – Evrei 14
Scriam într-unul din posturile trecute că:
Oare este așa de greu de înțeles că semnul suprem al primirii sau plinătății Duhului Sfânt este … sfințenia?
Semnul duhului de minciună este minciuna, al celui de invidie este invidia, etc. Am primit de curând o completare la această afirmație de bun simț, esențială pentru salvarea noastră eternă. Iat-o mai jos:
Douăsprezece afirmații despre sfințire (sfințenie)
J. C. Ryle definește sfințirea ca „o lucrare spirituală interioară în omul pe care-l cheamă să fie un adevărat credincios săvârșită de Domnul Isus prin Duhul Sfânt“. În lucrarea sa, devenită clasică, „Despre sfințenie“, el enunță douăsprezece afirmații despre acest subiect:
1. Sfințirea este un rezultat au unirii noastre cu Christos. „Mlădița care nu aduce rod nu aparține viței celei vii. Credința care nu ne sfințește caracterul nu este cu nimic mai bună/folositoare decât credința dracilor“.
2. Sfințirea este o consecință implicită în lucrarea de regenerare. „Acolo unde nu există sfințire, nu există înnoirea nașterii din nou“.
3. Sfințirea este singura dovadă că Duhul Sfânt a venit să locuiască în tine. „Sfințirea este sigiliul așezat de Duhul Sfânt pe poporul care-i aparține lui Christos.“
4. Sfințirea este singura dovadă obiectivă că te numeri printre aleșii lui Dumnezeu. „Bărbații și femeile care sunt cu adevărat printre cei aleși trăiesc în sfințenie“.
5. Sfințirea este întotdeauna o realitate vizibilă. „Sfințirea (ta) va fi ceva simțit și văzut de toți cei din jurul tău, chiara dacă (tu însuți) nu-ți vei da seama de aceasta.“
6. Sfințirea este o realitate de care este responsabil fiecare credincios. „Cei credincioși se află în mod expres și foarte special răspunzători și chiar datori să ducă o viață sfântă“.
7. Sfințirea este un proces de creștere și este atinsă în măsuri diferite. „Un om poate urca de la nivelul de sfințenie la o treaptă mai înaltă și poate ajunge mult mai sfânt într-o anumită perioadă a vieții decât în alta.
8. Sfințirea personală depinde foarte mult de măsura în care folosești mijloacele obișnuite ale harului creștin. „El (Dumnezeu) nu nu-l va binecu
vânta niciodată pe cel care pretinde că a ajuns la un nivel așa de înalt și de spiritual că nu mai are nevoie (de mijloacele harului creștin). (N.T. mijloacele comune ale harului creștin sunt Cuvântul, rugăciunea, postul, părtășia, pocăința, etc.).
9. Sfințenia nu înseamnă neapărat lipsa totală a conflictelor interioare. „Un creștin adevărat este unul care are nu numai o conștiință liniștită, ci și un război lăuntric.
10. Sfințenia nu te mântuiește prin ea însăși (nu te îndreptățește înaintea lui Dumnezeu), dar îi este foarte plăcută Domnului. „Biblia arată foarte clar că faptele sfinte ale sfinților, chiar dacă nu-i face desavărșiți, sunt plăcute înaintea lui Dumnezeu.“
11. Sfințenia va fi o foarte necesară mărturie despre caracterul tău în marea zi a Judecății. „Va fi zadarnic să pretindem că am crezut în Christos, dacă convingerile noastre nu au avut niște efecte de sfințire vizibile în viețile noastre“.
12. Sfințirea este necesară ca să te formeze și să te pregătească pentru cer. „Trebuie să fim sfinți înainte de moarte, ca să putem intra în sfințenia gloriei de după ea.“ Preluată de aici
Twelve Propositions on Sanctification
- Tim Challies – 06/28/12
J.C. Ryle defines sanctification as “an inward spiritual work which the Lord Jesus Christ works in a man by the Holy Ghost, when He calls him to be a true believer.” In his classic work Holiness, he lays out twelve propositions concerning sanctification.
- It is a result of your union with Christ. “The branch which bears no fruit is no living branch of the vine. The faith which has not a sanctifying influence on the character is no better than the faith of devils.”
- It is a necessary consequence of your regeneration. “Where there is no sanctification there is no regeneration.”
- It is the only certain evidence that you have been indwelt by the Holy Spirit. “The seal that the Spirit stamps on Christ’s people is sanctification.”
- It is the only sure mark that you have been elected by God. “Elect men and women may be known and distinguished by holy lives.”
- It is a reality that will always be visible. Your “sanctification will be something felt and seen, though [you yourself] may not understand it.”
- It is a reality for which every believer is responsible. “Believers are eminently and peculiarly responsible and under a special obligation to live holy lives.”
- It requires growth and is present in differing degrees. “A man may climb from one step to another in holiness and be far more sanctified at one period of his life than another.”
- It depends greatly on your diligent use of the ordinary means of grace. “He will never bless the soul of that man who pretends to be so high and spiritual that he can get on without [the means of grace].”
- It does not necessarily prevent you from having a great deal of inward spiritual conflict. “A true Christian is one who has not only peace of conscience, but war within.”
- It cannot justify you, yet it genuinely pleases God. “The Bible distinctly teaches that the holy actions of a sanctified man, although imperfect, are pleasing in the sight of God.”
- It will be found absolutely necessary as a witness to your character on the great Day of Judgment. “It will be utterly useless to plead that we believed in Christ unless our faith has had some sanctifying effect and been seen in our lives.”
- It is necessary in order to train and prepare you for heaven. “We must be saints before we die if we are to be saints afterwards in glory.”
Categories: Studiu biblic, Teologice
După un Davos ateu – Care este poziția și planul lui Dumnezeu în dezvoltările politice recente? 
Barzilaiendan 
Leave a comment