În curtea din spatele casei mele crește un copac cel puțin interesant. Toate frunzele lui, înainte de a fi frunze, sunt flori. Flori frumoase și frumos mirositoare.
Toate ar fi bune și frumoase dacă aceste flori n-ar trebui să cadă pentru a lăsa în urma lor frunzele cele noi. Nici asta n-ar fi neobișnuit sau rău. Numai că aceste „foste flori“ cad în piscina mea și mănâncă clorul din apă. Urmarea este o cheltuială în plus și mai multă muncă.
Am vorbit cu vecina și ne străduim să tundem pomul cât mai scurt. În câțiva ani l-am ciopârțit tare rău și o dată l-am tuns chiar la „zero“. De fiecare dată însă, pomul și-a explodat ramuri noi, crescând invariabil la dimensiunile maxime ale splendorii lui.
„Dânsul“, ca să mă exprim moldovenește, ori este foarte perseverent și încăpățânat, ori face așa pentru că … așa îi este „felul“. N-am mai văzut niciodată un pom care să-și poată reface coroana în doar câteva luni!!! Iat-o:
Știu cu siguranță că Dumnezeu îmi trimite o lecție personală și un mesaj precis prin toată întâmplarea aceasta, că doar „nimic nu este la întâmplare!“ Necazul este că încă n-am priceput care este acest mesaj. Mă ajutați voi? Ce credeți că putem învăța din necazul acesta îmbrăcat atât de frumos?
(Să nu-mi spuneți că este 8 Martie și am uitat să-i iau soției flori …)
Categories: Articole de interes general
barzilaiendan.com 
Deloc. Sunt americani get beget.
Sa intelegem ca vecinii sunt un fel de romani?
multumiti ca aveti piscina………..
Pana acuma va-ti luat numai de flori ,sunte-ti totusi un crestin bun……
Stiti vorba ai “taie-l nu aduce decat umbra”,citind multe bloguri putem deveni si mai rai si sa vedem mult mai multe probleme bietului “copac floare”
Nu toti!!!! binenteles si eu doresc daca-i posibil chiar nici unul……
Pomii care nu aduc roada…sint foarte vrednici …in nevrednicia lor.
Foarte frumoasă analiză!
Excelent!
Bietul copac nu are nici o vina.
Exista niste copertine pentru piscina , nu sunt scumpe.
Nu stiu daca Domnul vrea sa va spuna si dumneavoastra acelas lucru, dar iata ce am inteles eu din intamplarea aceasta. Toata creiatia este asa cum a facut-o El, chiar si noi oamenii suntem feluriti dupa cum a crezut Domnul de cuviinta. Orice am face nu vom putea schimba nimic din ce a facut El. Totusi ceva putem face ,si aceasta este lectia pe care am invatat-o eu din cele povestire, si anume atunci cand facem orice lucru sa-l facem pentru slava Domnului. Cred ca un lucru facut pentru slava Lui trebuie sa fie facut cu atentie, cu pricepere si temeinic. Concret in cazul pomului: inainte de a fi plantat trebuia ca persoana care a facut acest lucru sa se fi informat asupra pomului pe care vrea sa-l planteze, ce este, ce caracteristici are, cum trebuie ingrijit. Astfel putea sa-i gaseasca un loc optim pentru a nu fi o pricina de necaz ci de binecuvantare. La fel cred ca putem proceda si cu oamenii din viata noastra ( nu ma refer la cei din familie, unde Domnul ne-a spus clar care trebuie sa fie raporturile). Atunci cand prin anumite imprejurari se contureaza o noua relatie ar trebui sa analizam bine cine este persoana, ce caracter are, si sa-i gasim locul optim in viata noastra pentru ca sa poata fi o binecuvantare si nu o pricina de necaz. In cazul cu pomul se pare ca este prea tarziu si vor trebui luate masuri radicale . Ori taiati pomul, ori mutati piscina 🙂
Sincere si alese binecuvantari de la Domnul, si multumesc ca impartasiti cu noi multe din gandurile dumneavoastra.
Şi Dumnezeu îşi trimite florile în apa botezului oricît ar încerca lumea să le împiedice s-o facă…
De la fereastra casei in care locuiesc vremelnic , ca orice muritor fiu de Dumnezeu , vad intinse catre mine ramuri golase , desfrunzite , asa cum sunt in Romania la vremea asta….e ” femartie”,inca-i frig si soarele nu incalzeste cu putere.Si totusi , iata se zaresc muguri sfiosi inca nedesfacuti care cu voia Domnului in curand ne vor bucura cu frumusetea florilor lor. Sa slavim pe Domnul , Nemarginita Marime a Puterii Sale pe care o revarsa asupra noastra in fiecare zi , reinnoind indurarile Sale in fiecare dimineata !
Acest pom se numeste Bougavillia, daca nu ma insel. Si eu am doi pomi si in fiecare primavara ii tund si pana toamna urmatoare coroana creste la aceeasi marime daca nu si mai mare. Eu nu zic ca acest pom este incapatanat si nici perseverent. El simplu isi traieste menirea. Indiferent de tratamentul pe care i-l aplicam, el infloreste si ne imbucura privirile, aici in Australia cel putin sase luni pe an. Domnul sa ne ajute sane traim menirea, indiferent de tratamentul pe care oamenii ni-l aplica (chiar si atunci cand sunt duri cu noi). Sa fiti binecuvantat si multumiri pentru tot ce postati pe acest blog. felicitari si multumiri sincere pentru carteaJudecatori.